sâmbătă, 24 septembrie 2011

produs al placerii sau durerii?

Foametea continua in Sarepta, in Israel ...Dar, hrana celor trei este in siguranta. Ilie are timp sa se odihneasca, sa vada cum reactioneaza un copil, sa ii observe jocurile, ticurile, placerile, sa ii raspunda la intrebari, poate au mers la plimbare amandoi ... Numai ca copilul se imbolnaveste, leacurile mamei par fara valoare, putinta de vindecare ... Si, ... moare .... Apare Ilie atras de tipetele femeii disperate. Stia prea bine durerea pierderii sotului, o mancase cu polonicul ani la rand. Toata dragostea, grija, atentia de care era in stare le daruise acestui copil si acum este mort.

"De ce ai venit aici? Sa imi amintesti ca sunt o pacatoasa? Sa imi amintesc mereu ca ma inchinam lui Baal si faceam si eu ce faceau cei din neamul meu? Cu ce ti-am gresit de ai venit la mine? Sunt multumitoare ca Dumnezeul Cel viu al Lui Israel ne asigura painea cea de toate zilele, ca mai avem apa ... dar nu as fi vrut ca pentru pacatele mele sa moara fiul meu. Numai asta nu as fi vrut. De asta ai venit aici? Sa constientizez cu varf si indesat cat de pacatoasa sunt?"

Ce sa raspunda Ilie? Nu stiu cata vreme trecuse insa pot sa vad un Ilie schimbat, copilul acestei femei ii devenise drag. Pentru el, urca in camera sa si face ceea ce Duhul Lui Dumnezeu ii spune sa faca. Se intinde peste copilul mort si nu o data ... Se roaga ... Se roaga disperat. Nu in soapta, nu cu o fata lunga, serioasa, rece, impersonala ci cu inima sfasiata, devenise atat de indurerat incat striga catre Dumnezeu si spune: „Doamne, Dumnezeul meu, de ce ai adus această nenorocire peste această văduvă la care locuiesc, făcând ca fiul ei să moară?“ 

Habar nu am daca avea frati sau surori, se pare ca nu era casatorit de vreme ce atata vreme haladuia prin tara. Nu stiu nimic despre cat de atasat era de oameni, despre cat de usor sau greu se atasa de oameni. Si, m-as intreba rapid: De ce l-a dus Dumnezeu la o vaduva? Nu ii strica reputatia vaduvei? Cum sa stea un profet la o vaduva? Si ce daca e profet, pana la urma e barbat, nu? Profetii, din cate stiu eu nu deveneau fameni deci putea incepe o relatie intre ei. Si mai mult de atat, de ce la o femeie cu un copil?

Cum sa ii pese lui Ilie de poporul Domnului daca nu invata cum sa ii pese de un copil ce ii devine drag? Cum sa stie cum e cand copilul care iti bucura zilele este mort in bratele tale si inima ta se sparge in mii de farame daca nu traieste asta pe propria piele. Si, nu era copilul lui ... Cum sa invete Ilie sa ii pese de oameni? Cum sa invete Ilie cum e inima Lui Dumnezeu si cum isi iubeste El poporul daca nu il trece prin durerea pierderii?

Se aseaza peste copil de trei ori insa acesta era tot inert, fara viata este ... Strigatul lui devine disperat, durerea efectiv ii macina fiecare nucleon al fiintei lui ... copilul acesta i se lipise de inima, il iubea .... cum sa nu il mai vada viu? Cum sa il ingroape? Cum sa ....? Cum?

„Doamne, Dumnezeul meu, Te rog fă ca sufletul acestui copil să se întoarcă în el!“ Il iubesc Doamne, il iubeste si mama lui. Te rog! Te roooooooog! Te rog adu sufletul lui inapoi! 

Ilie, morocanosul, nevorbaretul, greu atasabilul profet incepe sa devina cumva uman si sa simta in acelasi timp si durerea pierderii Lui Dumnezeu. E in stare sa faca orice ca copilul sa revina la viata, si-ar da viata lui ca copilul sa traiasca, il iubeste si de aceea il vrea viu ... 

Si copilul revine la viata. Il vad imaginativ pe Ilie super, hiper, extra fericit. Are copilul in brate, e cam naucit de ce se intampla, e aproape tare de tot de inima lui Ilie, nu intelege de ce curg lacrimile pe obrajii acestuia, il stia cam ciudat ... acum insa cam intreca masura. O striga pe mama copilului si aceasta apare bocita si ea. Acum insa ochii ii ies din orbite bietei femei. Nu stie ce sa faca. Cum sa reactioneze? ... E viu! E viu! E viu! Isi ia copilul in brate, danseaza cu el prin camera ... si Ilie danseaza insa balansandu-se de pe un picior pe altul ... e fericit si el, e parte la fericirea asta ...

Femeia se intoarce spre el si ii spune: "Acum ştiu că eşti un om al lui Dumnezeu, iar Cuvântul Domnului pe care-l rosteşti este adevăr!". Si pana acum stia ca era slujitorul Dumnezeului cel viu. Minunea inmultirii painii se petrecea sub ochii ei insa ... si vrajitorii lui Baal faceau minuni insa nici unul dintre ei nu invia mortii, nu aducea din locuinta mortilor pe nimeni inapoi. Si, acesta este primul om inviat despre carespune Biblia. 

Ca sa imi pese de cei pe care Ii iubeste Domnul (toata lumea) trebuie sa ma treaca prin dureri, pierderi, necazuri ... nu pot invata alergand pe dealuri, hoinarind in vacante de vis ... Invatarea nu e un proces al placerii ci al durerii. Si durerea e cea care ma ajuta sa simt, aud inima de Tata a Lui Dumnezeu. 

4 comentarii:

Tafnat_Paeneah spunea...

Dar tu Cella te vei numi proorociţă a Domnului, şi vei fi numită slujitoare a Dumnezeului nostru, vei mânca bogăţiile neamurilor, şi te vei făli cu fala lor.(- o parafrazare a unei promisiuni sfinte ce Domunul ţi-o dăruie zilnic - fii sănătoasă!)

cella spunea...

Mi-i teama de cuvantul prooroc si proorocita ... mi se pare o responsabilitate foarte mare insa slujitor imi suna mai bine, mai usor de inteles, acceptat...
Insa in ultima ta parte de binecuvantare te apropii mai mult de proorocie ;)).

Lori's page spunea...

Cella draga, ar trebui sa faci filme draga; sa mor de ris cu imaginea " si Ilie danseaza insa balansandu-se de pe un picior pe altul", dar atit de grafica, de parca am trait acest petec de Scriptura! Aproape sa sar si eu intr-un picior de bucurie ;-) Mersi draga mea Cella, esti o binecuvintare.

cella spunea...

Lori ... cand incerc sa intru in "papucii" lor inteleg altfel istoria ;)
Si, drept sa iti spun, imi place sa fac asta ;)).