E dimineață devreme! Maria Magdalena e trează demult și are planuri pentru ziua de astăzi! Nici nu se ivesc bine zorile și deja pleacă de acasă. Vrea să ajungă devreme la mormântul lui Isus. Mai sunt lucruri de făcut și ea și-a propus să termine astăzi ceea ce au început în ziua îngropării.
Grăbește pasul infrigurată în răcoarea dimineții! E
atentă la drum așa că nu ridică ochii ca să vadă în depărtare și așa ajunge la
mormânt. Când în sfârșit ridică ochii descoperă că piatra aceea mare, piatra la
care s-a tot gândit cum s-o urnească, cum să cheme ajutor, la cine să apeleze,
este dată deoparte. Nu e nimeni aici, trupul nu e în mormânt!
Simte cum o cuprinde disperarea! Unde e trupul? Unde e
Domnul?
Aleargă cât de repede poate la casa lui Petru. Acolo, îl
găsește și pe Ioan. Le povestește cât de repede poate ce s-a întâmplat, ce a
văzut. Cei doi lasă ușa casei deschisă și aleargă împreună cu Maria Magdalena
la mormânt.
Ioan, fiind mai tânăr ajunge primul, verifică din ușa
mormântului dacă e adevărat ce spuneMaria. Petru însă era cât pe ce să îl
dărâme și intră în mormânt. Fâșiile sunt aici. Pânza în care Îi fusese înfășurat
capul e împăturită și pusă separat. Trupul parcă s-a evaporat din pânze!
Sunt în stare de șoc! Petru și Ioan pleacă! Nu înțeleg de
ce să mai stea aici! Aici, nu mai este nimic de văzut!
Mormântul e gol!
Maria Magdalena simte că nu o mai pot duce picioarele
nicăieri. Se așează pe o piatră și în sfârșit durerea iese la suprafață! Nu e
nimeni să o audă, vadă și judece! Încet, încet plânsul i se domolește. Ridică
privirea și vede doi îngeri în mormânt. Ei o privesc și îi vorbesc întrebând-o
de ce plânge. Ea le răspunde că L-au luat pe Domnul ei și acum nu știe unde
este El.
Nu mai vrea să stea de vorbă! Îi vine să urle dar nu ar
fi mai bine să caute unde este trupul Domnului ei?
Se întoarce și vede un Om. Acesta Îi pune aceeași
întrebare: “De ce plângi?”
Maria
Magdalena se întreabă dacă nu cumva acesta estea grădinarul. Sigur ar afla ceva
informații. "Domnule,
dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și mă voi duce să-L iau." Nu e atentă la acest Om ci caută
cu privirea indicii prin grădină. Dintr-odată își aude numele!
Oh! Acea
voce îi sună atât de familiar!
Cum? Omul
este Domnul meu? Oh! E chiar El. E viu! De asta nu e nimeni în mormânt! De asta
am găsit fâșiile aranjate așa! El e aici în fața mea!
Și Domnul
Îi spune ce să facă, unde să se ducă și ce să spună. Îi dă o misiune!
Ucenicii
nu o cred! Cei care o aud povestind nu e o cred! Se uită cu milă la ea crezând
că și-a pierdut mințile de durere. Dar pentru Maria Magdalena nu contează că
ceilalți o cred sau nu!
Ea L-a
văzut pe Domnul și Domnul ei e viu!
Domnul ei
a înviat așa cum spun profețiile Scripturii!
Ce cauți
astăzi? Pe cine? Unde este Domnul tău?
Domnul meu
e VIU! Yeshua hai! Christos a înviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu