Am reinceput sa citesc Biblia, si sunt in Geneza. Azi am ajuns la intalnirea lui Iacov cu Esau, dupa 20 de ani. Pana anul acesta, am crezut ca Iacov a fost un smecher, un inselator, unul ce a cautat avantaj din orice, oriunde, oricand. Rebeca, mama lui, a stiut ca cel mic va ajunge sa fie mai mare ca cel dintai nascut al ei. Cred ca Isaac a aflat asta, insa ... ori era cam amnezic la batranete, ori ... efectiv nu a vrut sa isi mai aminteasca pentru ca avea o sensibilitate pentru Esau. Acesta era un vanator iscusit si se pare insa nu ii prea pasa lui de mostenirea spirituala de care ii tot vorbea Isaac si Rebeca. Nu il interesa relatia cu Dumnezeu, lucrurile importante in viata, traditia si mostenirea familiei. Pe deasupra, se pare ca era destul de impulsiv. Daca era flamand, era in stare sa dea orice pentru a isi satisface foamea. Uneori cred ca dictonul Carpe diem (Traieste clipa!) e inventat de noi, oamenii moderni. Insa, Esau care e la cateva mii de ani distanta de noi .... il practica din plin.
Esau isi vinde dreptul de intai nascut, de mostenitor, pentru ca prefera sa traiasca Carpe Diem. Apoi, desi stia ca nu are voie sa se casatoreasca cu fete care nu sunt din familia, clanul lui, se duce si se casatoreste cu doua hitite care prin comportamentul lor aduc multa amaraciune lui Isaac si Rebecai. Insa amaraciunea nu il atinge si pe Esau ... pentru ca el traia Carpe diem.
Isaac desi orbise fizic, se pare ca nu tine cont de viata fiului sau Esau si vrea sa ii dea binecuvantarea. Rebeca aude aceasta si ... stiind profetia cu privire la fii sai nu mai suporta asa ceva si il pune pe Iacov sa se prefaca in a fi Esau. Intr-un fel, incearca sa il faca pe Isaac sa deschisa ochii ca sa vada realitatea, sa isi aminteasca de profetia dinaintea nasterii celor doi baieti ...
Intr-un final, Esau realizeaza ca dictonul lui nu e asa de fericit, nu e asa de avantajos si mai realizeaza ca a pierdut si binecuvantarea tatalui ... si abia atunci plange cu amar. Nu il tine prea mult insa si in timp ce gandul uciderii fratelui sau incepe sa isi faca loc in mintea si inima lui, planuind totul frumos ca la carte, se duce si isi mai ia o nevasta straina ... ca sa fie totul cu varf si indesat.
Iacov este interesat de relatia tatalui sau cu Dumnezeu, de binecuvantarea ce o da aproapele sau, de binecuvatarea Lui Dumnezeu, de traditia ce trebuie dusa mai departe, de promisiunile facute bunicului sau si isi pune viata la dispozitie sa duca mai departe traditia, binecuvantarea. Daca a profitat de Esau si i-a cumparat dreptul de intai nascut apoi in complotul mamei primeste si binecuvantarea tatalui, ajunge pe mana lui Laban unde le plateste pe toate cu varf si indesat, unde i se schimba planurile, visele ... de multe ori, vede si simte pe propria piele ce inseamna sa fii inselat ...
Toate acestea il fac atent la a-si tine inima lipita de Domnul, la a fi atent la binecuvantarile primite de la El. Pleaca de la Laban si acesta nu se atinge de nimic din ce e a lui Iacov pentru ca este instiintat de Dumnezeu sa nu se atinga de el. Insa desi relatia cu Dumnezeu creste, tremura maduva in el gandind ca se va intalni cu Esau, cumva parca uita de promisiunile facute de Dumnezeu si ... o dupa ce imparte in doua ce avea si pune deoparte nevestele si copiii ... frica nu il lasa sa doarma si iese sa vorbeasca cu Dumnezeu. E disperat in noaptea asta sa vorbeasca cu Dumnezeu, sa ii mai spuna o data de promisiunile facute, sa il reasigure de ceea ce i se mai spusese ... si ii apare un om ce il ia la lupta ... si lupta pana dimineata. Citesc Biblia in noua traducere si la explicatii spune ca e un joc de cuvinte in ebraica: Dumnezeu se lupta (ye`abeaq) cu Iacov (ye`aqob) pe malul Iabokului (yabbok). Nu Il lasa sa plece pana nu primeste binecuvantarea si primeste una la care nu se asteapta: schimbarea numelui; din Iavov in Israel.
Dar, ziua nu se termina asa si are loc intalnirea cu Esau .... Iacov se astepta la lupta, era terminat de frica insa ... Esau se apropie de el, isi pune mainile pe gatul lui, plange si stau imbratisati multa vreme ....
Cred ca aici e prima istorisire in care se vorbeste despre acordarea de har, iertarea ce nu o meriti, pe care nu ai cum sa o platesti si a o posibilitatea de a o primi sau nu. Iacov incearca sa-i plateasca insa Esau nu primeste nimic. Apoi fiecare isi vede de viata lui.
Am incercat sa ma gandesc la ce a simtit Iacov dupa ce Esau a plecat. La cata eliberare a venit peste el, cata fericire s-a naspustit asupra el ... Dupa douazeci de ani de frica, acum e liber ... fratele sau l-a iertat. Cumva si lui Esau i-a venit mintea la cap si apoi erau mai batrani ... la 70 de ani ce sa imparta? Acolo in mijlocul drumul au gustat amandoi harul.
Eram in Seul la o conferinta pentru femei si printre invitate era sotia acelui misionar din Turcia ce murise torturat in primavara anului 2007. Ni s-a prezentat un filmulet cu istoria martirajului si pentru ca mare parte din femeile venite din Africa nu au stiut despre ce se petrecuse au inceput sa planga ... insa in stilul lor. Un soi de tanguire ce iti face parul sa ti se ridice pe cap. Cand s-a terminat filmuletul au inceput sa planga si apare in fata noastra, sotia acelui misionar condusa de una dintre organizatoare. "I-am iertat pe cei ce au facut asta!". Poate ca si de piatra sa fi fost si lacrimile tot ar fi tasnit ....
Sa iti ingropi sotul desfigurat din cauza urii unor extremisti si sa spui lumii intregi ca ii ierti desi te-au lasat fara sot, fara tata pentru copiii seamana a nebunie, a incredibil si .... unde e dreptatea? Dar asta inseamna har, inseamna dar ce nu il meriti cu nici un chip, sub nici o forma si care ti se ofera .... si mai mult de atat, ai posibilitatea de a il primi sau nu.
Christos nu a venit sa moara pentru evrei, romani, ortodocsi, catolici, musulmani, hindusi, budisti, sau orice natie mai rasarita ci a murit pentru toata "lumea". Adica oricine ai fi, oriunde ai fi, oricum ai fi, din orice natie, orice culoare, orice limba ai vorbi. Vestea buna e pentru oricine. Ce e cel mai ciudat e ca paria, scursurile, lepadaturile au fost primele care au inteles nevoia de har ... cei care nu au nimic de oferit, au fost cei care l-au primit. Ceilalti ... au vrut sa negocieze si unii inca mai negociaza, nevrand sa auda, inteleaga, priceapa ca nu e de plata ci e dar, cadou.
Tata ... prea multa vreme am vurt sa negociez prosteste si incapatanat un pret pentru har insa in sfarsit am inteles ca harul nu e cu pret, e dar ce Tu mi-l faci, il accept si vreau sa traiesc in el, prin el, cu el si mai mult de atat, vreau sa il las sa curga mai departe ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu