pleoapa serii

Sub pleoapa marii seri de-apoi

stă ochiul care ne priveşte,

învelitori, cum suntem noi,

de inimă ce oboseşte.

Şi de tăcere cingători

peste clipitele castele,

de litere adunători,

dar nescriind nimic cu ele.

Sub pleoapa marii seri de-apoi

aproape că aş vrea să fiu,

înnumărând din doi în doi

înlăcrimarea ce o ştiu.

Nu este, Doamne, alt apus

în vestul inimii, truditul,

decât acel ce Tu l-ai spus

şi seamănă cu răsăritul.

Versurile sunt scrise de Ionel Luca