De ce cred ceea ce cred? Pentru ca asa credeau parintii mei? Pentru ca asta e religia neamului nostru? De ce? De ce cred in Isus? De ce e tara asta si mare parte a lumii plina de cruci? De ce de cruci si nu ... de altceva?
De fapt, ce cred? Care e crezul meu? Cred in Dumnezeu. Dar, cum e Dumnezeu? Am vazut reprezentari grafice, icoane ... seamana cu un barbat musculos, cu un pic de barba, cu ochi fiorosi, ca si fizionomie ... arata ca un urias. Asa e Dumnezeu? Biblia spune ca e duh si eu stiu ca duhul n-are carne si oase, Isus asa a spus.
De ce incerc sa il etichetez pe Dumnezeu? Sa il pun intr-un tipar? Sa ii dau forma? El e necuprins, e Atotputernic, e omnipotent, omniprezent, sfant, dragoste si .. atributele continua. Pai ... atributele astea nu prea il arata ca un urias musculos si cu ochi fiorosi. Trinitate? Ce e aia? Cine e trinitate? Dumnezeu? Cum adica trei in unu? Dumnezeu Tata, Fiul - adica Isus si Duhu Sfant? Ceata toatala. Trei, diferiti si totusi unu? Si Isus reprezentat nu imi face o impresie prea buna, are fata prea zambitoare si indulgenta, poate fi jucat pe degete iar Evangheliile il arata altfel si evanghelistii nu erau angajati de Dumnezeu sa ii faca marketing lui Isus, sa il arate intr-o lumina buna (daca nu ma crezi, citeste evangheliile).
Ok, cred ca a facut lumea, ca e acolo sus, ca ... are grija de noi, ca ne ajuta, ca da ploaie, ca uneori mai face norii sa se rupa si sa vina prapadenii peste noi ca sa ne pedepseasca pentru pacate. Suntem cam pacatosi ... asta e drept, dar El e bun si ne iarta. E bun saracul Dumnezeu.
Pai, cum ma iarta? De ce o face? Eu stau cu mainile in san si ... El e ma iarta, ca saracu` de El e bun?
Isus, parte a trinitatii, Dumnezeu, s-a nascut din fecioara Maria. Dumnezeu s-a intrupat, adica a fost om ca mine, cu oase si carne si sange si a trait e pamant. Dumnezeu si-a aratat, manifestat plinatatea in Isus, aici pe pamant, printre oameni.
A ales sa devina om, in mijlocul unui popor ce nici macar nu pronuntau numele de Dumnezeu si Isus nu numai ca pronunta numele insa spune despre El ca e Tata, de asta fariseii, carturarii si zelotii vor sa il ucida cu pietre.
In Vinerea Mare, Isus a luat pacatele mele, pe TOATE si pe ale tale - TOATE si ale TOTUROR si a acceptat sa fie batut putin spus crud, scuipat, palmuit, a acceptat circul facut de Irod, legat, sa poarte spini pe frunte, sa auda toate acuzele, sa ajunga pe dealul Golgotei si niste piroane (adica niste cuie mari tare si groase) sa ii fie batute in palme si in picioare, sa stea atarnat pe cruce cu pacatele mele toate si ale tuturor si sa moara tintuit pe cruce.
Vinerea mare, ma ajuta sa vad cat de bun e Dumnezeu ca nu a ezitat sa isi trimita Fiul sa moara pentru mine pentru ca ma iubeste.
Isus, pe cruce se roaga pentru iertarea noastra, acolo intelegand natura noastra se roaga Tatalui sa ne ierte: "iarta-i ca nu stiu ce fac".
Sunt iertata prin sangele curs pe cruce, sunt spalata prin sange. O jertfa cu sange s-a dat pentru mine, s-a platit ca eu sa pot ajunge la Dumnezeu. "Saracu Dumnezeu" nu ma iarta asa fara ca eu sa fac nimic. Sunt iertata daca accept ca sangele de pe cruce ma spala, daca accept ca pacatele mele sunt luate prin sange. Iertarea doar asa o capat.
Acceptand iertarea, spalarea inteleg bucuria invierii. Odata cu Isus, invii si eu, o alta viata incep. Isus mi-a deschis calea spre Dumnezeu. Prin sangele de pe cruce s-au semnat actele mele de infiere, sunt fiica Dumnezeului Triunic. Sunt a Lui.
Isus s-a inaltat si o parte a trinitatii a plecat inapoi in casa Lui ca sa imi pregateasca o casa, o casa vesnica. Inainte de a pleca a promis ca ne trimite un sfatuitor, un mangaietor care sa ma ajute sa inteleg mai bine dragostea lui Dumnezeu si asa o alta parte a trinitatii e aici pe pamant insa ... nu in carne si oase ci in duh. Si .... e in mine. Nu numai ca sunt fiica lui Dumnezeu dar Dumnezeu e-n mine.
Abia astept sa vad ce casa mi-a pregatit Isus, sa il vad pe Tatal. Va fi o mare petrecere pe care nu vreau sa o ratez cu nici un chip. Acolo voi sta la povesti cu Adam, cu Avraam, cu David, cu Iov, cu apostolii, cu toti cei ce au murit pentru credinta lor, cu bunicii mei, cu prietenii ce deja sunt acolo, cu tata.
Imi doresc ca toti prietenii si oamenii dragi mie sa fie acolo, sa ne bucuram o vesnicie ... dar Dumnezeu ma uimeste cu gentiletea si delicatetea cu care ne trateaza, El nu ne obliga, nu ne seteaza sa credem ca ne iubeste ... ne lasa sa alegem daca vrem sa ne lasam iubiti sau nu.
Am acceptat dragostea, am acceptat sa las sangele sa ma spele, am acceptat sa fiu infiata si ... sunt am devenit o Printesa a cerului, Fiica Regelui Etern si astept sa vina Isus sa ma ia ... in sfarsit acasa ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu