amintiri ...

Începe școala și de câteva zile o amintire care mi-a influențat viața nu-mi dă pace.

Eram în clasa a IV-a și ne pregăteam intens de examenul de admitere în clasa a V-a. Mă rog, era mai mult un test decât un examen. Această testare se dădea în oraș și cu ocazia aceasta a trebuit să se organizeze un soi de excursie. În plan era ca după examen să mergem la cofetărie, să urcăm la statuia de la Podul Înalt și de acolo, puteam să ne cumpărăm Brifcor (ceva ce semăna cu Coca Cola). Visam să savurez o prăjitură. Aveam banii strânși deja! Aștepam ca altceva acea zi de duminică.

Sâmbătă după amiază, am fost trimisă cu ceva la bunicii Armașu. În drum spre ei, m-am întâlnit cu o colegă de clasă care umbla fără nici un scop pe drum. Se vedea că mergea fără interes.

Ne salutăm, mă întreabă unde merg, îi răspund. O întreb același lucru și îmi spune că și-a pierdut cureaua de pionier și până nu o găsește nu se poate întoarce acasă.

Fac ochii mari și o întreb de ce nu se poate întoarce acasă. Îmi explică că a pierdut cureaua, acasă nu era. Așa că ... umbla pe drum.

Noi tocmai primisem pachet de la mătușa mea care îmi trimisese mie câteva curele de pionier. I-am spus că îi pot da eu o curea de pionier. Aveam mai multe.

M-a întrebat ce vor spune părinții mei dar am liniștit-o repede. I-am spus să mă însoțească până la casa bunicilor, să mă aștepte în drum și apoi mergem acasă ca să îi dau o curea de pionier.

În drum spre casă, mă întreabă ce voi păți dacă nu iau examenul.

Ah! Examenul era ceva important. Eu visam prăjitura și ea se frământa cu examenul.

I-am spus că nu îmi fac griji. Abia aștept să terminăm examenul ca să mergem la cofetărie, să mâncăm prăjituri, să bem Brifcor sau ce suc găsim.

Fața ei nu era așa încântată așa că am întrebat-o ce va păți ea dacă nu va lua examenul.

“Dacă nu iau examenul, nu mai am ce căuta acasă!”

Și unde ai să te duci? Unde ai să dormi?

A ridicat din umeri și mergea alături de mine târșâindu-și picioarele. Nu știu ce am mai sporovăit noi în drum spre casă însă eu eram șocată de-a binelea.

Ajungem acasă, o rog să mă aștepte, îi dau cureaua, îmi mulțumește și pleacă.

Mama și tata m-au văzut că am intrat în casă și am dat ceva și m-au întrebat cine era și ce am dat. Le-am povestit și ei au muțit.

Ne-am așezat la masă, tata s-a rugat ca de obicei pentru mâncare și pe când mâncam îmi spune “oricare ar fi rezultatul examenului de mâine, tu să vii acasă. Mai învățăm, mai vorbim cu domnul învățător să te pregătească dar să vii acasă! Este doar un examen! Nu e un capăt de lume! Nu e nici o problemă dacă nu îl vei lua. Abia așteptăm să te întorci acasă ca să ne povestești cum a fost la examen însă ai grijă cu câtă lăcomie vei mânca prăjitura și vei bea sucul.”

La drept vorbind, părinții mei erau mai îngrijorați de efectul prăjiturii și al sucului asupra decât de examen. Știau că voi lua examenul!

Duminică dimineață m-au dus amândoi la autobuz, m-au predat domnului învățător și mi-au reamintit că mă așteaptă acasă.

A trecut examenul, mi-am savurat dulciurile și … peste câte zile au venit rezultatele. Luase examenul doar patru copii din clasă! Colega mea nu luase note de trecere iar eu am înmărmurit!

Ce va face? Unde se va duce? Unde va dormi? Cine o va crește?

Normal că mi-am bombardat părinții cu toate întrebările care îmi treceau prin cap. Ei mi-au spus să mă liniștesc că nu se va întâmpla nimic grav, că nici un părinte nu își alungă copiii de acasă.

În dimineața următoare, am zburat spre școală! Voaim să vorbesc cu colega mea, să o întreb unde a dormit, ce a făcut.

Timid mi-a spus că părinții ei nu i-au făcut nimic, i-au spus că e doar un examen, că oricum domnul învățător va face pregătire cu elevii pentru următorul examen.

Fără ca mama să știe, am azut-o povestindu-i unei cunoștințe cât de mult m-a afectat povestea colegei mele. După ce m-au dus pe mine la autobuz, părinții mei au mers la părinții colegei ca să vorbească cu ei despre posibilitatea unui eșec și despre cum afectează vorbele spuse la nervi, mânie și supărare.

De atunci mi-a rămas întipărit în minte “orice ar fi, orice s-ar întâmpla, vii acasă și împreună găsim o soluție!”