Cand lucrurile nu`mi ies la socoteala, cine-i vinovat? Dumnezeu. Normal ca El e vinovat.
Cand vine cineva si imi spune cu lux de amanunte ce am eu de gand sa fac si imi da instructiuni sa nu fac ce mi-am propus, pe langa ca raman ca la dentist, nu pot sa nu ma intreb: de unde-o sti?
Uit sau efectiv nu vreau sa stiu ca Dumnezeu stie tot. Adica nu-mi trece nici o idee prin minte fara ca El sa o stie. Avand filosofia vremurilor mele imprimata in minte si stiind cateva proverbe "minunate" de prin alte zone georgrafice ajung sa cred ca Dumnezeu e limitat. A vut nevoie de mame ca sa aibe grija de copii in locul lui. Din cand in cand ne mai trimite din cer cate unu caruia i-a venit randul sa-si ridice aripile ...
Elisei nu foloseste nici o smecherie, nici o vraja, nici o incantatie. Nu stia ce gandeste slujitorul regelui Aramului dar stia ce gandeste regele, ce decizii lua chiar cand nu stia de cat el de ele.
Si, cum Il crede pe Dumnezeul Lui Israel un zeu local a trimis sa il gaseasca pe Elisei si sa i-l aduca lui. Numai ca Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov nu-i local, nu-i limitat si nu se lasa fraierit cum as crede eu. Afla unde este Elisei si tabarasc cu totii la Dotan. Nu tabarasc ziua, nu fac zgomot. O mare armata, cu cai si care tabarasc langa Dotan in perfecta liniste.
Ghehazi nu mai era cu Elisei, acum avea un alt slujitor ... unul care nu vazuse nimic din ce vazuse predecesorul lui. Dis de dimineata se trezeste si cand se uita pe fereastra ramane mut. Banuiesc ca se freaca la ochi si se mai uita o data. Poate incearca cu un ochi, apoi cu celalalt. Cand au aparut astia aici? De unde au aparut? Si .... arameii au venit asa brusc tocmai aici? Chiar nu erau a granita cu ei. Toata cetatea e inconjurata, erau pe pozitii deja.
Prin acest gest, Ioram forteaza mana regelui Aramului la un pact de pace. Si aflu ca: "După ce au mâncat şi au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Şi trupele arameilor nu s-au mai întors pe teritoriul lui Israel." O vreme nu s-au mai intors, nu a fost o stare permanenta de pace intre Aram si Israel ... asta insa am sa o vad mai tarziu.
Cand vine cineva si imi spune cu lux de amanunte ce am eu de gand sa fac si imi da instructiuni sa nu fac ce mi-am propus, pe langa ca raman ca la dentist, nu pot sa nu ma intreb: de unde-o sti?
Uit sau efectiv nu vreau sa stiu ca Dumnezeu stie tot. Adica nu-mi trece nici o idee prin minte fara ca El sa o stie. Avand filosofia vremurilor mele imprimata in minte si stiind cateva proverbe "minunate" de prin alte zone georgrafice ajung sa cred ca Dumnezeu e limitat. A vut nevoie de mame ca sa aibe grija de copii in locul lui. Din cand in cand ne mai trimite din cer cate unu caruia i-a venit randul sa-si ridice aripile ...
Elisei nu foloseste nici o smecherie, nici o vraja, nici o incantatie. Nu stia ce gandeste slujitorul regelui Aramului dar stia ce gandeste regele, ce decizii lua chiar cand nu stia de cat el de ele.
Si, cum Il crede pe Dumnezeul Lui Israel un zeu local a trimis sa il gaseasca pe Elisei si sa i-l aduca lui. Numai ca Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov nu-i local, nu-i limitat si nu se lasa fraierit cum as crede eu. Afla unde este Elisei si tabarasc cu totii la Dotan. Nu tabarasc ziua, nu fac zgomot. O mare armata, cu cai si care tabarasc langa Dotan in perfecta liniste.
Ghehazi nu mai era cu Elisei, acum avea un alt slujitor ... unul care nu vazuse nimic din ce vazuse predecesorul lui. Dis de dimineata se trezeste si cand se uita pe fereastra ramane mut. Banuiesc ca se freaca la ochi si se mai uita o data. Poate incearca cu un ochi, apoi cu celalalt. Cand au aparut astia aici? De unde au aparut? Si .... arameii au venit asa brusc tocmai aici? Chiar nu erau a granita cu ei. Toata cetatea e inconjurata, erau pe pozitii deja.
E ingrozit! Ii spune ce a vazut afara mentorului sau si acesta calm ii raspunde: " - Nu te teme, i-a răspuns acesta, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei." Si apoi Elisei incepe sa se roage si slujitorul ramane ca la dentist .... e mereu umbra lui Elisei. Efectiv e uluit. S-a rugat si pentru el sa i se deschida ochii. Dar ar vrea sa ii spuna lui Elisei ca el e cu ochii deschisi, Clipeste si cand se uita din nou vede pe dealurile din jurul Dotanului cete de ingeri si cai cu care de foc. Auzise de ceea ce face Dumnezeu insa acum vedea pe viu, nu din auzite cum lucreaza. Vede cum Credinta Lui Elisei nu e in van ... e adevarata, reala. Dumenzeul in care se increde acesta face minuni.
Nu i-a orbit pe aramei ... ei vedeau. Insa nu ce trebuiau sa vada. Nu il recunosc pe Elisei. Nu ii recunosc vocea. Si, Elisei se duce sa vorbeasca cu ei. Elisei merge in calatorie pana la Samaria cu ei, cu toata ostirea. Suna foarte comic ce se intampla. Sunt dusi la regele lui Israel, la Ioram. Cand ajung in Samaria, poarta se inchide in urma lor si Elisei se roaga din nou. Rezultatul? O armata de soldati devin putin spus infricosati, le tremura maduva in oase. Realizeaza ca sunt in curtea regelui, ca ii asteapta moartea. Ioram era recunoscut ca un rege care nu iti lasa capul prea mult pe umeri cand gafai.
Imi place un aspect la Ioram aici. Stiu despre el ca nu a fost atat de rau ca si Ahab - tatal sau. Ii recunoaste autoritatea lui Elisei. Nu actioneaza ca de obicei. Acum Elisei e aici. Elisei nu e oricine, e slujitorul Domnului.
Putea gandi asa: Si ce daca Elisei e aici. Nu mi-a adus el toata ostirea asta? Nu ei imi cotropesc tara si mi-o jafuiesc? Nu l-a condus Dumnezeu pe Elisei cu armata aici? Nu Dumnezeu mi i-a dat in mana?
Dar Ioram da dovada de intelepciune aici si il intreaba pe Elisei recunoscandu-i autoritatea spirituala: "Să-i ucid, părinte? Să-i ucid? ". Pfuuu de i-ar lasa in mana lui ... pulberi i-ar face ... Se astepta deja la un da. Insa e dispus sa asculte chiar daca asta inseamna infranarea dorintei lui de razbunare. E dispus sa Il lase pe Dumnezeu sa se razbune. "Nu-i ucide, a răspuns Elisei. I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia şi cu arcul tău? Serveşte-i cu pâine şi cu apă ca să mănânce şi să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor. "
Nu i-a orbit pe aramei ... ei vedeau. Insa nu ce trebuiau sa vada. Nu il recunosc pe Elisei. Nu ii recunosc vocea. Si, Elisei se duce sa vorbeasca cu ei. Elisei merge in calatorie pana la Samaria cu ei, cu toata ostirea. Suna foarte comic ce se intampla. Sunt dusi la regele lui Israel, la Ioram. Cand ajung in Samaria, poarta se inchide in urma lor si Elisei se roaga din nou. Rezultatul? O armata de soldati devin putin spus infricosati, le tremura maduva in oase. Realizeaza ca sunt in curtea regelui, ca ii asteapta moartea. Ioram era recunoscut ca un rege care nu iti lasa capul prea mult pe umeri cand gafai.
Imi place un aspect la Ioram aici. Stiu despre el ca nu a fost atat de rau ca si Ahab - tatal sau. Ii recunoaste autoritatea lui Elisei. Nu actioneaza ca de obicei. Acum Elisei e aici. Elisei nu e oricine, e slujitorul Domnului.
Putea gandi asa: Si ce daca Elisei e aici. Nu mi-a adus el toata ostirea asta? Nu ei imi cotropesc tara si mi-o jafuiesc? Nu l-a condus Dumnezeu pe Elisei cu armata aici? Nu Dumnezeu mi i-a dat in mana?
Dar Ioram da dovada de intelepciune aici si il intreaba pe Elisei recunoscandu-i autoritatea spirituala: "Să-i ucid, părinte? Să-i ucid? ". Pfuuu de i-ar lasa in mana lui ... pulberi i-ar face ... Se astepta deja la un da. Insa e dispus sa asculte chiar daca asta inseamna infranarea dorintei lui de razbunare. E dispus sa Il lase pe Dumnezeu sa se razbune. "Nu-i ucide, a răspuns Elisei. I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia şi cu arcul tău? Serveşte-i cu pâine şi cu apă ca să mănânce şi să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor. "
Obiceiul vremii si nu numai (cred) era ca atunci cand voiai sa faci pace cu cineva trebuia sa il inviti la masa, sa iti deschizi casa si sa iti poftesti inamicul, dusmanul de moarte la masa, sa ii dai apa cand ii este sete, sa ii dai sa manance cand ii este foame, sa il lasi sa se odihneasca.
Prin acest gest, Ioram forteaza mana regelui Aramului la un pact de pace. Si aflu ca: "După ce au mâncat şi au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Şi trupele arameilor nu s-au mai întors pe teritoriul lui Israel." O vreme nu s-au mai intors, nu a fost o stare permanenta de pace intre Aram si Israel ... asta insa am sa o vad mai tarziu.
Victoria in aceasta propusa si esuata batalie o aduce Dumnezeu. Nici unul din regi nu a stiut sa faca pace. Nici una din armate nu a facut pace, nu a adus armistitiu. Dumnezeu este Cel care a lucrat, prin regi, slujitori, armata, Elisei si a facut pace. A facut asta pentru ca isi iubeste poporul, iubeste oamenii, pe fiecare individual, stie gandurile, ideile crete sau mai putin crete ale fiecaruia dintre noi ....
Elisei ii da acelasi sfat lui Ioram cum primesc ucenicii de la Isus: "Aţi auzit că s-a zis: «Să-l iubeşti pe semenul tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău.» Dar Eu vă spun: iubiţi-vă duşmanii şi rugaţi-vă pentru cei ce vă persecută ca să fiţi astfel fii ai Tatălui vostru, Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui şi peste cei răi, şi peste cei buni şi El trimite ploaie şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi. " Matei 5:43-45
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu