Moise a coborât de pe munte

Sunt încă în stare de șoc!

Moise și Iosua au coborât de pe munte. Aici, în tabără, după ce vițelul de aur a fost gata, a început veselia. Jertfele de arderi de tot și de mulțumire închinate zeului au fost aduse. Fiecare trebuia să păstreze tăcerea în timpul ritualului jertfelor. După asta urma veselia. Știam ce trebuie să facem! Așa era și acasă în Gosen. Nu ne era nimic străin din tot acest ritual.

În acele momente, parcă uitasem total de Dumnezeu. Uitasem minunile Lui, uitasem că Moise fusese trimis să ne scoată din Egipt.

Dansurile, muzica, mâncarea și veselia erau în toi când a apărut Moise. Voi credeți că era numai atât dar ritualul implica mai mult de atât. Părinții mei nu m-au lăsat să văd mai multe spre binele meu.

L-am văzut pe Moise coborând de pe munte și aruncând ceva la poalele acestuia. S-a ridicat praf și se vedeau sărind bucăți pe lângă el. Oare ce ne adusese de pe munte?

Preț de câteva clipe a rămas șocat uitându-se la delirul în care se găsea poporul. Nu l-am văzut în viața mea așa de furios pe Moise. A luat zeul și l-a lovit cu ciocanul până s-a sfărâmat, a pus apoi ca acesta să fie ars. Imediat s-au adunat vreascuri și s-a făcut un foc unde a fost ars zeul. În timp ce zeul din aur se topea unii încă dansau, încă delirau în închinarea lor.

Apoi, Moise a împrăștiat cenușa pe apă și ne-a poruncit să o bem.

Îmi era așa de frică!

S-a dus iute la Aaron și l-a întrebat ce ce întâmplă, de ce a atras un păcat așa de mare asupra lui.

Aaron, parcă trezit din somn, a spus că poporul i-a cerut un zeu și că el i l-a făcut. Poporul era vinovat! L-a îndemnat să se uite la noi!

Și, Moise a făcut-o! A văzut că unii deveniseră fără frâu în închinarea lor molipsindu-i și pe alții. În ziua aceea ne-am făcut de batjocură în fața dușmanilor noștri. Habar nu aveam că aici cineva ne-ar observa, ar ști ceva despre noi ...

Moise s-a dus la ușa taberei și a întrebat poporul cine este de partea Domnului. Toți cei din Levi s-au dus lângă el. Apoi Moise a dat o poruncă ” El le-a zis: "Asa vorbeste Domnul Dumnezeul lui Israel: "Fiecare din voi sa se incinga cu sabia; mergeti si strabateti tabara de la o poarta la alta, si fiecare sa omoare pe fratele, pe prietenul si pe ruda sa."”

Aproape trei mii de oameni au murit în acea zi!

Am văzut leviții cu săbiile în mână alergând prin tabără. Am văzut cum erau uciși cei ce încă delirau în închinare. Am văzut groaza oamenilor care parcă se trezeau dintr-un somn la realitate.

Leviților li s-a cerut să se predea în slujba Domnului cu orice preț pentru ca binecuvântarea Lui să vină peste ei. Și ei, au făcut-o!

Am fost martor la un capitol trist din istoria noastră!

Acum ne îngropăm morții, cunoscuții ... încă simțim mirosul metal topit în foc, încă mai avem gustul cenușii amestecate cu apă pe cerul gurii și începem să realizăm că am făcut ceva groaznic.

Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov este Dumnezeul părinților noștri și este Dumnezeul nostru.

Cu vreo 50 de zile de urmă, am încheiat legământ cu El și ... uite ce se petrece acum în tabără.

Peste noi s-a lăsat o tăcere apăsătoare. Fiecare își face treaba în liniște, în tăcere, nimeni nu strigă după nimeni. Fiecare e trist, împovărat și pare pierdut în gândurile lui.