aștept pensia?

Când simt că am obosit sau mă simt depășită de anumite situații, sun la doamna de la contabilitate și o întreb dacă s-a modificat ceva la legea pensiilor. Între timp, a devenit o glumă între noi.

Pentru că circul cu mijloacele de transport în comun, nu trebuie să fiu atentă la drum și nu-mi consum energia spunându-le ceva de dulce participanților la trafic, am timp să gândesc și meditez, am mai mult timp să mă rog. Inițial, drumul părea plictisitor. Acum însă realizez că timpul acesta dus-întors spre casă este o reală binecuvântare.

Zilele acestea e mare vâlvă cu legea pensiilor și cu vârsta de pensionare.

Habar nu am de ce însă ideea principală a pensionării este legată de stat degeaba, de lenevit, de dormit, de stat la povești cât vrei. Dacă ai bani, mai poți călători. Sau mai bine zis, îți trăiești viața.

Gândul acesta m-a provocat să îl gândesc, analizez puțin! Cum adica? Eu aștept vârsta pensionării ca să îmi trăiesc viața? Ca să mă bucur de viață? Și până atunci ce fac? Până atunci nu trăiesc, nu mă bucur? Bucuria e legată de leneveală, de stat degeaba?

Mă bucur că am un acoperiș deasupra capului chiar dacă plătesc rate la bancă.

Mă bucur că am ce mânca și că pot găti. Mă bucur și savurez ceea ce am gătit.

Mă bucur de rândunelele care și-au făcut cuiburi la geamurile mele.

Mă bucur de soare, de ploaie, de adierile ce poartă parfumul salcâmilor, al teilor.

Mă bucur de oamenii de lângă mine chiar dacă unii uneori mă exasperează.

Mă bucur că pot vedea, merge, auzi, umbla, simți, căuta și găsi, analiza, cerceta ....

Mă bucur de tehnologie chiar dacă uneori mi se pare o pacoste.

Mă bucur de mirosul de carte nouă, de informațiile din cărți, de modul în care mă ajută să-mi deschid alte orizonturi ...

Mă bucur de familie, de prieteni, de amici și cunoștințe.

Mă bucur că a înflorit socul și socata e în trend.

Mă bucur de flori și fructe.

Mă bucur de toate și mulțumesc Domnului pentru că toate acestea sunt binecuvântări pe care El le revarsă peste mine. Dacă le iau ca un dat atunci nemulțumirea clocotește în mine. Dacă însă le ancorez în Dumnezeu, perspectiva se schimbă.

Mă bucur de viață chiar dacă mai am mult până la pensie!

Îmi trăiesc viața clipă cu clipă fără să aștept cu disperare tolăneala, lenea, dormitul.

Trăiesc și mă bucur!