De ceva vreme ma tot framanta o intrebare. Ce inseamna sa fii crestin?
Dex-ul spune: "CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. II. S. m. și f. 1. Adept al creștinismului. 2. (Pop.) Persoană, om, individ. "
sau
"creștín, -ă, creștini, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al creștinismului; nume dat celui care s-a botezat și crede în Iisus Hristos și în învățătura Lui, cuprinsă în Evanghelii și propovăduită de Biserică. Prima dată s-au numit creștini credincioșii din Antiohia, înainte de anul 50 d. Hr., spre a se deosebi de iudei. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană, om, ins, individ. 3. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. – Din lat. christianus. "
sau
"creștín (creștínă), adj. – 1. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. – 2. (S. m.) Om cumsecade, om bun."
Daca fac o sinteza a celor trei definitii ar suna cam asa: o persoana, un individ adept/a al crestinismului si care e bun, cumsecade. Biblia spune ca daca sunt crestin inseamna ca Il urmez pe Christos, ascult de El, fac ce spune El. Problema mea nu e cum sa fiu crestin ci cum sa ma comport cu cei care vor sa profite de mine de pe urma faptului ca sunt crestin/a?
Am observat cu durere, suparare, frustrare, nervi, manie ca un urmas al Lui Christos ar trebui sa fie cam asa: supus - adica sa faca ce i se spune fara sa spuna nimic, sa fie bucuros ca este pus sa munceasca pana la epuizare, sa fie platit in bataie de joc pentru munca depusa, sa taca cand vede pe cineva insusindu-si lucrurile altora, spunand alte adevaruri, cand este nedreptatit sa fie bucuros ca sufera, cand i se cere ceva sa dea si haina si camasa si casa si tot ce are .... ca doar e crestin, sa nu isi spuna punctul de vedere pentru ca ofenseaza prin "habotnicie, ingustime, demodare" ...
Crestinul trebuie sa dea ce i se cere, fara sa i se ceara si sa nu puna nici o intrebare .... sa se sacrifice. "Ce, nu asa scrie in Biblie? Sa ne ajutam unii pe altii .... cu ce avem." Nu conteaza ca cel care spune asta nu stie ce e munca (fizica sau intelectuala), e certat cu ideea de crestinism, cu Christos, isi poarta doar interesul ... Nu poti sa spui lucrurilor pe nume pentru ca ... esti radical, legalist, habotnic, respecti un cod ce nu mai e actual de mii de ani.
Dar ... atata iti trebuie sa gresesti cu ceva, sa spui si tu o vorba aiurea, sa faci ceva ce nu e "corect". Atata iti trebuie sa fii si tu OM. Daca incerci sa spui ceva din ce ai mai invatat esti pus la colt ca esti spiritual numai cand vrei tu insa cand e vorba sa ii ajuti pe "crestinii in nevoie" nu aplici ce zice Biblia.
Care e "nevoia" crestinului?
Cand sa dai?
Cui sa dai?
Cand sa ajuti?
Cand sa taci?
Cand sa vorbesti?
Am invatat de la Pavel (Șaul) un lucru care ma linisteste: "15 Voi cheltui bucuros tot ce am şi mă voi da pe mine însumi pentru sufletele voastre." 2 Corinteni 12:15
In momentul cand mi se cere ceva, sa gandesc rapid, sa analizez daca ce mi se cere ceva este pentru placere sau pentru suflet. Si sufletul multe placeri isi mai doreste ...! Pavel aici nu se refera la placeri si la cresterea sufletului in cunostinta Lui Christos. Actionand dupa cum zice Pavel o sa ma trezesc ca numa crestina nu sunt numita insa e foarte posibil sa fie folosit un cuvant asemanator cu creștin insa fără ș.
Dex-ul spune: "CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. II. S. m. și f. 1. Adept al creștinismului. 2. (Pop.) Persoană, om, individ. "
sau
"creștín, -ă, creștini, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al creștinismului; nume dat celui care s-a botezat și crede în Iisus Hristos și în învățătura Lui, cuprinsă în Evanghelii și propovăduită de Biserică. Prima dată s-au numit creștini credincioșii din Antiohia, înainte de anul 50 d. Hr., spre a se deosebi de iudei. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană, om, ins, individ. 3. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. – Din lat. christianus. "
sau
"creștín (creștínă), adj. – 1. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. – 2. (S. m.) Om cumsecade, om bun."
Daca fac o sinteza a celor trei definitii ar suna cam asa: o persoana, un individ adept/a al crestinismului si care e bun, cumsecade. Biblia spune ca daca sunt crestin inseamna ca Il urmez pe Christos, ascult de El, fac ce spune El. Problema mea nu e cum sa fiu crestin ci cum sa ma comport cu cei care vor sa profite de mine de pe urma faptului ca sunt crestin/a?
Am observat cu durere, suparare, frustrare, nervi, manie ca un urmas al Lui Christos ar trebui sa fie cam asa: supus - adica sa faca ce i se spune fara sa spuna nimic, sa fie bucuros ca este pus sa munceasca pana la epuizare, sa fie platit in bataie de joc pentru munca depusa, sa taca cand vede pe cineva insusindu-si lucrurile altora, spunand alte adevaruri, cand este nedreptatit sa fie bucuros ca sufera, cand i se cere ceva sa dea si haina si camasa si casa si tot ce are .... ca doar e crestin, sa nu isi spuna punctul de vedere pentru ca ofenseaza prin "habotnicie, ingustime, demodare" ...
Crestinul trebuie sa dea ce i se cere, fara sa i se ceara si sa nu puna nici o intrebare .... sa se sacrifice. "Ce, nu asa scrie in Biblie? Sa ne ajutam unii pe altii .... cu ce avem." Nu conteaza ca cel care spune asta nu stie ce e munca (fizica sau intelectuala), e certat cu ideea de crestinism, cu Christos, isi poarta doar interesul ... Nu poti sa spui lucrurilor pe nume pentru ca ... esti radical, legalist, habotnic, respecti un cod ce nu mai e actual de mii de ani.
Dar ... atata iti trebuie sa gresesti cu ceva, sa spui si tu o vorba aiurea, sa faci ceva ce nu e "corect". Atata iti trebuie sa fii si tu OM. Daca incerci sa spui ceva din ce ai mai invatat esti pus la colt ca esti spiritual numai cand vrei tu insa cand e vorba sa ii ajuti pe "crestinii in nevoie" nu aplici ce zice Biblia.
Care e "nevoia" crestinului?
Cand sa dai?
Cui sa dai?
Cand sa ajuti?
Cand sa taci?
Cand sa vorbesti?
Am invatat de la Pavel (Șaul) un lucru care ma linisteste: "15 Voi cheltui bucuros tot ce am şi mă voi da pe mine însumi pentru sufletele voastre." 2 Corinteni 12:15
In momentul cand mi se cere ceva, sa gandesc rapid, sa analizez daca ce mi se cere ceva este pentru placere sau pentru suflet. Si sufletul multe placeri isi mai doreste ...! Pavel aici nu se refera la placeri si la cresterea sufletului in cunostinta Lui Christos. Actionand dupa cum zice Pavel o sa ma trezesc ca numa crestina nu sunt numita insa e foarte posibil sa fie folosit un cuvant asemanator cu creștin insa fără ș.
5 comentarii:
Ce-atata analiza, Cella? Nu vede Dumnezeu ce se intampla incat trebuie sa controlam noi in toata clipa? Dupa definitia din dictionar concluzionez ca e plina lumea de crestini in timp ce de dorit e sa fim cretini daca putem. Dar putem? Iaca nu putem nici macar cretini adevarati sa fim. (am un deja-vu in momentul asta, parca mai veni vorba candva pe blogul tau despre crestin si cretin...)
Tot in paranteza: azi ca sa nu crap de nervi, mi-am zis sa crap de ras si-mi spuneam in sinea mea: "ha ha! nu mai sunt crestina, sunt cretina, l-am pierdut pe s, haha!" Era prea cald si eu eram singura care alerga si ma ofticaaaaam!
Katia draga,
daca nu analizez nu ma simt bine =)). Asa am fost structurata.
M-a pufnit rasul citind comentul tau si inca mai rad ;)).
Insa dincolo de comic ... am fost intrebata: unde gasesti tu cazurile astea? Adica intrebari de astea primesti tu?
Poate ca si ceilalti le primesc insa ori nu le aud, ori nu le baga in seama, ori nu ii deranjeaza ...
Ma tin bine de ş pentru ca dupa aia ar trebui sa ma internez la aia veseli ;))
"Ei bine, zi Şibolet." Şi el zicea: "Sibolet", căci nu putea să-l spună bine. Atunci bărbaţii Galaadului îl apucau, şi-l jungheau lîngă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de bărbaţi din Efraim. ATENTIE la ș
Chiar dacă am avut o problema cu Ş cînd eram mica ... acu pot sa il spun cum trebuie.
http://israel-shabbat-shalom.blogspot.pt/2012/04/ce-inseamna-fi-crestin.html
Trimiteți un comentariu