joi, 19 august 2010

sunt sau nu sunt libera?

Am prins putin din sistemul comunist si legile lui de eticheta si uniforma in scoala. Numai ca nu imi placea uniforma si incercam sa ii imbunatatesc aspectul. In clasa a II-a am devenit pioner si puteam purta fustita plisata neagra. Insa ... era un intreg arsenal la pachet cu fusta asta: bluza alba sau albastra, cravata, cureaua cu stema, chestiile alea galbene (nu stiu daca trese se chemau) ce se prindeau pe umar ... am fost comandant de grupa, o vreme de detasament si putin si de unitate ... snururile alea delimitau clar cine si ce erai ... si sa nu uit de nenumaratele insigne pe care Doamne fereste sa le pierzi.
Aveam mai multe fustite din alea negre si plisate de la verisoarele mele, asa ca imi luam un pulovar (oricum nu erau decat gri sau maro) si o geaca pe deasupra si ... asa apaream la scoala.
Numai ca intr-o zi, era ceva serbare si ... nu avea cine sa duca steagul. Trebuia neaparat cineva in uniforma. Si nu orice uniforma, ci cea de pioner. Invatatorul m-a luat sa fac eu treaba asta insa a ramas socat sa vada ca de fapt eu incalcam regulamentul vestimentar. Am dus steagul ... asa solemn cum cerea protocolul insa mi-a spus ca nu trebuie sa se mai repete aceasta situatie. "Ehhaaa, s-o creada el"
Peste tot sunt reguli de conduita, reguli de comportament, protocoale peste protocoale si iar protocole si legi si amendamente si anexe la ele ... Intr-o oarecare masura le inteleg rostul insa cand ele ma obliga sa imi ingradesc gandirea, sentimentele, imaginea de ansamblu ... cand pana si bucuria trebuie sa fie dupa legi si regulamente ... deja pe mine m-a pierdut.
Sunt o fire vesela si de aceea sunt catalogata repede neserioasa si prea hlizita insa nu pot sa fiu serioasa prea mult .... ma apuca depresia.
Eram in vizita la o manastire si am vrut sa intreb ceva o calugarita. Nu mi-a raspuns iar eu am dedus ca nu m-a auzit asa ca m-am luat dupa ea, repetand intrebarea. A venit repede o alta si m-a luat rapid la zor ce vreau si sa o las pe cealalta in pace ca nu are voie sa vorbeasca. Amandoua erau sobre si reci si serioase. Ma uit in biserici si mereu mi se spunea ca trebuie sa fim seriosi ca suntem in prezenta Lui Dumnezeu. Bineinteles ca intreb: Lui Dumnezeu nu ii place sa fim veseli si sa radem? Ba da, insa nu aici cand ne intalnim cu El. Pai si El zice ca e cu noi tot timpul, cand voi avea timp sa rad? Sssst, fii serioasa!
D`apoi eu nu mai inteleg nimic. Hristos se intrupeaza si spune ca a venit sa implineasca legea si sa ne faca liberi. Prin El, putem ajunge la Dumnezeu Tatal, prin El avem libertate, El ne e prieten, Duhul Sfant ne invata cum sa traim in libertatea ce ne-a dat-o El.
Eu cand ma intalnesc cu prietenii mei ne imbratisam, ne pupam si suntem atata de bucurosi ... iar cand ma intalnesc cu Isus trebuie sa fiu serioasa? Ce fel de prieten e Isus? Asa prieten nu vreau ...
M-am intalnit cu Isus si am decis sa accept sa fim prieteni si sa fiu libera, libera de legi, regulamente, amendamente si anexe la ele. Vreau sa seman cu El, ca El iubeste diferit de cum o fac eu ... Eu sunt egoista si incapatanata si daca ma enerveaza cineva ii arunc cateva ironii de acea persoana cu greu mai deschide gura ....
Vreau sa seman cu El asa ca Il studiez cum vorbeste cu oamenii, cum II asculta, II trateaza, II ajuta .... vreau si eu sa fiu ca El, sa ma bucur si eu ca El de relatia cu cei din jur, sa fiu fericita ca El. Cu El, viata seamana cu o aventura insa nu e o aventura legalista ci una ce te tine cu sufletul la gura ... si imi place.
Mai am de invatat sa fiu ca El ... mai sunt multe de schimbat insa de cand am devenit prieteni vad ca m-am schimbat ... iar zambetul meu se incapataneaza sa ramana agatat pana la urechi pe fata mea ...
Ma incapatanez sa ascult ce spune Isus despre libertatea ce o am de la El (Ramaneti, dar, tari si nu va plecati iarasi sub jugul robiei. - Galateni 5:1). Adica, toate legile astea ma faceau roaba, ma tineau legata ... si El, implinindu-le pe toate m-a scapat de ele.
Am un Prieten diferit, special ce mi-i drag tare ... relatia cu El e-o aventura plina de bucurie!
imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/peculiarpics

5 comentarii:

Tora ! Tora ! Tora ! spunea...

"Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, și frica pe care o are de Mine, nu este decât o învățătură de datină omenească"
Isaia 29:13
El a respectat Legea pentru a da continuitate vechiului în nou.Neamurile(adică noi) avem parte de nou.Suntem privilegiați.
Frumos ai spus:"...relația cu El e o aventură plină de bucurie."
Să trăim în libertate, să iubim așa cum ne iubește El și să simțim împlinirea.

cella spunea...

Cum esti azi? Bucuroasa ... porti poveri?

Tora ! Tora ! Tora ! spunea...

Liniștită...când totul se clarifică în mintea ta,începi să înțelegi...
M-am simțit hăituită,nu mai găseam un loc de intimitate.
Mulțumesc.Mă bucur că te cunosc.
Cineva spunea că pe blog minciuna este poleita, ca sa para adevar.

Tora ! Tora ! Tora ! spunea...

Sunt bloguri, și bloguri.

cella spunea...

Tu copila, (nu stiu de ce iti zic copila ... am sentimentul ca esti copila) ... sunt perioade in viata de haituiala, fara intimitate ... perioade negre ... si in nuante de negru ...
Si eu ma bucur ca te cunosc;)