sâmbătă, 29 august 2009

cu siguranta El intelege, ....

Eu am fost fata tatii, de fapt si singura fata insa ... relatia a fost una apropiata, seara cand venea de la lucru obosit ii placea sa stam la povesti, ce am facut in ziua aceea, cu cine am vorbit, ce e nou, unde m-am lovit, voia sa vada cum arata rana sau vanataia ... Nu se plictisea sa povestim, nu adormea in timp ce eu vorbeam.
In adolescenta, in anii cu framantari nebune cand intrebarile parca izvorau in mintea mea, intrebari despre viata, despre Dumnezeu, vorbeam cu tata, intotdeauna am apreciat ca recunostea cand nu stia ceva si ma provoca sa citim si sa cautam amandoi ... Si daca ne inpotmoleam amandoi, mergea la mentorul lui, un om in varsta, un om ce citea, studia, un om ce nu dadea raspunsuri asa de dragul de a raspunde ...
Batranul asta - unul dintre primii crestinii evanghelici din Moldova noastra, avusese o cadere mare la un moment dat, o cadere rusinoasa, si-a recunoscut vina insa in fata societatii ... nu a mai avut loc in prim plan niciodata. Nu stiu cum, cand si prin ce situatie tata s-a imprietenit cu el insa cand ii era greu, tata mergea la el sa se sfatuiasca, sa se roage impreuna, sa ceara ajutor de la Domnul.
Imi aduc aminte de o duminica cand m-am intalnit cu el si mi-a zis ca se bucura ca ma vede, ca se roaga pentru mine, ca are incredere in mine, ca ii place cum ma vede crescand, ca ii plac cautarile mele ...
A fost mentorul tatalui meu, tata a fost mentorul meu, si ... ma simt onorata ca l-am cunoscut, ca indirect mi-a fost si mie mentor ...
Au plecat la Mentorul lor in acelasi an la cateva luni unul de celalalt insa ce am apreciat la acesti doi barbati a fost deschiderea lor, eram o copila insa nu ma repezeau, nu ma trimiteau la plimbare cu intrebarile mele, nu stiu cum insa si-au facut timp pentru mine, au citit, au studiat, s-au rugat pentru mine ...
Nu pot sa nu ma intreb, cum ii tratez eu pe oameni? Imi fac timp pentru ei? Ii iubesc? Ma rog pentru ei? Ii accept? Ii ascult? Le spun ca sunt mandra de ei? Sau mi-i agenda cam plina? ... Cum Il arat pe Dumnezeu? Ce fel de Dumnezeu arat celor ce au intrebari, cautari, framantari ... Ii intelege Dumnezeu? De ce? De unde stiu eu?

Daca Dumnezeu stie tot ce se intampla, daca El a creat orice misca sau nu din acest Univers, a atarnat cu creativitate stelele in constelatii si a cantarit apele iar muntii si dealurile le-a asezat in echilibru folosind cumpana, El l-a creat pe om, El e in controlul a tot, de ce a fost nevoie sa se nasca Isus? El e Dumnezeu, El stie toate sentimentele posibile si imposibile pentru ca ... El le-a creat, de ce a trebuit sa se nasca Isus pe pamant?
El stie tot insa acum eu pot crede ca El ma intelege cand e greu si stie cat e de greu, oricare ar fi problema ... pentru ca si El a trecut prin ea.
Adica oricare ar fi starea? Da, ... e fiul tamplarului si al Mariei, calculele cand se naste un copil se faceau si atunci, nu le-am inventat noi - oamenii moderni si intelectuali, s-a nascut ceva mai devreme tinand cont cand a fost nunta, iar fariseii s-au folosit de asta cu dibacie. El te intelege cand esti copilul nascut dintr-o relatie "cetoasa" sau cand unul din parintii tai e VIP-ul localitatii in sens negativ, cand te dor glumele facute pe seama celor ca ei.
El stie cum e sa moara cineva drag. Lazar i-a fost prieten si la mormantul lui, uitandu-se la cei ce plangeau, a plans.
El stie ce inseamna tradarea, toti ucenicii au fugit cand avea nevoie de ei, Iuda l-a vandut iar pe cruce in agonie, Dumnezeu Tatal nu ii raspunde - doare cumplit - parasit de toti.
El stie ce inseamna sa fii acuzat pe nedrept - farisei, saduchei, zeloti, criminali - Barnaba si celalalt de pe cruce, si altii s-au grabit sa acuze ...
El - Creatorul a toate, a invatat sa mearga, sa lucreze cu mainile, sa lege relatii, sa rada, sa aprecieze o mancare buna in casa Mariei si a Martei, sa vorbeasca cu copiii, vamesii, leprosii, prostituatele, indracitii, invatatii vremii, cu oricine ... El si-a facut timp sa vorbeasca cu oamenii, agenda Lui nu era "batuta in cuie".

Doamne, ma simt atat de binecuvantata ca mi-ai dat oameni langa mine care sa mi Te arate, sa ma ajute sa merg prin ceata, sa ma invete cum sa am incredere in Tine, sa ma uit la ei, sa vad cum traiesc, sa invat de la ei cum sa iubesti oamenii, cum sa ii asculti, cum sa le "dai aripi" ... te rog ajuta-ma sa ascult, ajuta-ma sa fiu alaturi, ajuta-ma sa ma rog pentru oamenii de langa mine, sa Te arat pe Tine asa cum esti Tu, sa le spun ca ii intelegi, ca ii iubesti si ca daca vor sa invete ce e dragostea sa vina la Tine pentru ca Tu esti dragoste.

Sunt aici ... la dispozitia Ta!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Noi avem făgăduinţa că dacă El este Dumnezeul nostru pentru toate zilele şi pentru veşnicie, nu va înceta niciodată să ne călăuzească. Chiar El însuşi ne va conduce "până la moarte", pentru ca să locuim cu El pentru veşnicie. Această făgăduinţă a cârmuirii dumnezeieşti ne garantează siguranţa pentru întreaga noastră viaţă. Mântuirea mai întâi, apoi cârmuirea până la ultima noastră clipă şi în sfârşit viaţa fericită în veşnicie. N-ar trebui fiecare să caute din tinereţe pe Dumnezeu, să se bucure în El în tot timpul vieţii şi să se odihnească în El la bătrâneţe? Să privim la El pentru călăuzire, pentru ca să putem să ne încredem în El şi-n clipa plecării noastre de pe pământ.

Tafnat_Paeneah spunea...

Uneori chiar asa se intampla cand lucrurile nu se desfasoara asa cum ar trebui. Daca ai credinta, e nevoie doar sa crezi ca orice intamplare e intotdeauna in avantajul tau. S-ar putea sa nu stii pana foarte tarziu… Unii oameni intra in viata noastra si pleaca repede…Unii ne devin prieteni si stau aproape de noi…lasandu-si minunatele amprente asupra inimii noastre… si noi nu mai suntem aceeasi pentru ca ne-am facut un prieten.
Ieri a trecut. Maine este un mister. Astazi este un dar. De aceea se cheama prezent! Cred ca viata aceasta este deosebita… traieste si savureza fiecare moment
aceasta....- e minunea zilei!