Toma

Au trecut opt zile de când Isus s-a arătat ucenicilor. Toma, din mai multe motive, nu a fost cu ei în această perioadă.

Astăzi, a venit să se întâlnească cu ucenicii, cu cei care fuseseră aproape de Isus. Toți par schimbați. Ceva din ei nu mai este la fel! Arată altfel! A auzit zvonul că Isus este viu! Fiecare ucenic a avut grijă să îi spună acest fapt. El a zâmbit îngăduitor fiecăruia dintre ei și a tăcut!

Când a venit Iuda cu ceata de soldați, el era acolo cu ucenicii și cu Isus. I-a văzut pe ucenici ridicându-și poalele hainelor și fugind ca să își scape viața.

Mai apoi, de la Ana la Caiafa, la Irod, în curțile de judecată i-a văzut pe ucenici cum se codeau să intre, cum abia dacă deschideau gura ca să nu se prindă ceilalți de accentul lor.

În ziua răstignirii, l-a văzut pe Ioan lânga Maria, mama lui Isus și lângă Maria Magdalena. Ceilalți erau ascunși în mulțime.

La un moment dat l-a zărit pe Petru și l-a șocat înfățișarea lui. Parcă îmbătrânise cu zeci de ani și părea pierdut, evita orice contact vizual. Era dărâmat! Astăzi, Petru pare că și-a revenit!

Da, după răstignire a plecat. Avea nevoie să își clarifice gândurile. Ucenicii erau oameni și ei, erau ca și el. Nici el nu era mai breaz, și el s-a ascuns, și el a fugit ca să își scape viața. Îl plăcea pe Isus, Îi plăcea felul în care își trăia viața. Ceea ce spunea, trăia întocmai. Mai văzuse și alți învățători dar Isus fusese diferit ...

Astăzi, parcă s-au vorbit cu toții. Doar despre învierea Lui Isus vorbesc! Oare vor înceta? Ar vrea să plece ... măcar să nu îi mai audă. Toți și-au dat cuvântul să Îl urmeze pe Isus. Și toți au fugit mâncând pământul. Îi era rușine de el, ... de ei, cu ei.

În camera asta parcă mă sufoc. Ceilalți sunt fericiți! Oare mimează? Oare chiar cred vestea aceasta?

Dintr-odată aude o voce care le spune “Pace vouă!”. Vocea aceea îi e atât de cunoscută!

Se întoarce și Îl vede pe Isus. Ar vrea să intre în mama pănântului de rușine. Ar vrea să se ascundă. Nu și-a ținut cuvântul față de Isus, a fugit și s-a ascuns când Isus a fost prins, judecat, bătut, răstignit și umilit.

Isus vine înspre el și Îl roagă să pună mâna pe costa străpunsă, să atingă rănile în curs de cicatrizare.

Toma Îi atinge rănile, se infioară și înțelege transfigurarea ucenicilor. “Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Domnul Lui e viu!

E viu! El, Toma, L-a pipăit, L-a văzut, L-a auzit, îi simte respirația în fața lui!

Isus i se adresează din nou și Îi spune "Tomo", i-a zis Isus, "pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut."

Povara rușinii, a trădării, a remușcărilor cade de pe umerii lui iar bucuria și pacea îi înflăcărează ființa!

Domnul meu e viu!