luni, 21 mai 2012

se foloseste de cel rau ....

"5 „Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele, cel care ţine în mâna lui ciomagul furiei Mele! 6 L-am trimis împotriva unui neam lipsit de evlavie şi i-am poruncit să meargă împotriva poporului pe care sunt mâniat, să-l prade, să-l jefuiască şi să-l calce în picioare ca pe noroiul de pe drum.

7 Dar nu aceasta vrea el, nu acest lucru îl are el în minte; ci el vrea numai să nimicească, să şteargă de pe pământ neamuri nu puţine la număr.
8 El zice: «Oare nu sunt conducătorii mei toţi regi? 9 Oare n-a păţit Calno asemenea Carchemişului? Nu este Hamatul asemenea Arpadului? Sau Samaria asemenea Damascului? 10 Aşa cum mâna mea a pus stăpânire peste împărăţiile idolilor ale căror chipuri erau mai mari decât cele din Ierusalim şi Samaria, 11 aşa cum am făcut Samariei şi idolilor ei, tot aşa voi face şi Ierusalimului şi idolilor lui!»“ Isaia 10:5-11

Pana acum am vazut ce spune Dumnezeu poporului Sau. Am putut sa citesc despre pedespese, blesteme, molime ... acum insa vad ca Dumnezeu trimite un popor care sa ii asupreasca. Un popor care se va comporta cu ei ca si o nuia sau un ciomag. Cu aceasta unealta in mana nu poti mangaia ... il poti insa tine pe langa animal ca sa nu o ia razna insa in textul de aici loviturile vin cu furie si manie. Pe langa nuia si ciomag asirienii au fost trimisi sa-i pradeze pe evreii din Iuda, sa-i jefuiasca, sa-i calce in picioare precum noroiul de pe drum.

Ce nu stiau asirienii e ca erau folositi de Dumnezeu ca sa isi pedepseasca propriul popor ce se imbata cu neascultare, necredinta. Isaia spune ca nu voiau sa stie, sa auda, sa vada ce le spune Domnul, cum lucreaza El ... 

Numai ca Asirienii manati de dorinta lor de cucerire au crezut ca totu-i numa dupa mintea lor. Aveau zeii lor, erau pagani din tata-n fiu si credeau ca toate popoarele pe care le cucereau erau la fel. In 738 B.C au cucerit Calno, in 717 B.C. Carchemisul de pe Eufrat, Hamatul de pe Orontes a cazut in mainile lor in 720 B.C. si Arpadul in 740 B.C.. Samaria fusese cucerita in 721 B.C. iar Damascul in 732 B.C. Credeau ca nu le sta nimeni impotriva, ca toti zeii popoarelor cucerite sunt fara putere, ca Yahwe al evreilor e ca zeii popoarelor cucerite .... Erau mandri de ei, de puterea lor, de mintea care o aveau ... 

"33 Şi-a izbăvit vreodată vreunul dintre zeii neamurilor ţara din mâna împăratului Asiriei? 34 Unde sunt zeii Hamatului şi ai Arpadului? Unde sunt zeii Sefarvayimului, ai Henei şi ai Ivei? Au putut ei salva Samaria din mâna mea? 35 Care dintre toţi zeii acestor ţări şi-au izbăvit ţara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?»“ " 2 Regi 18:33-35

Am fost provocat sa citesc si cartea Habacuc ... sunt numai trei capitole, deci nu e lunga. Profetul Habacuc a fost contemporan cu Isaia si ... ii adreseaza intrebari Domnului, intrebari la care primeste raspunsuri ... Nu intelege de ce se intampla toate astea cu poporul sau, cu oamenii de langa El, de ce asirienii devin puternici ... parca nimic nu le sta impotriva. Nu intelege ca Dumnezeu ii foloseste ca sa isi aduca poporul Sau inapoi la El, in legamantul cu El. O ramasita din popor ramane credincioasa si acea ramasita se va lipi de Domnul. El insusi ia o decizie: sa asculte, sa se bucure, sa stea langa Domnul chiar daca ....

Vin incercari, greutati, dureri crunte in viata mea si ma intreb: de ce? Ce am facut? Asa ma iubeste Dumnezeu? Ce fel de dragoste e asta? De ce imi face una ca asta? Vad cum ceilalti parca ranjesc la mine vazandu-ma cazuta jos, gemand sau urland de durere si nu contenesc sa ma intreb: unde esti? De ce ma lasi asa? Chiar nu iti pasa? Chiar vrei sa pier? De ce nu iti iei suflarea si sa ma lasi sa mor? Chiar iti place sa ma vezi asa chinuindu-ma?

Daca fac o paralela intre poporul evrei si situatiile mele pot sa vad de la distanta ca nu am ajuns ca ei si ca daca vin greutatile si problemele, crizele de orice natura vin, vin pentru ca Dumnezeu ma iubeste, scoate din mine prostiile ce ma duc in rapa, ma vrea inapoi in legamant cu El. Pentru ca ma iubeste prea mult, de aceea ingaduie suferinta. Suna sado-maso la prima vedere. Dar, ce parinte intreg la cap isi lasa copilul sa creasca fara nici o indicatie, fara nici o indreptare, fara nici o mustrare ... ?

Aud parintii spunand ca isi lasa copiii sa isi faca propriile alegeri si asta la o varsta foarte frageda. Mi se face parul si mai cret cand aud asta ... si multumesc Domnului ca parintii mei m-au iubit suficient de mult incat sa nu ma lase de capul meu, Mi-au aratat ce e bine si ce e rau, au stat langa mine cand m-am fript si mi-au respus lectia insa ... nu m-au lasat fara nici o indrumare.

Filosofia moderna a zilelor noastre, in special in educatie, este sa ii ajuti pe copiii sa gandeasca ca nu exista alb si negru ci doar o larga arie de gri. Nu exista bine si rau ci totu-i relativ, depinde de situatie. In Gradina Edenului, Adam si Eva aveau interdictia de a manca din pomul cunostintei binelui si raului. Insa ... au mancat. Am ajuns sa mancam raul pe paine si sa credem ca e bine, ne e bine si daca devenim obezi de la atata rau o sa fim fericiti. 

Aud ca Dumnezeu e rau si ca oamenilor le-ar fi mai bine fara El. S-a intors totul cu fundu-n sus. Numim raul bine si binele rau. Isaia e mai actual ca niciodata ... Incepem sa ne temem de ce se teme poporul care traieste fara Dumnezeu si se inchina cu mare fala la zei numindu-i dumnezei sau sfinti sau .. mijlocitori. In Biblia mea scrie ca "5 Căci este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Cristos Isus, 6 Care S-a dat pe Sine Însuşi ca răscumpărare pentru toţi " 1 Timotei 2:5-6a

Vreau sa nu uit ca Dumnezeu se foloseste de cel rau ca sa ma aduca inapoi la El. Si face asta pentru ca ma iubeste, pentru ca a dat ce avea mai de pret pentru mine, pe Isus (greceste) - Yeshua (evreieste) Fiul Sau.

Niciun comentariu: