In unele tari ale lumii, astazi se celebreaza "Ziua Tatalui". M-am tot gandit daca sa scriu ceva sau nu ... nu e sarbatoare romaneasca, nu se celebreaza la noi, eu nu mai am tata pamantesc ... Dar, desi de peste sapte ani despre tata vorbesc la trecut si din amintiri, asta nu inseamna ca nu am avut un tata si ca nu am un Tata.
Am invatat de la tata despre Dumnezeu. Credinciosia, bunatatea, dragostea neconditionata, rabdarea, indelunga rabdare, blandetea ... atribute ale dumnezeirii le-am vazut in viata tatalui meu. Am vazut cum in loc de judecata aspra primeam dragoste si sfaturi care linisteau inima mea pornita sa bata nebuneste in asteptarea pedepsei.
Cu el am cutrierat dealurile din zona povestindu-mi despre bunici sau despre ce plante erau pe acolo, la ce sunt bune, de ce se cultiva, cui ii trebuie. Si .... erau multe intrebari ce aveau nevoie de raspunsuri.
Nu eram tratata oricum cand eram cu tata, nu imi era frica sa stau cu el ...
Intrebarile adolescentei mele nebune si incapatanate le-am discutat cu el. Puteam sa il intreb orice pentru ca niciodata nu mi-ar fi spus ca sunt o proasta, o ratata sau o urata. Nu imi raspundea intotdeauna pe moment si uneori primeam raspunsul dupa ce el mergea la mentorul sau. Asa am invatat ca in viata, oricat de mare ai fi, de in varsta, trebuie sa ai pe cineva mai mare ca tine, mai trecut prin viata, un om matur cu care sa te sfatui, cu care sa te rogi, sa povestesti, sa visezi.
Nu a terminat nici o facultate.
Nu are numele trecut sub nici un articol, nici un tablou, pe nici o statuie ... doar pe piatra funerara.
Nu a schimbat lumea cum si-ar fi dorit insa ... m-a influentat pe mine si pe fratii mei (e posibil ca ei sa nu fie de acord cu mine ... asta doar pentru ca ei sunt baieti iar eu fata si singura pe deasupra).
Nu a fost perfect.
Nu a fost un sfant fara pacat. Oooh, nu.
Insa ... si astazi vreau sa Ii multumesc Tatii ca mi l-a dat pe tata pentru o vreme, ca l-a ales dintre toti barbatii din lumea asta sa imi fie tata si sa ii fiu fiica.
Altul mai bun nu se putea.
Am invatat de la tata despre Dumnezeu. Credinciosia, bunatatea, dragostea neconditionata, rabdarea, indelunga rabdare, blandetea ... atribute ale dumnezeirii le-am vazut in viata tatalui meu. Am vazut cum in loc de judecata aspra primeam dragoste si sfaturi care linisteau inima mea pornita sa bata nebuneste in asteptarea pedepsei.
Cu el am cutrierat dealurile din zona povestindu-mi despre bunici sau despre ce plante erau pe acolo, la ce sunt bune, de ce se cultiva, cui ii trebuie. Si .... erau multe intrebari ce aveau nevoie de raspunsuri.
Nu eram tratata oricum cand eram cu tata, nu imi era frica sa stau cu el ...
Intrebarile adolescentei mele nebune si incapatanate le-am discutat cu el. Puteam sa il intreb orice pentru ca niciodata nu mi-ar fi spus ca sunt o proasta, o ratata sau o urata. Nu imi raspundea intotdeauna pe moment si uneori primeam raspunsul dupa ce el mergea la mentorul sau. Asa am invatat ca in viata, oricat de mare ai fi, de in varsta, trebuie sa ai pe cineva mai mare ca tine, mai trecut prin viata, un om matur cu care sa te sfatui, cu care sa te rogi, sa povestesti, sa visezi.
Nu a terminat nici o facultate.
Nu are numele trecut sub nici un articol, nici un tablou, pe nici o statuie ... doar pe piatra funerara.
Nu a schimbat lumea cum si-ar fi dorit insa ... m-a influentat pe mine si pe fratii mei (e posibil ca ei sa nu fie de acord cu mine ... asta doar pentru ca ei sunt baieti iar eu fata si singura pe deasupra).
Nu a fost perfect.
Nu a fost un sfant fara pacat. Oooh, nu.
Insa ... si astazi vreau sa Ii multumesc Tatii ca mi l-a dat pe tata pentru o vreme, ca l-a ales dintre toti barbatii din lumea asta sa imi fie tata si sa ii fiu fiica.
Altul mai bun nu se putea.
4 comentarii:
Minunat articolul tau...Binecuvintata ai fost sa ai un asemenea tata si binecuvintat a fost sa te aiba ca fiica...
tE IMBRATISEZ...
Cred ca fiecare tata care isi ia in serios rolul este bineucvantat cu "cadourile" primite si fiecare cadou este binecuvantat daca ramane in ascultare de cel care ii este tata.
Multumesc pentru imbratisare Rodica;). Sper intr-o zi sa fie unul real ... daca nu aici pe pamant atunci ACASA!
emotionant ai scris... din suflet asa...
pai Oana draga ... am scris despre tata :D.
cum sa nu fiu emotionata? :D
Trimiteți un comentariu