Lumina stelei, ieslei, sarbatorilor ....

Suntem in perioada sarbatorilor. Mai bine zis, abia intram in ele, ne pregatim, gandim, meditam, rostim urari pentru cei cu care ne intalnim.
Ce rostim?
Ce auzim?
"Sa vi se umple casa de lumina!"
"Sa vi se lumineze inima!"
"Sa va incalziti la caldura si lumina stelei!"
"Sa deveniti mai buni langa brad, langa iesle, langa cadourile ce le primiti!"
"Sarbatori frumoase, luminoase, fericite!"
"Nasterea Domnului sa va umple inimile cu bucurie!"
"Colindele sa va aduca multumire, pace, implinire!"

La prima vedere, toate aceste urari par bune, frumoase, .... poetice. Mai mult de atat, recent am auzit pe cineva spunand: "Suntem, ca si popor, printre primele popoare crestinizate. Meritam sa fiti binecuvantati de Dumnezeu. Asa ca asteptam ca de aceste sarbatori Dumnezeu sa ne binecuvinteze cu lumina." Mi-a fost frica ca o sa ma ia gura pe dinainte si am sa spun ceva ... ironic. Insa aveam pe cineva langa mine care m-a ghiontit si mi-a zis incet: "Taaaaaaci!"

 De vreo luna ma tot gandesc la Lumina. Lumina despre care citesc in Biblie si nu cea de la E-on. "Dumnezeu, Care a spus: „Să lumineze lumina din întuneric!“, a luminat şi inimile noastre, pentru a ne da lumina cunoaşterii slavei lui Dumnezeu strălucind pe faţa lui Isus." ( Lumina = φωτισμός photismos {fo-tis-mos'}, 1) the act of enlightening, illumination, 2) brightness, bright light si mai multe informatii aici).

Dar cine este Lumina despre care scrie mai sus? In Ioan 8:12 gasesc raspunsul: "Isus le-a vorbit din nou: – Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieţii." (Lumina = φῶς phos {foce}, from an obsolete phao (to shine or make manifest, especially by rays)

Pai ... cum se leaga lumina din Geneza 1 cu lumina din Ioan si Corinteni? Simplu! Isus este Cel care a spus: "Sa fie lumina!".  A venit sa aduca Lumina in inimile noastre, nu sa conlucreze cu E-on si sa ne faca strazile si casele stralucitoare. 

Suna nebuneste .... Cum adica Isus, Mesia, Christos, Yeshua Ha Mashia este Lumina care aduce lumina in mine? Ce sa fac cu lumina din mine? O sa vad ceva in mine? O sa imi vad sangele cum alearga prin vene? 

"The fear of Yähwč [is] the beginning of knowledge: [but] fools despise wisdom and instruction = Frica de DOMNUL este începutul cunoaşterii, dar nebunii dispreţuiesc înţelepciunea şi disciplinarea"

Discutam cu un foarte bun prieten al meu despre Lumina adusa de Mesia si cand i-am spus de versetul asta efectiv parca a explodat: "Nu vreau sa imi fie frica de Dumnezeu! Nu imi place acest Dumnezeu de care spui tu!" Insa am cautat aici ca sa vad ce vrea sa spuna cuvantul frica (ה yir'ah {yir-aw'}). Inseamna: fear, terror, fearing 1a) fear, terror 1b) awesome or terrifying thing (object causing fear) 1c) fear (of God), respect, reverence, piety 1d) revered. Si in romana: frică, teroare, teama 1a) frică, teroare, 1b), lucru incredibil sau terifiant (teama de obiectul care a provocat), 1c) frica (de Dumnezeu), respect, evlavie, pietate, 1d) reverenta. "Vezi ca nu inseamna frica ci reverenta? Ti-am zis eu ca tu gresesti! Da, suna mai bine sa am reverenta decat frica!"

Ca sa am lumina si sa vad lumea prin ochii Lui Dumnezeu trebuie sa Il las pe Isus, Mesia, Christos, Yeshua Ha Mashia sa imi fie Domn, Mantuitor, sa Il las sa imi ia pacatele, poverile, sa imi dea iertare. Mai mult de atat, sa cred ca El e singurul ce o poate face si sa imi abandonez trecutul in mainile Lui ca sa ma elibereze. Duhul Sfant e Cel care are grija de Lumina din mine, El o va face sa creasca, sa straluceasca.

Daca urarile acestea cu lumina inseamna Lumina, Isus, Mesia, Christos, Yeshua Ha Mashia, atunci le accept cu mare drag, placere. Asta inseamna ca El va lumina mai mult in viata mea, ca eu il voi lasa sa faca asta, ca El va creste si va straluci si mai mult in mine. 

Insa daca mi se doreste sa ma incalzesc la lumina stelei de Craciun, nu promit ca n-am sa dau o replica ironica. Cum sa ma incalzesc intr-o  noapte de iarna geroasa (sper sa fie asa, sa si ninga) la lumina si caldura unei stele?  Toti care au terminat cel putin patru clase stiu ca stelele nu sunt corpuri ceresti emitatoare de caldura si lumina lor e trecatoare. Daca in noaptea de Craciun, steaua mea va deveni stea cazatoare ... eu la ce sa ma mai incalzesc? Cu ce sa ma mai luminez?

http://www.flickr.com/photos/dg_pics/5289272746/sizes/l/in/photostream/

cateodata ...

Ramot-Ghilad

"În al doisprezecelea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda. Ahazia era în vârstă de douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de un an. Numele mamei sale era Atalia, o nepoată a lui Omri, regele lui Israel.
Şi el a trăit asemenea familiei lui Ahab, făcând ce este rău înaintea Domnului, întocmai ca şi familia lui Ahab, căci era căsătorit cu cineva din familia lui Ahab. 

El s-a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, să lupte împotriva lui Hazael, regele Aramului, la Ramot-Ghilad. Acolo însă arameii l-au rănit pe Ioram.
Regele Ioram s-a întors la Izreel, ca să se vindece de rănile pe care arameii i le pricinuiseră la Rama în timpul luptei cu Hazael, regele Aramului. 

Atunci Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda, s-a dus la Izreel ca să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, fiindcă acesta era rănit." 2 Regi 8:25-28

Cumva pare ceteoasa istoria acum. Cand e vorba de un Ioram aici si Iehoram acolo, cand Ahazia face si drege si apoi iar Ahazia apare pe scena ... dar parca murise ... 

Am vazut ca poporul Israel s-a divizat in doua: Israel si Iuda. Fiecare din ele are rege, administratie proprie. 

Anul	Iuda – Regatul de Sud	Israel – Regatul de Nord
853	Iehoram	Ahazia
852
851		I(eh)oram
850
849
848
847
846
845
844
843
842
841	Ahazia

 http://www.flickr.com/photos/52364318@N00/3422559144/sizes/m/in/photostream/

In Iuda, Iehoram (853 - 852 BC) il precede pe Ahazia (841 BC) iar in Israel, Ahazia (853-852 BC) il precede pe I(eh)oram (852-841). Domniile celor doi Ahazia nu s-au suprapus, doar ale celor doi I(eh)oram.

Ahazia din Iuda isi continua politica si preferintele strabunicului sau Omri, la fel cum bunicul sau Ahab si tatal sau Ioram au facut-o. Israel si Iuda acum erau aliati si pleaca la razboi in Ramot-Ghilad, Ioram este ranit si se duce sa isi vindece ranile in resedinta de iarna la Izreel. Ahazia, baiat cu bun simt se duce sa isi viziteze unchiul, sa vada cum sta cu sanatatea.

Despre batalia de la Ramot-Ghilad am gasit o fotografie cu Obeliscul negru al lui Shalmaneser III, obelisc expus in Muzeul Britanic.

http://www.flickr.com/photos/26849514@N06/5055489504/

Neo-Assyrian, 858-824 BC
From Nimrud (ancient Kalhu), northern Iraq

The military achievements of an Assyrian king

The archaeologist Henry Layard discovered this black limestone obelisk in 1846 during his excavations of the site of Kalhu, the ancient Assyrian capital. It was erected as a public monument in 825 BC at a time of civil war. The relief sculptures glorify the achievements of King Shalmaneser III (reigned 858-824 BC) and his chief minister. It lists their military campaigns of thirty-one years and the tribute they exacted from their neighbours: including camels, monkeys, an elephant and a rhinoceros. Assyrian kings often collected exotic animals and plants as an expression of their power.

There are five scenes of tribute, each of which occupies four panels round the face of the obelisk and is identified by a line of cuneiform script above the panel. From top to bottom they are:

Sua of Gilzanu (in north-west Iran)
Jehu of Bit Omri (ancient northern Israel)
An unnamed ruler of Musri (probably Egypt)
Marduk-apil-usur of Suhi (middle Euphrates, Syria and Iraq)
Qalparunda of Patin (Antakya region of Turkey)

The second register from the top includes the earliest surviving picture of an Israelite: the Biblical Jehu, king of Israel, brought or sent his tribute in around 841 BC. Ahab, son of Omri, king of Israel, had lost his life in battle a few years previously, fighting against the king of Damascus at Ramoth-Gilead (I Kings xxii. 29-36). His second son (Joram) was succeeded by Jehu, a usurper, who broke the alliances with Phoenicia and Judah, and submitted to Assyria. The caption above the scene, written in Assyrian cuneiform, can be translated as:

The tribute of Jehu, son of Omri: I received from him silver, gold, a golden bowl, a golden vase with pointed bottom, golden tumblers, golden buckets, tin, a staff for a king [and] spears.
www.britishmuseum.org/explore/highlights/highlight_object...

figuri de sefi ....

Imagine primita pe e-mail.

greutatea listei

O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil si l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente. I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci. Si, aveau si sapte copii  care trebuiau hraniti. Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul.
Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:
-Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.
Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau. 

Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa.
Bacanul raspunse parca in sila: 

-Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
Louise a raspuns: 

-Da, domnule.
-O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.

Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata. Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind:
-Nu-mi vine sa cred!

Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire.. .

Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa: "Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale!"

Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse:

-A meritat toti banii! 

Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.

http://www.flickr.com/photos/painterldj/2798308518/sizes/l/in/photostream/

suflet gol

Ieri dimineata, la prima ora, citeam despre moartea cantaretei Malina Olinescu. Imediat mi-am adus aminte cum in adolescenta o urmaream cu admiratie cand iesea pe scena sa cante .... Frumoasa femeie. Gestul ei e unul tragic, disperat ... arata disperarea din sufletul ei, de dincolo de fatada, masca ...

Augustin scria: "Dumnezeu ne-a creat cu un gol in suflet. Acest gol nu poate fi umplut decat de El" (asa mi-l aduc aminte acum). Si, ce facem cu disperarea care ne apuca cand simtim golul ca devine mare, mare, tot mai mare, incepe sa doara .... si parca nimic nu mai este bun, frumos, nimic nu ne place. Pe fondul unor mosteniri de familie cu nemultumiti, sinucigasi, depresivi .... ajungem unde? Pe caldaramul din fata blocului sau in copac sau cu venele taiate pe lung sau lat, cu supradoze infulecate sa ne saturam.

Stiu ca suna sadic, ironic insa ce facem cu golul din noi? Il umplem cu cariera, familie, cautam dragostea care ni se duce din maini ca si fumul? Invatam pana dam in alte belele. Muncim pana murin cu capul pe birou. Ne consumam pentru noi si altii pana infundam spitalul si ... nimanui nu ii pasa. Vrem sa avem cat mai mult ca sa ne simtim impliniti si implinirea .... tot nu vine.

Cu cei din biserica studiem acum 2 Corinteni si in capitolul 4:6-7 scrie asa "Dumnezeu, Care a spus: „Să lumineze lumina din întuneric!“, a luminat şi inimile noastre, pentru a ne da lumina cunoaşterii slavei lui Dumnezeu strălucind pe faţa lui Isus. Dar noi avem această bogăţie în nişte vase de lut, pentru a arăta că această putere nemaipomenită Îi aparţine lui Dumnezeu şi nu vine de la noi. "

Ce sunt? De ce am aparut pe pamant? Sunt un om creat de mana Domnului. Sunt un vas in mana Olarului. El, cel care a spus: "Sa fie lumina!" a luminat si in inima mea. Port o comoara pentru ca El e lumina din vasul meu. Sunt valoaroasa pentru ce am in mine, nu pentru ce sunt.

Si da, vasul meu poate fi afectat de acenee, bulimie, gras, extrem de slab, cu nasul mare, urechile clapauge, diform din punct de vedere al uneora sau altora ... dar, comoara din mine da valoare vasului si nu vasul da valoare comorii.

Daniel Branzai (un om foarte drag mie) are postat un articol despre vase si Olar iar Rodica Botan povesteste ca a participat la un retreat (o iesire) cu femeile unde au avut parte de un curs gratuit de olarit .... diferit.

Si ce daca nu arat perfect/a din punctul de vedere al papusii Barbie? Si ce daca nu am participat la concursurile de frumusete, nu am diplome aurite la nu stiu ce universitati celebre de prin alte tari, nu am conturi grase, masini, case ....? Toate aste nu-s decat umpluturi pentru golul sufletului. Eu Il am pe Mesia, Christos si mi-i de-ajuns. Am Lumina in vasul meu si golul a disparut.

Si, bucuria umplerii ma face sa cant, sa cant, sa cant! In clip sunt cateva melodii care imi plac pentru ca-s pline de viata, de Dumnezeu ... canta despre El, despre Lumina mea.

sa zidesc sau sa daram?

"În al cincilea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, în timp ce Iehoşafat era rege al lui Iuda, a început să domnească Iehoram, fiul lui Iehoşafat, regele lui Iuda. El era în vârstă de treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de opt ani. El a umblat în calea regilor lui Israel, făcând ce este rău înaintea Domnului, aşa cum a făcut familia lui Ahab, deoarece soţia sa era chiar o fiică a lui Ahab.

Totuşi Domnul nu a dorit să nimicească Iuda, de dragul lui David, robul Său, fiindcă îi promisese că-i va da, pentru totdeauna, o lumină lui şi urmaşilor lui.

Pe vremea lui Iehoram, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi şi-a ales propriul său rege. Atunci Iehoram a trecut în Ţair împreună cu toate carele lui. Edomiţii îl înconjuraseră, pe el şi pe conducătorii carelor, dar el s-a sculat în toiul nopţii şi a scăpat din încercuire, iar armata lui s-a retras. Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Tot în aceea perioadă s-a răsculat şi Libna.
Celelalte fapte ale lui Iehoram şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?(2 Cronici 21) Iehoram s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. În locul său a început să domnească Ahazia, fiul său." 2 Regi 8:16-24

Despre Iehosafat ni se spune ca a fost un rege bun, ca nu a fost ca ceilalti regi ai lui Iuda, ca a umblat in caile Domnului insa in timpul sau inaltimile nu au fost distruse, oamenii se inchinau si idolilor (1 Regi 22:41-50). El a facut insa niste greseli care aveau sa coste Iuda cu varf si indesat. A facut alianta politica cu Israel prin casatoria fiului sau Iehoram cu Atalia fiica lui Ahab si a Izabelei. Alianta asta ca fiul sau sa fie numit ca unul din regii lui Israel.

Am studiat contextul istoric de atunci insa ... nu m-am putut departa de faptul ca Atalia a avut o influenta nefasta asupra sotului sau. Crescuse in casa lui Ahab si a Izabelei, in casa in care se adunau 950 de preoti si profeti ai lui Baal si ai Astarteei. Femeia asta crescuse vazand cum oamenii se inchina la idoli, cum se fac sacrificii pentru idoli, cum se ajunge in transa prin tot felul de lovituri pe care ti le aplicai singur ca sa iti raspunda Baal. Bunatatea, multumirea, facerea de bine, dreptatea nu aveau acelasi inteles ca pentru Iehoram. 

Nu sunt fan al femeii din Proverbe 31, idealul feminin din punctul de vedere al barbatilor, insa cred ca o femeie isi poate zidi casa sau isi poate darama tot ce are in mainile ei. Iehoram a fost coregent cu tatal sau vreme de cinci ani (853-848 B.C) si apoi a fost rege singur opt ani (848 - 841). La 32 de ani, dupa cinci ani de coregenta, te-ai astepta sa urmeze exemplul tatalui sau insa influenta nevestei isi pune amprenta cu o rapiditate uimitoare. Alege sa urmeze idolatria nevestei sale si taraste poporul din Iuda in idolatrie.

Regele era tras la raspundere pentru comportamentul poporului si nu invers. El era cel care dadea tonul inchinarii. La el statea preotimea, in casa lui stateau inteleptii poporului, langa el ar fi trebuit sa stea slujitorii Domnului. Insa ... ia-i de unde nu-s. Departarea de Dumnezeu, de legea si promisiunile Lui nu aduc lucruri bune in viata, casa si locul unde traiesti. Iar daca esti rege si poporul are parte de influenta nefasta a credintei tale.

Dumnezeu nu distruge Iuda pentru ca a promis lui David in 2 Samuel 7:12-13 "Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi adăugat la strămoşii tăi, îl voi ridica pe urmaşultău, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări domnia.
El va zidi Numelui Meu o casă, şi Eu îi voi întări pe vecie tronul domniei lui." Promisiunea asta il viza pe Mesia, Christos, Isus, Yeshua Ha Mashia. 

Ce influenta am eu in casa mea? Cui ma inchin? Lui Dumnezeu sau ... ideii de Dumnezeu? Il stiu pe Dumnezeu? Ce stiu despre El? Daca in casa parintilor mei au fost idoli, eu ii aduc in casa unde intru facand ravagii? Sau caut sa imi zidesc casa? Caut sa am fericire, bucurie, implinire in casa mea? 

Aud mereu ca ceea ce cred e o chestiune personala. Insa nu e adevarat. Ceea ce cred determina personalitatea, modul in care iau deciziile, in care actionez, in felul cum vad viata si moartea. Nu pot sa spun ca am un sertar in care tin credinta si ea e treaba mea proprie si personala. Credinta face parte integranta din viata mea ca vreau sau nu sa cred asta. 

Ce cred influenteaza viata mea, a familiei mele indiferent daca sunt casatorita sau nu, a locului unde lucrez, a comunitatii in care traiesc, o orasului si tarii mele. 

a nins ca-n povesti ... peste lume

cât de maiestuos! Psalmul 8

"Pentru dirijor. De cântat în ghitit. Un psalm al lui David. 

Doamne, Stăpânul nostru, cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul! Fie înălţată slava Ta mai presus de ceruri! 

Din gura copiilor şi a celor ce sunt alăptaţi ai întemeiat o fortăreaţă împotriva duşmanilor Tăi, ca să fie astfel reduşi la tăcere vrăjmaşul şi răzbunătorul. 

Când privesc cerurile Tale, ceea ce au lucrat degetele Tale, luna şi stelele pe care le-ai zidit, îmi zic:
Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el şi fiul omului ca să-Ţi pese de el? 

Tu l-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încoronat cu slavă şi cu cinste. 

L-ai pus să domnească peste lucrările mâinilor Tale; i-ai pus totul sub picioare: oi şi boi deopotrivă, chiar şi fiarele câmpului; păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate căile mărilor. 

Doamne, Stăpânul nostru, cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul!" Psalmul 8

Nu pot implini Cuvantul Domnului cu armele diavolului

"Elisei a venit la Damasc. În acest timp Ben-Hadad, regele Aramului, era bolnav. El a fost înştiinţat că a venit omul lui Dumnezeu.  Regele i-a zis lui Hazael: „Ia cu tine un dar, du-te, întâlneşte-te cu omul lui Dumnezeu şi întreabă-L pe Domnul prin el, zicându-i: «Mă voi vindeca de boala aceasta?­»“
Hazael s-a dus, aşadar, să se întâlnească cu Elisei şi a luat cu el, ca dar, patruzeci de cămile încărcate cu tot ce era mai bun în Damasc. Când a ajuns la Elisei, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis:

- Fiul tău, Ben-Hadad, regele Aramului, m-a trimis la tine să te întreb dacă se va vindeca de boala lui.
Elisei i-a răspuns: 

- Du-te şi spune-i: „Cu siguranţă te vei vindeca“, deşi Domnul mi-a arătat că sigur va muri.
Apoi el şi-a aţintit privirea spre Hazael şi s-a uitat la el până când acesta s-a jenat. Şi omul lui Dumnezeu a început să plângă.
- De ce plângi, stăpâne? a întrebat Hazael. 

- Pentru că ştiu răul pe care îl vei face israeliţilor, a răspuns el. Vei da foc cetăţilor lor întărite, îi vei ucide cu sabia pe tinerii lor, îi vei tăia în bucăţi pe copiii lor şi le vei spinteca pe femeile lor însărcinate.
Hazael i-a zis: 

- Cum ar putea slujitorul tău, un biet câine, să poată face un lucru atât de mare? 

-Domnul mi-a arătat că vei fi regele Aramului, i-a răspuns Elisei.
Apoi Hazael a plecat de la Elisei şi s-a întors la stăpânul său, care l-a întrebat: 

- Ce ţi-a spus Elisei? 

- Mi-a spus că sigur te vei vindeca, i-a răspuns el.
Dar a doua zi Hazael a luat o pânză netedă şi, după ce a înmuiat-o în apă, a întins-o pe faţa regelui care a murit. Şi în locul lui a domnit Hazael." 2 Regi 8:7-15

Ca sa inteleg de ce era Elisei in Damasc trebuie sa citesc 1 Regi 19:15 "– Întoarce-te pe drumul pe care ai venit, i-a spus Domnul, şi du-te până la pustia Damascului. Când vei ajunge acolo, să-l ungi pe Hazael ca rege peste Aram". Domnul ii spusese lui Ilie sa faca asta insa Ilie e in cer si urmasul, slujitorul lui trebuie sa faca asta.

Socant sa vad ca Ben-Hadad trimite sa intrebe pe slujitorul Domnului de sanatatea sa si Ioram, regele Israelului n-are nici o treaba cu Dumnezeul poporului peste care este el rege. Un rege strain, pagan se gandeste la Dumnezeu despre care auzise atatea, trimite la slujitorul Lui Dumnezeu un om de incredere de la curte sa intrebe pentru sanatatea lui. Nu il trimite cu mana goala ci ii trimite un dar enorm ... pe 40 de camile. Si se spune ca maretia darului o da si faptul ca e trimis pe o camila care e inalta .. e mai impozanta decat un cal sau magar. 

Hazael, un om obisnuit si care nu e din neam ales, ajunge la curtea regelui un fel de mana dreapta a acestuia. Un coate goale ce ravneste mai mult decat are. Ca sa ajunga sa aibe ce ravneste, prima data planuieste in mintea lui, coace un plan. Ben Hadad habar nu avea ca isi trimite asasinul sa intrebe de sanatatea lui. Elisei insa isi atinteste privirile in ochii lui si se pare ca dureaza mult pana cand Hazael realizeaza ca Elisei ii citeste gandurile si ... se rusineaza. Constientizeaza ca planurile lui nu mai sunt secrete.

Elisei ii spune raspunsul pentru rege din partea Domnului insa continua spunandu-i lui Hazael ca va fi un rege crud. Ipocrit, nesimtit si stapan pe sine, acesta are nerusinarea de a intreba: "Cum ar putea slujitorul tău, un biet câine, să poată face un lucru atât de mare?" Si, Elisei ii spune ca va deveni regele Aramului.

David a fost uns ca rege pe cand era copil. A durat mult pana a deventi rege cu drepturi depline, a avut multe ocazii in care putea sa ii reteze capul lui Saul, putea organiza scurt o rascoala, revolta si ii lua tronul insa a preferat sa astepte implinirea cuvantului Domnului. Asteptarea aceasta a fost binecuvantata.

Hazael ii spune regelui mesajul de la Elisei: "Mi-a spus că sigur te vei vindeca" dar vestea de la Elisei ii venea ca o manusa peste planurile lui ... prea se potriveau. Nu mai putea astepta. Cat sa mai astepte ....? De ce sa mai astepte? Si a doua zi: "a luat o pânză netedă şi, după ce a înmuiat-o în apă, a întins-o pe faţa regelui care a murit. Şi în locul lui a domnit Hazael."

Domnul face promisiuni pe care si le duce la indeplinire insa nu trebuie sa imi grabesc eu planurile, ideile, prostiile ca sa se implineasca ce spune Domnul. Ca sa fiu binecuvantata in ceea ce fac trebuie sa astept, sa nu ridic mana, sa nu las semintele diavolului (ura, amaraciune, dorinta de putere, inavutire si altele) sa creasca, incolteasca in capul meu. 

Nu pot implini Cuvantul Domnului cu armele diavolului.

Alo! Centrala?

Povestea de mai jos cred ca citit-o in una din cartile "Supa de pui pentru suflet de ....". Azi dimineata insa mi-a trimis-o cineva pe e-mail si ... merita citita.
"Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.

Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta.
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune. Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara.
Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. "Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Centrala."
"Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
"Mamica ta nu este acasa?"- urma intrebarea.
"Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit.
"Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea..
"Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau..."
"Poti sa deschizi racitorul?" - m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.
"Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel," - spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia ... M-a ajutat si la matematica.. . Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.

A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit.
Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?"
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Wayne , tine minte intotdeauna, ca mai sunt si alte lumi in care se poate canta."

Alta data la telefon, "Alo, Centrala!"
"Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta. "Cum se scrie cuvantul fix?" - am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.

Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni...

Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.
Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale.

Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus: "Alo Centrala!"

Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala."
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?"
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, "Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."
Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus. "Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."
"Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..."
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
"Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally."

M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii" .
Am intrebat de Sally.
"Sunteti un prieten?" - m-a intrebat.
"Da, un foarte vechi prieten... Wayne . .."
" Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea. "Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ultimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma."
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?"

"Da." - i-am raspuns..
"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc."
Mesajul ei era: "Spune-i ca sunt si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer."
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.

Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.

A cui viata o s-o atingi astazi?"

http://www.flickr.com/photos/romair/2631438418/sizes/o/in/photostream/

credinciosia este rasplatita

Elisei îi zisese femeii pe al cărei fiu îl înviase: „Scoală-te şi pleacă din ţară împreună cu familia ta şi locuieşte pe unde vei putea, pentru că Domnul a hotărât să vină o foamete de şapte ani peste ţară şi ea a şi început.“
Femeia a făcut îndată aşa cum îi spusese omul lui Dumnezeu. A plecat împreună cu familia ei şi a locuit în Filistia timp de şapte ani.
La sfârşitul celor şapte ani femeia s-a întors din Filistia şi a venit să facă regelui o rugăminte pentru casa şi pământul ei.
Regele tocmai vorbea cu Ghehazi, slujitorul omului lui Dumnezeu, şi-i zicea: „Istoriseşte-mi, te rog, toate isprăvile făcute de Elisei!“ Chiar în momentul în care Ghehazi îi istorisea regelui cum a înviat Elisei un mort, a intrat femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei, ca să facă o rugăminte regelui pentru casa şi pământul ei. Şi Ghehazi a zis:

 „O, rege, stăpânul meu, aceasta este femeia despre care vorbeam şi acesta este fiul ei, care a fost înviat de Elisei!“
Regele a întrebat-o pe femeie şi ea i-a istorisit totul. Apoi regele i-a dat un slujbaş, zicându-i: 

„Să i se înapoieze tot ce a fost al ei, împreună cu tot venitul pământului ei, din ziua în care a părăsit ţara şi până acum!“ 2 Regi 8:1-6

Din nou intra pe scena istoriei femeia din Sunem insa de data asta nu e intr-o perioada fericita. E nevoie sa isi paraseasca casa, rudele, pamantul si sa plece la Filisteni, sa isi scape viata. Sta acolo sapte ani. La filisteni ploua, este recolta, au de dat si evreilor pe bani buni ... ei n-au treaba cu foametea. Aceasta afecteaza numai Israelul. Si este urmare a neascultarii fata de Cuvantul Domnului.

Sunamita se intoarce acasa insa ... e socata. Rudele ei cu care se impaca atata de bine pe vremuri, acum nu mai sunt atata de prietenoasa. Foametea ce au indurat-o le-a amarat inima. Independenta Sunamitei .... de cam duce pe apa sambetei. Pamantul ii fusese confiscat de stat, casa la fel .... sotul ii murise. A ramas doar ea si fiul ei. 

Unde sa se duca? Elisei acum parca a disparut de pe scena? Cand au intrat in Israel, Dumnezeu le-a dat la fiecare familie cate o bucata de pamant si acre era mostenit de urmasii familiei, nu se instraina, nu se vindea. Acum acesta ii fusese confiscat de stat. Unde sa se duca? La cine sa apeleze? Sotul ei ar fi trebuit sa se duca sa faca plangere pentru repunere in drepturi insa acesta era mort, ingropat ...

Unii comentatori spun ca evenimentul aceasta ar avea loc inainte de asediul din Samaria, inaite de vindecarea lui Naaman pentru ca regele nu ar sta in prezenta unui lepros. Dar, sa nu uit ca modul de a construi cetatile, casele, zidurile nu era la fel ca in zilele noastre. Zidurile cetatii erau mari, late, groase ... incapeau doua sau trei care unul langa altul .. mai late ca o sosea cu doua benzi de circulatie.

Ioram, regele Israelului este fiul lui Ahab. Acesta avea o curte larga, frumoasa ... ii placusera gradinile si avea amenajata una spatioasa, unde isi primea oamenii pe care nu ii invita in palat. Mai stiu ca persecutia religioasa fusese crunta pe timpul lui Ahab si nici acum nu era mai putin frumoasa. Preotii disparusera din israel, profetii invatau mai pe ascuns despre Domnul si consecintele ascultarii ii ducea la moarte.

Pentru ca regele avea drept de judecator in tara, cred ca in ziua in care Sunamita vine la rege, acesta era pe scaun afara ascultand plangerile oamenilor. Bolnavii la cine sa se duca sa ii verifice daca preotii nu mai erau ...? Regele ii putea controla in locul preotilor. Ghehazi nu era un necunoscut pentru rege. Si chiar avea chef sa asculte povesti, sa asculte despre minunile pe care le face Dumnezeul Lui Israel cu copiii sai. Si ce daca le povestea Ghehazi ?... cu atat mai mult au impact, cu cat acesta este lepros pentru ca nu intelesese pe cine slujeste, cine este Dumnezeul in slujba caruia intrase si crezuse ca il poate trage pe sfoara.

Dumnezeu insa stia ca Sunamita va ajunge in Samaria in acea zi, ca are o plangere justitiara cu care vine la rege, ca are nevoie de ajutor mai presus de puterile ei si ale regelui care numa darnic nu era. Regele tocmai auzise povestea ei, cum ii fusese daruit de Dumnezeu acest copil, cum a murit si inviat .... si acum o vede pe femeie si pe baiat in carne si oase. Nu era numai o poveste de-a lui Ghehazi ci era o realitate care era in fata lui.

Sumanita vine la rege sa isi spuna off-ul. Neamurile ei nu mai erau atata de plini de dragoste ca in trecut cand se simtea in siguranta intre ei. Pamantul ii fusese luat, casa data altora .... vine sa i se faca dreptate. Femeia asta, fara nume, traieste o viata de credinta si dedicare. Il cunoaste pe Dumnezeul Lui Israel, traieste minunile pe care El le face in viata, casa ei. Naste un fiu desi ea era era sterila si avea un sot in varsta, copilul moare insa este inviat de Ilie si ea crede ca ce ii fusese dat de Dumnezeu va trai. Crede ca Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov e viu, aduce viata acolo unde nu mai e nici o sansa. Vine la rege sa isi aduca plangerea si vad cum Dumnezeu orchestreaza lucrurile in asa fel incat sa primeasca pamantul si casa si nu numai atat. In cei sapte ani, pamantul ei fusese folosit, se scosese profit pe el iar regele da ordin sa i se dea si acest profit inapoi. Sa i se dea tot acestei femei.

Sunamita nu l-a vazut pe Dumnezeu, traia in Israel pe vremea cand poporul preferase sa se inchine idolilor decat Lui Dumnezeu, religia oficiala in tara era cea idolatra, nu cea in Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov. A preferat sa creada in Dumnezeu chiar de suna nebuneste, chiar de isi risca viata. 

A ales sa creada in El si a vazut minunile in ea, in bratele ei, in casa ei ... pe pamantul ei. 

A ales sa creada promisiunile Lui Dumnezeu facute poporului ei. Ea facea parte din popor, deci si ei personal.

Aleg ca si Sunamita sa cred ce promite Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov. 

Aleg sa cred ca Christos Isus e Fiul Lui Dumnezeu.

Aleg sa cred ca Duhul Sfant este in mine.

Aleg sa cred ca Dumnezeu este Triunic: Tata, Fiu si Duh Sfant.

Aleg sa cred nu pentru ca vrea sa vad minuni ci pentru ca vreau sa fiu fericita.

Vaa'ni B'chasd'cho batajti; yaguel libi bishu'ateja. Ashira HaShem ki gamal'alay.

And as for me, I have trusted in your goodness; my heart rejoices in your salvation. I will sing to HaShem it has helped me generously.

Cat despre mine, am încredere în bunătatea Ta; mi se bucură inima în mântuirea Ta.Voi cânta Domnului care m-a ajutat cu generozitate.

Ziua aceasta este o zi a veştilor bune

Nu stiu de unde, cand si cum, de la cine mi-am insusit ideea ca promisiunile din Vechiul Testament sunt pentru cei din timpurile lor. Ok, unele erau generale, erau si pentru vremurile noastre. In rest ... e istorie. Ce stiau parintii mei e invechit, numai bun de dat la gunoi ... noi cei nascuti mai tarziu am rupt gura targului cu desteptaciunea noastra, am reinventat roata ... nu conteaza ca roata era inventata demult ... nu era ca a noastra.

Cititul Bibliei e bun ... pentru cunostinta generala, asa zice Scriptura si trebuie sa asculti. Trebuie sa mergi la biserica ... face bine sa cunosti oamenii, sa fii in comunitate, sa mai cunosti lume, sa ai cu cine schimba doua cuvinte. Si am trait viata asa crezand ca e bine ... Mi-am dat tot interesul insa ma simteam atata de ipocrita, sfasiata interior de numa ....

Doamne vezi ... Tu esti vinovat ca eu ma simt asa. Nu fac eu ce zici Tu? Nu merg eu la biserica, Casa Domnului? Ba da. Nu citesc? Ba da ...

De ce mergeam la biserica, adunare, Casa Domnului? Pentru ca ma vedeam cu unul si cu altul, schimbam impresii, mai schimbam o vorba cu cei cunoscuti, mai vedeam tendintele modei in ce priveste imbracamintea, incaltamintea, tunsorile ... mai auzeau o muzica buna ... puteai comenta predicile, dupa terminarea programului, normal ...

Golul meu se adancea, durerea era mare, teribila ...

Provocarea acestui an a fost sa cred fiecare cuvant scris in Biblia mea, in scrisoarea de dragoste lasa de Dumnezeu omenirii, adica si mie.
Sa cred ca ceea ce spune El e valabil si pentru mine personal. Pentru Cella care traieste in 2011si citeste Biblia.
Sa cred ca acele cuvinte scrise cu multe mii de ani inainte au aceeasi valabilitate si azi.
Sa cred ca Dumnezeu face ferestre in cer pentru mine.
Sa cred ca El aduce focul pe altarul meu daca eu cred in El asa cum a crezut Ilie.
Sa cred ca El e creatorul acestui Univers ce mie mi se pare atata de vast si despre care El spune ca il tine in palma Sa. Pai daca Universul e atata de mare, cat de mare este palma Sa?
Sa cred ca El stie soarta fiecarui fir de par de pe capul meu ... si al fieccarui om de pe Pamant.
Sa cred ca El stie fiecare gand al meu dinainte de a-l gandi eu, stie mersul fiecarei celule din corpul meu, nimic nu se misca fara ca El sa stie. Si, mie mi se pare incredibil .... insa daca El asa spune, eu sa cred.

Si da, pare ca si cum mi s-ar fi spalat creierul.
Si da ... pare ca am luat-o pe ulei din diferite cauze economice, fizice, emotionale, mentale ... Asa s-a spus despre toti oamenii Lui Dumnezeu.

In textul de ieri citeam ca patru leprosi care locuiau la poarta cetatii Samaria, pe inserat, decid sa plece. Adica erau oricum in afara cetatii, nu aveau voie sa locuiasca cu cei neatinsi de lepra si decid sa se predea arameilor ... Mureau de foame la poarta cetatii Samariei insa arameii poate ca ii lasau in viata. Descopera ca tabara arameilor e goala. Toti fugisera. Elisei facuse cu vreo cateva ore in urma o afirmatie nebuneasca pentru acel moment, pentru acea situatie. Afirmatia aceea nu era din capul lui Elisei, nu era facuta de foame si frica. Elisei era slujitorul Domnului si Domnul ii daduse o proorocie pe care el o spune in auzul batranilor si a slujitorului regelui.

Slujitorul nu da doi bani pe ce spune Elisei. Batranii erau acolo pentru ca ajunsesera la concluzia ca singura salvare o au la Dumnezeu. Asa ca s-au adunat la casa slujitorului Domnului sa se roage, sa strige la Dumnezeu pentru indurare si ajutor.

Leprosii nu stiau de proorocie, de promisiunea facuta de Dumnezeu prin Elisei. Sunt primii care traiesc pe viu implinirea promisiunii. Gasesc mancare, bautura, haine .... Dupa ce de doua ori isi ascund provizii, decid ca "Nu este bine ce facem! Ziua aceasta este o zi a veştilor bune. Dacă vom tăcea şi vom aştepta până în zori, vom fi pedepsiţi. Să mergem şi să anunţăm la palat!“

Dumnezeu a imprastiat armata arameilor, i-a facut sa lase totul si sa fuga rupand pamantul. Fiecare cuvant din promisiunea Lui se implineste. Servitorul regelui Ioram traieste pe propria piele ce i-a spus Elisei. Ferestrele in cer au aparut. Nu cum a crezut el, nu cum si-ar fi putut inchiui el.

Daca Dumnezeu imi promite ceva, eu ce fac? Cred, actionez si vorbesc prostii ca si slujitorul regelui?

Chiar daca suna nebunesc pentru cei din jurul meu, chiar de ar spune ca-s de dus la cei "veseli", eu am decis sa cred fiecare cuvant si promisiune. Decizia asta aduce cu ea schimbari majore in mine, daramarea conceptiilor si ideilor luate de ici si de colo. Ma provoaca sa citesc Biblia nu ca pe un ziar, nu ca pe ceva ce trebuie citit ci ca pe o carte in care sa vad ce promisiuni mai are Domnul pentru mine, ce bucurii ma mai asteapta.

Ziua aceasta este o zi a vestilor bune. Au spus leprosii atunci si o pot spune si eu. Prin Christos Isus, Mesia, Yeshua Ha Maschia am primit iertarea de pacate, viata vesnica. Prin credinta in jerfta de pe cruce primesc Duhul Sfant care ma invata ce sa fac, cum sa fac, cum sa cred, ce sa fac cu ceea ce cred, cum sa ma pregatesc pentru intalnirea cu Tata. Cum sa ma pregatesc pentru a merge ACASA.

Nu se termina totul aici. "Ziua aceasta este o zi a veştilor bune. Dacă vom tăcea şi vom aştepta până în zori, vom fi pedepsiţi. Să mergem şi să anunţăm ...!“

Life`s for sharing!

A Christmas Story - Journey Of The Angels, Silent Night by Enya

24 de ore

La intrarea porţii erau patru leproşi care au zis unul către altul:

„De ce să stăm aici până vom muri? Dacă ar fi să intrăm în cetate vom muri din cauza foametei din cetate. Dacă vom sta aici, de asemenea, vom muri. Veniţi deci să ne predăm în tabăra arameilor. Dacă ne vor cruţa vom trăi, iar dacă ne vor ucide vom muri.“ Şi astfel, în amurg, ei s-au ridicat şi s-au dus în tabăra arameilor. 

Dar când au ajuns la intrarea în tabără, au văzut că nu mai era nimeni acolo, pentru că Domnul făcuse ca arameii să audă zgomot de cai şi care, întocmai ca vuietul unei mari oştiri, şi s-au gândit că regele lui Israel a plătit pe regii hitiţilor şi pe monarhii egiptenilor ca să vină împotriva lor. Astfel, în amurg, ei s-au ridicat şi au fugit părăsindu-şi corturile, caii şi măgarii. Au lăsat tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa.
Când au ajuns la intrarea în tabără, aceşti leproşi au pătruns într-un cort. După ce au mâncat şi au băut, au luat de acolo argint, aur şi haine. Pe urmă s-au dus şi le-au ascuns. S-au întors şi au intrat într-un alt cort; au luat din el câteva lucruri, după care s-au dus şi le-au ascuns.
În cele din urmă şi-au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Ziua aceasta este o zi a veştilor bune. Dacă vom tăcea şi vom aştepta până în zori, vom fi pedepsiţi. Să mergem şi să anunţăm la palat!“ Au venit deci, au chemat străjerii de la poarta cetăţii şi le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor şi am văzut că nu era nimeni; nu se auzea nici un glas de om, ci erau doar cai şi măgari legaţi, iar corturile erau la locul lor.“ Atunci străjerii au strigat şi au dat de ştire la palat.
Regele s-a trezit în toiul nopţii şi le-a zis slujitorilor săi: 

- Vă voi spune ce vor să facă arameii cu noi. Ştiind că suntem înfometaţi, au ieşit din tabără şi s-au ascuns în câmpie, zicând: „Când vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii şi vom intra în cetate!“
Unul dintre slujitorii lui i-a răspuns: 

- Dă-ne voie să luăm cinci cai din cei care au mai rămas în cetate. Dacă vor rămâne aici, li se va întâmpla acelaşi lucru care i se întâmplă acum întregii mulţimi a lui Israel, adică vor pieri aşa cum piere toată mulţimea lui Israel. Să trimitem deci şi să vedem ce s-a întâmplat.
Au luat două care cu caii lor şi regele i-a trimis pe urmele oştirii Aramului, spunându-le: „Duceţi-vă şi vedeţi ce s-a întâmplat.“ Au mers pe urma lor până la Iordan şi iată că tot drumul era plin cu haine şi cu lucruri pe care le aruncaseră arameii în goana lor. Mesagerii s-au întors şi l-au înştiinţat pe rege.
Apoi poporul a ieşit şi a jefuit tabăra arameilor. O măsură de făină a ajuns să se vândă cu un şechel, iar două măsuri de orz – cu un şechel, după Cuvântul Domnului.
Regele încredinţase paza porţii ofiţerului pe mâna căruia se sprijinea, dar acesta a murit călcat în picioare de poporul de la poartă, după cuvântul rostit de omul lui Dumnezeu când venise regele la el. S-a împlinit întocmai cum a profeţit regelui omul lui Dumnezeu, când a zis: „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un şechel şi două măsuri de orz – cu un şechel.“
Atunci ofiţerul regelui îi spusese omului lui Dumnezeu: „Nici dacă ar face Domnul ferestre în cer nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru.“ Iar omul lui Dumnezeu îi răspunsese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.“
Şi într-adevăr aşa i s-a şi întâmplat! Poporul l-a călcat în picioare la poartă şi el a murit."

Povestea din 2 Regi 7 merge mai departe. Servitorul regelui i s-a spus ca in 24 de ore vine salvarea si el a zis ca nici daca s-ar face ferestre in cer nu se poate asa ceva. Ferestrele nu au aparut. Uneori stau si eu cu gura cascata si astept sa vina de sus, de printr-o fereastra ceva. Si nu apare nimic. Devin suparata. Adica cum Doamne? Chiar nu poti face aia si aia si aia? Ferestrele uneori au alta forma, scaparea nu e la indigo, copiator de fiecare data. 

Patru oameni despre care s-ar putea zice ca sunt batuti de soarta descoapera ca arameii au fugit mancand pamantul. Cotrobaie in primul cort, mananca, beau, isi iau haine ... le ascund. Revin in tabara, intra in al doilea cort, descopera si aici lucrurile lasate alandala. Si in al treilea cort e la fel ... Mai ascund ceva lucruri si apoi ... realizeaza ca e de datoria lor sa spuna celor din cetate, sa ii salveze. Daca in acea seara ar fi batut la poarta cetatii cu o alta cerinta ar fi fost ucisi. Acum insa .... aduceau o veste buna. 

Regele nu crede vestea buna ... imediat crede ca e o smecherie. In toiul noptii trimite o echipa de soldati, le-as spune sinucigasi, sa cerceteze zona. Se intorc aducand vesti bune. Insa regele trebuie sa aibe controlul lucrurilor si isi pune servitorul - mana dreapta sa pazeasca la poarta cetatii.

Proasta decizie din partea regelui ... oamenii erau putin spus flamanzi. Au jafuit toata tabara arameilor ... au curatat tot ce se putea. In acea vanzoleala nu le-a mai pasat decat sa prinda si ei, sa aibe si ei .... nu a contat ca unii mureau si ei calcau peste .... peste servitorul- mana dreapta - a lui Ioram.

Inainte de a muri, acesta are posibilitatea de a vedea ca evreii dupa ce au prins suficiente provizii au facut deja tarabe unde sa vanda prada ... Chiar langa nasul soldatului regal .... auzea preturile, erau cele rostite cu 24 de ore inainte de Elisei.

Uneori trebuie sa astept 24 de ore, uneori mai putin, uneori 24 de luni sau ... anotimpuri. Asteptarea ma dispera insa ... toceste ideile crete, adanceste credinta in Dumnezeu, ma leaga mai tare de cer, imi deschide ochii sa vad minunile si sa nu uit ca Dumnezeul meu e viu! Ce a promis e valabil in ciuda a toti si toate. Uneori ferestrele nu-s in cer, ci aici langa mine .... numai ca acum sunt acoperite.
Minunea din cantec nu e acoperita ci o stie toata lumea. E vestea buna venita in dar, din dragoste.

Vreau sa vad ferestrele din cer!

El a zis: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă capul lui Elisei, fiul lui Şafat, îi va rămâne pe umeri astăzi!“
Elisei şedea în casă, iar cei din sfatul bătrânilor şedeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înainte. Dar înainte de a ajunge mesagerul, Elisei le-a zis celor din sfatul bătrânilor: „Vedeţi că acest ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Când va veni mesagerul, închideţi uşa şi ţineţi-l la uşă. Nu se aude oare zgomotul paşilor stăpânului său în urma lui?“
În timp ce le vorbea el încă, iată că mesagerul a ajuns la el. Şi el a zis:

-Acest dezastru vine de la Domnul. De ce să mai nădăjduiesc în Domnul?
Elisei a zis: - Ascultaţi Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un şechel şi două măsuri de orz cu un şechel.“
Dar ofiţerul pe braţul căruia se sprijinea regele i-a răspuns omului lui Dumnezeu:

- Nici dacă ar face Domnul ferestre în cer nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru. 

- Vei vedea cu ochii tăi, i-a răspuns Elisei, dar tu nu vei mânca! 2 Regi 6:31-7:2

Regele Ioram e nervos de numa. Iesise pe zidul cetatii imbracat regeste, voise sa salveze aparentele, sa arate ca e stapan pe situatie. Aude povestea acelei femei si isi rupe hainele lasand sa i se vada sacul cu care isi acoperea trupul. Nu e suparat pe el ca nu are credinta in Yahwe, e suparat pe Elisei. 

Chiar asa ... ce vina are Elisei?

Ca e credincios Dumnezeului parintilor sai?

Ca desi situatie pare fara scapare el crede in Dumnezeu?

Trimite pe slujitorul la bratul caruia mergea la plimbare si nu numai sa ii puna o intrebare lui Elisei si apoi banuiesc sa il duca in inchisoare. Se stia unde sta Elisei asa ca nu era greu de gasit casa lui. Acum nu mai era in scolile profetice, nu mai dadea lectii pe malul Iordanului .... Acum era la fel de flamand ca cei din casa, ca cei dein cetate. Se pare ca incet incet, batranii cetatii incep sa isi aminteasca ca au un Dumnezeu al lor, al poporului lor. Acestia erau cu Elisei .... banuiesc ca se rugau. Isi cereau iertare pentru anii in care Il pusesera pe Dumnezeu afara din viata lor ... in care L-au ignorat.

Elisei le spune ca va veni mesajerul regelui cu o afirmatie clara: "Acest dezastru vine de la Domnul." Regele i-a spus ce sa spuna si el ca papagalul repeta. Era in timpul serviciului si repeta cuvant cu cuvant ce ii spusese regele. Dupa atitudinea ce o are acest servitor nu cred ca ii pasa prea mult de Dumnezeu.  

Ioram nu se vede vinovat, nu are nici cea mai vaga dorinta de a Il cauta pe Dumnezeul poporului Israel peste care el e rege. Situatia acum nu le era roza ... ii cam pandea moartea si nici prin varful mintii nu ii trece sa strige la Dumnezeu .... "De ce să mai nădăjduiesc în Domnul?" 

Numai ca Elisei are deja pentru servitor un mesaj din partea Domnului. Un mesaj incredibil la acel moment. In mai putin de 24 de ore situatia se va schimba. Vor avea mancare ... la un pret foarte mic. Atitudinea servitorului e una de genul: "vrabia malai viseaza si calicul praznic." 

"Nici dacă ar face Domnul ferestre în cer nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru. " pare o afirmatie pertinenta la acel moment de disperare a poporului Israel ce se afla asediat in Samaria. Dar, acest servitor uita in casa cui se afla, uita ca omul din fata lui era slujitorul sau omul Lui Dumnezeu, uita sau vrea sa uite ca Dumnezeul Lui Israel e viu, e atotputernic, e drept, sfant ... Uitarea, necredinta sau ignoranta nu este insa trecuta cu vederea de Dumnezeu. Verdictul vine imediat ce acesta termina de vorbit: "Vei vedea cu ochii tăi, i-a răspuns Elisei, dar tu nu vei mânca!"

Vin situatii in viata mea cand parca toti ma vor desfiintata, disparuta de fata pamantului, sa imi fie sters numele, amintirea .... Vin dureri si necazuri peste mine si parca ma ineaca. Ce reactie am? Cred ca Dumenzeul in care ma incred ma poate salva? Cred ca El face minuni? cred ca El e in control? Cred ca El face ferestre in cer si prin ele imi va da mancare, bani, haine, lucrul sau lucruri de care eu am nevoie, ajutor? Cred ca El va face imposibilul pentru mine? 

Eu nu pot face ferestre in cer. In primul rand pentru ca traiesc pe pamant si nu in cer. In al doilea rand pentru ca sunt om. Apoi sunt marginita, limitata, nu vad mai mult de putin in fata ochilor mei, nu am privirea de ansamblu asupra lucrurilor. 

Imi recunosc statutul de fiinta creata. 

Imi recunosc statutul de pamantean limitat si pacatos. 

Insa mai mult de atat, imi recunosc statutul de fiica a Dumnezeului Lui Avraam, Isaac si Iacov.

Sunt fiica Lui prin jertfa lui Yeshua, Mesia, Christos, Isus pe crucea de la Golgota.

Am pecetea Lui Dumnezeu in, pe, cu mine. Pecetea Lui e Duhul Sfant.

Dumnezeul meu poate face minuni, poate face ferestre in cer, poate face imposibilul posibil, poate alunga toti vrajmasii mei departe de mine, poate sa imi scape viata. 

Vreau sa vad ferestrele din cer! 

Vreau sa vad pe unde si cum face Dumnezeu ferestrele, prin cine face Tata minunile, de cine se foloseste sa le duca la indeplinire.

http://www.flickr.com/photos/59151225@N08/5529007051/sizes/l/in/photostream/

frumuseti

Fotografii primite pe e-mail.

ipocrizie in timp de foamete

"După mai mult timp, Ben-Hadad, regele Aramului, şi-a adunat întreaga oştire, a înaintat şi a asediat Samaria. Din cauză că asediul s-a prelungit, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de şecheli de argint, iar un sfert de cab de găinaţ de porumbel – cinci şecheli. Şi în timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat:

- Salvează-mă, o, rege, stăpânul meu! 

Dar el i-a zis: 

- Dacă nu te salvează Domnul, cu ce te-aş putea salva eu? Cu ceea ce este în arie sau în teasc?
Apoi regele a continuat: 

- Ce problemă ai? 

Ea a răspuns: 

- Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.“ Noi l-am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea şi-a ascuns fiul.
Când a auzit regele cuvintele femeii, şi-a sfâşiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci oamenii s-au uitat şi au văzut că pe trup avea un sac." 2 Regi 6: 24-30.

Ben Hadad nu le arunca pietre, nu darama zidul, nu facea de fapt  ... nimic. A inconjurat cetatea Samaria si a asediat-o. Si, stiu ca aici locuia regele Ioram. Na, in cetatea unde statea regele erau provizii berechet. Pe langa casa regala, mai era armata regelui si armata care trebuiau hranite. 

Un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de şecheli de argint sau un kilogram, iar un sfert de cab  inseamna 0.3 litri de găinaţ de porumbel sau ceapa salbatica – cinci şecheli sau 60 grame de argint. Sa dai pe un cap de magar un kilogram de argint? Pe o legatura de ceapa salbatica atata argint? Foamea aduce disperarea si Domnul i-a atentionat despre asta inca de pe vremea lui Moise.

"În dezastrul şi în strâmtorarea în care te va aduce duşmanul tău, te vei hrăni cu rodul pântecelui tău, carnea fiilor şi a fiicelor tale, pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi i-a dat. Bărbatul cel mai delicat şi mai sensibil dintre ai tăi va privi cu răutate la fratele lui, la femeia care se odihneşte la pieptul lui şi la copiii pe care i-a lăsat să trăiască şi nu le va da nimic din carnea copiilor cu care se hrăneşte, pentru că nu-i va mai rămâne nimic din cauza dezastrului şi a strâmtorării în care te vor aduce duşmanii tăi, în toate cetăţile tale.
Femeia cea mai delicată şi mai sensibilă – care, de delicată şi de sensibilă ce era, nu ştia cum să calce mai fin cu piciorul pe pământ – va privi cu răutate pe bărbatul de la pieptul ei, pe fiii şi pe fiicele ei şi nu le va da nimic din resturile ieşite, după naştere, dintre picioarele ei sau din copiii pe care îi va naşte, pentru că îi va mânca pe toţi în ascuns în timpul dezastrului şi a strâmtorării în care te vor aduce duşmanii tăi, în cetăţile tale.
Dacă nu vei păzi şi împlini toate cuvintele acestei Legi, scrise în cartea aceasta, temându-te de acest Nume slăvit şi înfricoşător – al Domnului, Dumnezeul tău atunci Domnul te va lovi, în chip nemaiauzit, pe tine şi pe urmaşii tăi, cu plăgi adânci şi îndelungate şi cu boli grave şi prelungite." Deuteronom 28:53-57.

Ioram, regele din Israel, era pe zid. Poate avea treaba pe acolo, poate trebuia sa dea niste ordine, poate i se acrise de plangerile pe care le tot auzea de la unu sau de la altu. Nu avea timp sa studieze legea si poruncile Domnului ... pentru ca avea idolii lui. Dar in ziua aceea avea sa descopere ca Domnul te lasa sa ajungi in halul acela pentru ca nu asculti, nu vrei sa stii de El, il scoti din viata ta. Cand aude femeia plangandu-se imediat ii raspunde ca daca Dumnezeu nu o ajuta, el cu ce sa ajute? Nu are cum sa o ajute insa el trebuie sa dea bine la imagine si e dispus sa o asculte. Cu alte cu cuvinte tot Dumnezeu e vinovat de asediu, de foamete, de tot si de toate.

Ca situatia sa fie si mai dramatica isi rupe haina. Ioram e atat de ipocrit la faza asta de numa. Pe sub haina regala e imbracat cu sac. Isi rupe haina si toti vad ca e imbracat in sac, vrea ca toata lumea sa stie ca el nu ii poate ajuta, ca e in situatia in care e la fel ca si cel mai flamand si necajit om, ca nu e in puterea lui sa ii ajute. 

In Deuteronom 28 gasesc scrise binecuvantarile si blestemele care vin in urma ascultarii sau neascultarii. Nu pot sa nu ma intreb de ce uneori preferam sa mancam urmarile blestemului cu polonicul in loc sa primim binecuvantarile si sa ascultam?

a jew debates a christian

Domnul este viu! Psalmul 18

Te iubesc, Doamne, Tăria mea!
Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu! Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea!
Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de duşmanii mei.
Mă înfăşuraseră legăturile morţii, mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.
Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră, mă prinseseră laţurile morţii.

Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul, am strigat către Dumnezeul meu. El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.
Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul, temeliile munţilor s-au zdruncinat, s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
Ţâşnea fum din nările Lui şi foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinşi ieşeau din ea.
A aplecat cerurile şi a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui.
Călărea pe un heruvim, zbura, plutea pe aripile vântului.
Întunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ, erau ape întunecoase şi nori deşi.
Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui, ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.
Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul, răspândind grindină şi cărbuni aprinşi.
Şi-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani; a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.
La mustrarea Ta, Doamne, la suflarea nărilor Tale, s-au văzut albiile apelor şi s-au descoperit temeliile lumii.

El S-a întins din înălţime şi m-a apucat, m-a scos din apele cele mari, m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.
Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin.
El m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.
Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele, căci am păzit căile Domnului şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
Toate judecăţile Lui sunt înaintea mea şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.

Am fost integru înaintea Lui şi m-am păzit de nelegiuire.
Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.
Cu cel credincios Tu Te arăţi credincios, cu cel drept Tu Te arăţi drept, cu cel integru Tu Te arăţi integru, dar cu cel înşelător Tu Te porţi după înşelăciunea lui.

Tu mântuieşti poporul smerit, dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi.
Tu îmi aprinzi candela, Doamne! Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!
Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor! Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit!

Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită, cuvintele Domnului sunt încercate; El este un scut pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El.

Cine este Dumnezeu în afară de Domnul? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie şi mi-a făcut desăvârşită calea.
El mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor şi m-a aşezat pe înălţimi.
Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.
Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, ajutorul Tău mă face mare.
Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei, ca să nu-mi alunece picioarele.
Îmi urmăresc duşmanii şi-i ajung; nu mă întorc până nu-i prăpădesc.
Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice; ei cad sub picioarele mele.
Tu mă încingi cu tărie pentru luptă şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.
Tu faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea şi eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
Ei strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăveşte; strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.
Îi pisez făcându-i ca praful din bătaia vântului; îi calc ca pe noroiul de pe uliţe.
Tu mă scapi de învinuirile poporului, mă pui drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.
Fiii străinului dau înapoi în faţa mea; de îndată ce mă aud, mă ascultă.
Fiii străinului îngălbenesc şi ies tremurând din fortăreţele lor.

Domnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!
Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,
Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei. Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei şi mă scapi de omul asupritor.
De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne, şi voi cânta laudă Numelui Tău!
El dă mari izbăviri regelui Său şi dă îndurare unsului Său, lui David şi seminţei lui în veac

veste-am adus! (1997), O holly night!

iubeste ... dusmanul

Cand lucrurile nu`mi ies la socoteala, cine-i vinovat? Dumnezeu. Normal ca El e vinovat.
Cand vine cineva si imi spune cu lux de amanunte ce am eu de gand sa fac si imi da instructiuni sa nu fac ce mi-am propus, pe langa ca raman ca la dentist, nu pot sa nu ma intreb: de unde-o sti?
Uit sau efectiv nu vreau sa stiu ca Dumnezeu stie tot. Adica nu-mi trece nici o idee prin minte fara ca El sa o stie. Avand filosofia vremurilor mele imprimata in minte si stiind cateva proverbe "minunate" de prin alte zone georgrafice ajung sa cred ca Dumnezeu e limitat. A vut nevoie de mame ca sa aibe grija de copii in locul lui. Din cand in cand ne mai trimite din cer cate unu caruia i-a venit randul sa-si ridice aripile ...

Elisei nu foloseste nici o smecherie, nici o vraja, nici o incantatie. Nu stia ce gandeste slujitorul regelui Aramului dar stia ce gandeste regele, ce decizii lua chiar cand nu stia de cat el de ele.

Si, cum Il crede pe Dumnezeul Lui Israel un zeu local a trimis sa il gaseasca pe Elisei si sa i-l aduca lui. Numai ca Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov nu-i local, nu-i limitat si nu se lasa fraierit cum as crede eu. Afla unde este Elisei si tabarasc cu totii la Dotan. Nu tabarasc ziua, nu fac zgomot. O mare armata, cu cai si care tabarasc langa Dotan in perfecta liniste.

Ghehazi nu mai era cu Elisei, acum avea un alt slujitor ... unul care nu vazuse nimic din ce vazuse predecesorul lui. Dis de dimineata se trezeste si cand se uita pe fereastra ramane mut. Banuiesc ca se freaca la ochi si se mai uita o data. Poate incearca cu un ochi, apoi cu celalalt. Cand au aparut astia aici? De unde au aparut? Si .... arameii au venit asa brusc tocmai aici? Chiar nu erau a granita cu ei. Toata cetatea e inconjurata, erau pe pozitii deja.

E ingrozit! Ii spune ce a vazut afara mentorului sau si acesta calm ii raspunde: " - Nu te teme, i-a răspuns acesta, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei." Si apoi Elisei incepe sa se roage si slujitorul ramane ca la dentist .... e mereu umbra lui Elisei. Efectiv e uluit. S-a rugat si pentru el sa i se deschida ochii. Dar ar vrea sa ii spuna lui Elisei ca el e cu ochii deschisi, Clipeste si cand se uita din nou vede pe dealurile din jurul Dotanului cete de ingeri si cai cu care de foc. Auzise de ceea ce face Dumnezeu insa acum vedea pe viu, nu din auzite cum lucreaza. Vede cum Credinta Lui Elisei nu e in van ... e adevarata, reala. Dumenzeul in care se increde acesta face minuni.

Nu i-a orbit pe aramei ... ei vedeau. Insa nu ce trebuiau sa vada. Nu il recunosc pe Elisei. Nu ii recunosc vocea. Si, Elisei se duce sa vorbeasca cu ei. Elisei merge in calatorie pana la Samaria cu ei, cu toata ostirea. Suna foarte comic ce se intampla. Sunt dusi la regele lui Israel, la Ioram. Cand ajung in Samaria, poarta se inchide in urma lor si Elisei se roaga din nou. Rezultatul? O armata de soldati devin putin spus infricosati, le tremura maduva in oase. Realizeaza ca sunt in curtea regelui, ca ii asteapta moartea. Ioram era recunoscut ca un rege care nu iti lasa capul prea mult pe umeri cand gafai.

Imi place un aspect la Ioram aici. Stiu despre el ca nu a fost atat de rau ca si Ahab - tatal sau. Ii recunoaste autoritatea lui Elisei. Nu actioneaza ca de obicei. Acum Elisei e aici. Elisei nu e oricine, e slujitorul Domnului.

Putea gandi asa: Si ce daca Elisei e aici. Nu mi-a adus el toata ostirea asta? Nu ei imi cotropesc tara si mi-o jafuiesc? Nu l-a condus Dumnezeu pe Elisei cu armata aici? Nu Dumnezeu mi i-a dat in mana?

Dar Ioram da dovada de intelepciune aici si il intreaba pe Elisei recunoscandu-i autoritatea spirituala: "Să-i ucid, părinte? Să-i ucid? ". Pfuuu de i-ar lasa in mana lui ... pulberi i-ar face ... Se astepta deja la un da. Insa e dispus sa asculte chiar daca asta inseamna infranarea dorintei lui de razbunare. E dispus sa Il lase pe Dumnezeu sa se razbune. "Nu-i ucide, a răspuns Elisei. I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia şi cu arcul tău? Serveşte-i cu pâine şi cu apă ca să mănânce şi să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor. "

Obiceiul vremii si nu numai (cred) era ca atunci cand voiai sa faci pace cu cineva trebuia sa il inviti la masa, sa iti deschizi casa si sa iti poftesti inamicul, dusmanul de moarte la masa, sa ii dai apa cand ii este sete, sa ii dai sa manance cand ii este foame, sa il lasi sa se odihneasca. 

Prin acest gest, Ioram forteaza mana regelui Aramului la un pact de pace. Si aflu ca: "După ce au mâncat şi au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Şi trupele arameilor nu s-au mai întors pe teritoriul lui Israel." O vreme nu s-au mai intors, nu a fost o stare permanenta de pace intre Aram si Israel ... asta insa am sa o vad mai tarziu. 

Victoria in aceasta propusa si esuata batalie o aduce Dumnezeu. Nici unul din regi nu a stiut sa faca pace. Nici una din armate nu a facut pace, nu a adus armistitiu. Dumnezeu este Cel care a lucrat, prin regi, slujitori, armata, Elisei si a facut pace. A facut asta pentru ca isi iubeste poporul, iubeste oamenii, pe fiecare individual, stie gandurile, ideile crete sau mai putin crete ale fiecaruia dintre noi ....

Elisei ii da acelasi sfat lui Ioram cum primesc ucenicii de la Isus: "Aţi auzit că s-a zis: «Să-l iubeşti pe semenul tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău.»  Dar Eu vă spun: iubiţi-vă duşmanii şi rugaţi-vă pentru cei ce vă persecută  ca să fiţi astfel fii ai Tatălui vostru, Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui şi peste cei răi, şi peste cei buni şi El trimite ploaie şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi. " Matei 5:43-45

http://www.flickr.com/photos/benheine/2866455013/sizes/o/in/photostream/

deschide-i ochii ca să poată vedea!

"Regele Aramului era în război cu Israel. După ce s-a sfătuit cu slujitorii săi, a zis: „Îmi voi aşeza tabăra în locul cutare.“ Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună regelui lui Israel: „Ai grijă şi nu trece prin locul acela, pentru că arameii s-au dus acolo.“ Regele lui Israel a trimis nişte oameni să cerceteze acel loc, despre care îl avertizase omul lui Dumnezeu. Şi a făcut aceasta nu o dată, ci de mai multe ori.

Regele Aramului s-a înfuriat din cauza acestor lucruri, i-a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis:
- Care dintre voi este de partea regelui lui Israel?
Dar unul din slujitorii lui i-a răspuns:
- Nimeni, o, rege, stăpânul meu. Profetul Elisei însă, cel care este în Israel, face cunoscute regelui lui Israel cuvintele pe care le rosteşti chiar şi în odaia ta de dormit.
Şi regele a zis:
- Duceţi-vă şi cercetaţi unde este, apoi voi trimite să-l prindă.
Când s-au întors i-au zis:
- Este la Dotan.

Regele a trimis acolo cai, care şi o oştire puternică. Ei au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea.
Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a trezit dis-de-dimineaţă, s-a ridicat, a ieşit afară şi a văzut o oaste cu cai şi care ce înconjura cetatea. Slujitorul s-a întors şi i-a zis:
- Ah, stăpâne, ce vom face?
- Nu te teme, i-a răspuns acesta, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei.

Apoi Elisei s-a rugat zicând: „O Doamne, deschide-i ochii ca să poată vedea!“ Şi Domnul a deschis ochii slujitorului şi el a putut să vadă muntele plin de cai şi de care de foc în jurul lui Elisei.
În timp ce arameii veneau, Elisei s-a rugat Domnului, zicând: „Te rog, loveşte-i pe aceşti oameni cu orbire!“ Şi Domnul i-a lovit cu orbire aşa cum a cerut Elisei.
Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul şi nu aceasta este cetatea. Urmaţi-mă şi vă voi duce la omul pe care îl căutaţi.“ Şi el i-a dus în Samaria.

După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“ Şi Domnul le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.
Când regele lui Israel i-a văzut, l-a întrebat pe Elisei:
- Să-i ucid, părinte? Să-i ucid?
- Nu-i ucide, a răspuns Elisei. I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia şi cu arcul tău? Serveşte-i cu pâine şi cu apă ca să mănânce şi să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor.

Atunci regele a dat un ospăţ mare. După ce au mâncat şi au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Şi trupele arameilor nu s-au mai întors pe teritoriul lui Israel." 2 Regi 6:8-23

"Îngerul Domnului îşi aşază tabăra împrejurul celor ce se tem de DOMNUL şi-i salvează." Psalmul 34:7

"El va da porunci îngerilor Săi cu privire la tine, ca să te păzească în toate căile tale." Psalmul 91:11

"Apoi Dumnezeu i-a deschis ochii, iar ea a văzut o fântână cu apă" Geneza 21:19

"Atunci Domnul i-a deschis ochii lui Balaam şi el L-a văzut pe Îngerul Domnului stând în mijlocul drumului cu sabia scoasă. El s-a închinat cu faţa la pământ. " Numeri 22:31

O Come Let Us Adore ... with no walls

Multumesc Domnului pentru Romania!

"Înainte de toate, 

te îndemn să faci cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri 

pentru 

toţi oamenii, 

pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt în poziţii înalte, 

ca să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi demnitatea.

Acest lucru este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoaşterea adevărului"

1 Timotei 2:1-4

Am citit cateva urale facute romanilor si mi-au lasat un gust amar ... erau facute tot de romanii de aici si din alta parte. 

Multumesc Domnului pentru tara asta frumoasa numita Romania.

Multumesc Domnului pentru ca i-a purtat de grija si Ii poarta chiar daca aparent pare lasata in voia sortii.

Multumesc Domnului pentru martirii care au luptat pentru libertatea religioasa si nu numai.

Multumesc Domnului pentru cei care sunt la guvernare. Nu ii stiu pe nici unul din ei insa El ii stie pe toti asa cum ma stie si pe mine. Nu le va ingadui sa duca raul mai mult decat a pus El limita.

Multumesc Domnului pentru cei care si-au luat responsabilitatea de a investi, munci, trudi in tara noastra si ma rog ca Domnul sa ii binecuvinteze.

Multumesc pentru ploaia de anul acesta.

Multumesc pentru libertatea de a circula peste hotare ... asta daca te tine punga. Daca nu, astepti musafirii acasa la tine.Si, multumesc ca ii pot astepta, Si nu cu masa curata luna si ... atata.

Multumesc Domnului pentru dascalii care se lupta ca pruncii ce le intra in clase sa nu plece fara sa stie nimic din clasa lor.

Multumesc Domnului pentru familiile care au decis sa aibe copii.

Multumesc Domnului pentru cei care au ales sa se roage pentru Romania.

Multumesc Domnului pentru ziua asta libera cand ne putem odihni.

Multumesc Domnului ca desi ne spunem romani suntem de fapt o amestecatura de natii, de toate coloraturile ...

Multumesc Domnului pentru peisajele ce te lasa cu gura cascata ... 

Multumesc Domnului pentru frigul de afara.

Multumesc Domnului pentru cei cu talent muzical care duc muzica populara mai departe in timp insa si peste hotare. Sunt mandra de moldovencele mele: Sofia Vicoveanca, Carmen Trandafir, Daniela Condurache si nu numai ....

Multumesc Domnului pentru poetii, scriitorii, pictorii, actorii, reporterii, oamenii de stiinta, informaticienii, profesorii care au sclipit si au lasat ca sclipirea lor sa atinga si pe altii.

Multumesc Domnului pentru limba noastra cea frumoasa.

Recunosc ca nu m-am rugat pentru dregatori, imparati, conducatori si oameni politici. Nu am facut asta pentru ca nu imi place politica. Efectiv nu o inteleg si daca nu o inteleg, nici nu ma intereseaza.

Dar ma rog pentru o trezire spirituala a romanilor mei. O trezire ar face diferenta. Cunoscandu-l pe Christos, Isus, Mesia, Yeshua Ha Mashia cunoastem Adevarul. Si Adevarul nu este relativ si este Perfect, Sfant, Sfant, Sfant, drept, atotstiutor, indelung rabdator, plin de bunatate, credinciosie, Dragoste ....

Azi, de ziua noastra a tuturor romanilor de pretutindeni va doresc sa aveti parte de sanatate spirituala, sa doriti sa cunoasteti Adevarul, sa va lasati coplesiti de bogatia ce se gaseste in Adevar, sa Il acceptati si sa traiti conform cu ceea ce spune El.

Mi-i draga tara asta a noastra, mi-s dragi romanii nostri, mi-i draga muzica noastra, imi place mancarea noastra cu gust, portul nostru national, mi-s dragi peisajele Romaniei. 

Binecuvinteaza Doamne te rog Romania si romanii! La multi ani!