"Doamne, Tu toate le stii; stii ca Te iubesc."

“Dupa ce au pranzit, Isus a zis lui Simon Petru:
"Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti tu mai mult decat acestia?"
"Da, Doamne", I-a raspuns Petru, "stii ca Te iubesc."
Isus i-a zis: "Paste mieluseii Mei."
I-a zis a doua oara:
"Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti?"
"Da, Doamne", I-a raspuns Petru, "stii ca Te iubesc."
Isus i-a zis: "Paste oitele Mele."
A treia oara i-a zis Isus:
"Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti?"
Petru s-a intristat ca-i zisese a treia oara: "Ma iubesti?" si I-a raspuns:
"Doamne, Tu toate le stii; stii ca Te iubesc."
Isus i-a zis:
"Paste oile Mele!” Ioan 21
Pe plaja Mării Galileii, Petru ajunge față în față cu Isus. Nu are curaj să Îl întrebe nimic. Nu are curaj să Îi vorbească, să întrebe. E obosit după cât s-au chinuit toată noaptea, la vocea Lui au mai aruncat încă o dată năvodul și au pescuit. Se ia cu ceilalți și parcă durerea e mai puțin dureroasă dar când apare Isus ... parcă nu mai are nici un curaj, nici o putere.
Au terminat de mâncat și Isus i se adresează lui. Da doar cu el vorbește.
Îl iubesc? Dacă Îl iubesc? Asta mă întreabă Oh și încâ cât?
Cum să exprim asta mai clar? Cum să arăt asta acum?
E întrebat a doua oară același lucru. Deja se simte mult mai jenat, mult mai întristat ... acum urmează să îl acuze, să spună tuturor ce a făcut?
Isus Îi adresează a treia oară aceeași întrebare și Petru simte că întristarea care îi devenise o a doua natură începe să se destrame. Înțelege! Înțelege că Isus l-a iertat, l-a eliberat de povara trădării și îi dă o misiune ...
Am tot gândit teoretic povestea lui Petru însă astăzi, am realizat că și eu trebuie să îi iert și să îi eliberez pe cei care m-au trădat, pe care au șters pe jos cu mine, pe care care s-au uitat cu plăcere cum mă frâng și nu mi-au întins o mână, pe cei care mi-au scos vorbe, pe cei care ...
Exemplul lui Petru nu e scris acolo ca să văd trădarea lui Petru, să văd cât de copleșit s-a simțit, cât de greu i-a fost. Iar întâlnirea de pe plaja Mării Galileei e despre iertare, eliberare, dragoste necondiționată, despre a rupe lanțurile cu care îi țin legați de ani de zile unii în neiertare, neuitare ... și apoi despre a iubi pe ceilalți mici, micuți și mari.
Ținându-i neiertați, neeliberați, de fapt, mă țin pe mine roabă.
Acum nu sunt pe plaja Mării Galileii dar aleg să iert, să dezleg, să rup lanțurile răutății, neiertării, să rup listele greșelilor și să las vindecarea să își facă efectul.
E deajuns!
E suficient!
Aleg să las trecutul să fie trecut!