Rut alege să devină ucenică!

Mă uimește dragostea celor două nurori, Orpa și Rut.

Dar ... pe când se pregăteau să plece, cu inima frântă, cu viserile făcute zob, cu soțul și copiii morți, cu tot ce avea și știa cunoscut pierdut, le spune nurorilor să meargă la casele părinților lor. Ea nu mai are ce să le ofere!

Naomi și-a strâns bagajul și s-a pregătit să plece. E gata de drum!

Se vede și simte frântă, tristă, dezamăgită, vede că “mâna Domnului s-a întins împotriva mea”. 

E amărâtă!

Vrea să plece în Bethleem (Beit Lechem – casa Pâinii) pentru că vestea că Dumnezeu a cercetat pe Israel și le-a dat pâine, vestea că foametea a încetat a ajuns și la ea, în Moab. Așa cum e, văduvă, fără copii, fără casă și masă, fără pământ și avere … vrea să se întoarcă la poporul ei, în țara ei ca să fie cu ai ei.

Orpa decide să rămână în casa părinților ei. 

Rut alege să plece cu Naomi, soacra ei. 

O alege pe Naomi drept mentor, model în viață și decide să îi devină ucenică. 

Va merge oriunde cu ea, va învăța de la femeia asta care stă fermă și demnă în credința ei, care nu urlă la toți când conștientizează că Dumnezeu Și-a întins mâna împotriva ei, care nu lasă ca amărăciunea să o transforme într-o scorpie de femeie, care alege să se încreadă în Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov deși a pierdut tot.

Pierderile, dezamăgirile, suferințele, lipsurile nu au făcut-o pe Naomi să își piardă credința.

Va merge acasă, în Casa Pâinii (Bethleem – Beit Lechem), pentru că ea știe că Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov va fi cu ea și-i va binecuvânta ascultarea.

La ce bun să mai stea în Moab?

E ușor să te regăsești în personajul Rut. Era tânără, văduvă, a plecat cu soacră-sa pentru că Dumnezeul despre care îi povestea Naomi era mai bun decât ceea ce avea ea în țara Moabului. Naomi își trăia credința altfel decât oamenii din poporul ei.

Dar drumul întoarcerii nu a fost ușor pentru Naomi.

Când a plecat din Israel, a vândut tot și avusese ce să vândă ...

Pierderile pentru ea s-au ținut lanț. A plecat din Bethleem (Beit Lechem – Casa Pâinii) pierzând ceea ce numise casă, cămin, apoi prietenii și rudele auzind că pleacă nu au fost prea fericiți. Plecarea lor nu a fost văzută cu ochi buni de ceilalți din popor.

Știa și ea asta ... dar au ales să plece în Moab ca să își salveze familia. Nu de asta au plecat?

Nici nu au ajuns bine în Moab că bărbatul în casa căruia își găsise odihna moare.

Și parcă nu era suficient, ambii băieți își aleg fete bune ... însă erau moabite. Știa că încalcă Legea Domnului care prevedea ca evreii nu au voie să se căsătorească cu fete din alte popoare păgâne.

Însă căsătorindu-se își salvau familia, nu?

Moartea își cere tributul și băieții mor.

A venit în Moab să își salveze familia de foametea care se abătuse peste Israel dar a rămas fără soț și fără băieți, fără nimic ...

La ce bun să mai stea în Moab?  

Naomi ... a falimentat!

Nu pot să trec de cartea Rut. Am început cartea 1 Samuel însă m-am întors la Rut și Naomi.

La prima vedere, Naomi pare o femeie învinsă. E văduvă, cei doi baieti i-au murit în Moab, ceea ce avea în Israel e vândut. E o femeie credincioasă, știa cine este Dumnezeul în care și-a pus încrederea, Cel despre care a povestit nurorilor ei, Cel care binecuvântă și vede.

Inițial pleacă însoțită de nurorile ei însă lasă durerea să îi pătrundă în toatele celulele și decide să își binecuvinte nurorile și să le lase să plece fiecare la părinții ei.

Nu mai are 20 de ani, viitorul pare sumbru. De ce să mai aibă grija lor? Nu are rost să le mai împovăreze și pe ele!

Își simte sufletul uscat … nu vrea să fie povară pentru nimeni.

A falimentat!

Gândurile devin furtună în sufletul ei. Dorește să se întoarcă acasă desi e conștientă că nu mai există un acasă. Va trăi din mila altora … asta îi era clar.

Îmi place enorm binecuvântarea ei. „Să vă dea Domnul să găsiți odihna fiecare în casa unui bărbat!” Rut 1:9

Când simt că nu mai am nimic de oferit, când din punctul meu de vedere totul pare fără nici o speranță sau un viitor, ce cuvinte rostesc?

Și Gheodeon a biruit!

Judecători 6:"15. Ghedeon I-a zis: "Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase, și eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.""

Mă regăsesc în gândirea și în concepțiile lui Gheodeon. 
Cine sunt eu?
Doar o femeie, cea mai mică din familie, nu am veleități de artistă, de scriitoare, de chef, de .... 
Ce aș putea să fac eu?

Dumnezeu mă cheamă la lucruri mari în timp ce eu, la fel ca Ghedeon, muncesc ca să am cu ce să trăiesc. Nu sunt în contextul lui Ghedeon. Oh, nu! La ei era rău tare. Ghedeon era într-o văgăună a muntelui unde ascunsese niște grâu. Acolo, era sigur că zgomotul nu era auzit afară, se simțea în siguranță. 
Dar clocotea de întrebări. 

Unde era Dumnezeul despre care auzise atâtea?
Erau doar basme sau povești?
Era ceva real din ce spuneau bătrânii?

Madianiții își băteau jos de ei. Îi lăsau să are, să semene, să aibă grijă de ceea ce semănaseră și la vremea culesului, se năpusteau și culegeau tot.  Iar israeliții rămâneau ... ascunși în văgăune ca să își salveze viața.

Unde era Dumnezeul despre care spuneau părinții că le va purta de grijă?

Unde este Dumnezeul meu când vine boala, depresia, disperarea, când trădările curg lanț, când umilirile nu se opresc, când simt că vorbele ce îmi sunt aruncate taie în carne vie și apoi presară sare, când moartea îmi ia ce e mai drag și mă simt ca un fir de iarbă în bătaia vântului?

Știu cine sunt ... mi-am tot repetat-o. Dar e adevărat ce știu, cred și simt?

"Domnul S-a uitat la el si a zis: "Du-te cu puterea aceasta pe care o ai si izbaveste pe Israel din mana lui Madian; oare nu te trimit Eu?"" Judecători 6:14

Și Gheodeon a biruit!

recunosc

“Recunoașteţi dar din toată inima voastră și din tot sufletul vostru că niciunul din toate cuvintele bune rostite asupra voastră de Domnul Dumnezeul vostru n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, niciunul n-a rămas neîmplinit.”
‭‭Iosua‬ ‭23:14‬ ‭

Astăzi, recunosc că sunt binecuvântată cu o familie mare, cu oameni - bandaje de dragoste, cu prieteni, cu o casă, cu servici, cu înțelepciune și pricepere, daruri și talente, cu contexte în care să cresc și să mă dezvolt, cu pace în țară, cu sănătate, cu scopuri, visuri, țeluri și idealuri, cu mâncare, cu apă, cu rouă și brumă, Cuvânt în limba română, cu oameni dispuși să împărtășească din experiențele lor ca să pot învăța și eu, oameni care aleg să devină vulnerabili și mă lasă lângă ei ca să cresc, să iau din înțelepciunea lor, să mă îmbogățesc dând mai departe din ceea ce primesc!

Astăzi, aleg să recunosc toate acestea și să fiu mulțumitoare!

Shema ve Hineni!

Ieri, am decis să cred. Am decis să cred, să ascult și să acționez. Chiar mă credeam pe cai mari. Dar nu știu ce se întâmplă noaptea ...

Parcă s-a scurs toată credința, încrederea și deciziile s-au topit ca și omul de zăpadă în adierea caldă și blândă a primăverii.

Dar nu renunț! Citesc Iosua în perioada asta si am ajuns la Iosua 11:“15. Iosua a împlinit poruncile date de Domnul robului Său Moise și de Moise lui Iosua; n-a lăsat nimic neîmplinit din tot ce poruncise lui Moise, Domnul.”

Iosua era la fel ca mine, adica avea aceleași temeri și îndoieli. Alftel nu ar fi fost nevoit Domnul să Îi spună de atâtea ori să nu se teamă și să nu se înspăimânte, nu?

La fel îmi spune și mie … zi de zi și de câteva ori pe zi.

Sunt două cuvinte care îmi dau târcoale de ani buni și cu care cochetez:

Shema – auzi, ascultă, fii atentă, crede și acționează

și (ve)

Hineni – iata-mă, trimite-mă!

Azi, de dimineață, am decis și decid să trăiesc cele două cuvinte, să nu mai cochetez cu ele. Să le las să prindă viață în mine!

Mă agăț de promisiunile Domnului și le cred indiferent de context!

Și mai spun “Ajută Doamne necredinței mele!”

Hebrew Worship // Lord of Glory // Adon Hakavod // אָדוֹן הַכָּבוֹד

vreau să pun punct

Iosua trece Iordanul și începe cucerirea teritoriilor (Iosua 8-10) și au victorie după victorie, se oprește soarele o zi ca ei să biruiască și nu pot să nu mă minunez de unde atâta curaj pe ei.

Domnul i-a spus și i-a tot repetat lui Iosua “Nu te teme și nu te înspăimânta!” apoi și poporului îi spune“Nu vă temeți și nu vă înspăimântați, ci întăriți-vă și îmbărbăți-vă,…”

Am Cuvântul scris, pot citi, e tradus românește ca să nu am scuză că nu știu limba în care e scris Cuvântul și mă trezesc că în fața unor situații îmi tremură măduva în mine și întru într-o stare ca de sevraj. Credința mea e … sub nivelul mării!

“Ascultă Israele!” Acest ascultă nu înseamnă auzi, fii atent ci înseamnă auzi, fii atent, crede și acționează.

Dar … asta o știu!

Sunt tobă de carte!

Ce mă împiedică e că rapid întru în deznădejde sau așa mai pe românește, în necredință.

Da, Domnul a promis asta însă această promisiune e pentru poporul acelei vremi, e pentru cei credincioși, e pentru alții. Numai că după puțină vreme mă apuc de mormăit că Domnul nu îmi răspunde, că nu îmi face, că nu îmi drege. Adica tot El e vinovat de necredința mea!

Gata! Vreau să pun piciorul în prag și să îmi reînnoiesc mintea și în acest aspect.

Vreau să cred ceea ce mi-a promis, să aud, ascult și să acționez!

Vreau să nu mă tem, să nu mă înspăimânt ci să mă întăresc și să mă îmbărbătez!

Punct!

Mana a încetat!

10. Copiii lui Israel au tăbărât la Ghilgal; și au prăznuit Paștile în a paisprezecea zi a lunii, spre seară, în câmpia Ierihonului.

11. A doua zi de Paști au mâncat din grâul țării, azime și boabe prăjite; chiar în ziua aceea au mâncat.

12. Mana a încetat a doua zi de Paști, când au mâncat din grâul țării. Copiii lui Israel n-au mai avut mana, ci au mâncat din roadele țării Canaanului în anul acela. (Iosua 5:10-12)

Nu știu alții cum sunt dar eu când mă gândesc la mine … aș fi intrat în panică.

40 de ani nu am arat, semănat și strâns nimic, doar am călătorit. Am trecut Iordanul, am văzut cum s-au oprit apele si s-a uscat albia … Părinții și bunicii mi-au povestit despre lanurile cu grâu, despre șezători, despre bucuria culesului. Povești știu!

Azi dimineață, am ieșit să culeg mană. Da, ieri, am celebrat Paștele, am mâncat din roadele Canaanului dar astăzi … nu am găsit mană iar Iosua ne spune că vom mânca din ceea ce culegem.

Oh! Am nevoie de părinți, de bunici, de unchi și mătuși ca să mă învețe cum să culeg roadele, cum să le pun la păstrare, cum să le gătesc ca să fie bune la gust. Trebuie să spun și vecinelor mele ce am învățat, să învăț de la ele.

Am nevoie de ceilalți ca să învăț de la ei, ca să am cu cine împărtăși și cu cine să mă bucur de roadele țării!

Am fost așezată printre niște oameni și nu e întâmplător că tocmai ei sunt lângă mine ... sunt binecuvântările deghizate sau deslușite ale Lui Dumnezeu, special pentru mine.

M-am hotărât să te las să mă binecuvânți cu prezența ta, cu ceea ce știi tu, cu talentele, darurile și abilitățile tale. E clar, nu o să recunosc asta foarte repede și foarte clar. Am și eu mândria mea. Dar dincolo de ea, ești o comoară pe care Domnul a așezat-o pentru o vreme lângă mine.

Simt că viața trece pe lângă mine

Simt că viața trece pe lângă mine și nu am realizat mare lucru.

Dar mă uit la Caleb care la vârsta de 85 de ani cere de la Iosua muntele Hebronului (Iosua 14).

“10. Acum iată că Domnul m-a ținut în viață, cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani de când vorbea Domnul astfel prin Moise, când umbla Israel prin pustiu; și acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci și cinci de ani.

11. Și astăzi sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca sa merg în fruntea voastră.

12. Dă-mi, dar, muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi și că sunt cetăți mari și întărite. Domnul va fi, poate, cu mine și-i voi izgoni, cum a spus Domnul."”

Caleb frate, esti ok? Ai 85 de ani! No, eu cred ca ești tu ca acum 45 de ani însă te-ai uitat în buletin?

Nu am 45 de ani ... încă. Dar uneori parcă am 100 de ani.

Mă uit la Caleb și mă întreb, oare de la mană i se trage puterea?

Nu e de la mană. E de la încrederea pe care o are în Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. 

El crede promisiunea pe care i-a făcut-o Domnul și nu stă cu mâinile în sân. Nu așteaptă ca alții să lupte pentru el.

Își revedincă promisiunea și se pregătește de luptă!

Și are 85 de ani!

Ce munte ai de revendicat azi?

Ești gata să lupți ca să își revendici moștenirea?

Ce te impiedică?

Vârsta? Ai 85 de ani?

urmăresc ... roua

De vreo 3 zile tot citesc și recitesc Deuteronom 33. 

Ma uit la binecuvântările pe care le spune Moise poporului Israel. Fiecare din cei doisprezece patriarhi e binecuvântat separat, nu la grămadă. Te provoc să citești încet, încet capitolul acesta.

Un lucru cumva mărunt mi-a atras atenția. 
“13. Despre Iosif a zis: "Tara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvantare, cel mai bun dar al cerului, roua, ….

De când mă știu, am găsit dimineața roua căzută pe pământ. Așa și? Ce mare scofală?

Roua, spune Moise aici, e cel mai bun dar al cerului.

Cum ar fi dacă aș trăi într-o țară unde nu cade roua?

Cum ar fi dacă seceta ar fi atât de mare încât nici roua să nu cadă?

Cred că ar dura puțin și ar fi declarată zonă deșertică.

Poate că astăzi nu găsești motive de mulțumire, nu îți vezi binecuvântările. Dar să știi că dimineață a căzut roua. 

Domnul își ține promisiunea!

proces de schimbare a minții

Am intrat într-un proces de schimbare a minții. 

De cam când mă știu, mi s-a cântat și repetat că nu sunt bună, că nu pot, că n-o să fiu în stare, că ... Toate acestea s-au înscripționat în mintea mea și când muzica altora a încetat, am început să îmi pun eu placa învățată și să cred ceea ce mi s-a spus.

Dar, e suficient!

Am decis să pun piciorul în prag și să cred ceea ce spune Cel ce m-a creat despre mine. 

Îi iubesc pe David, fiul lui Ishai. Citesc, recitesc și iar citesc ce scrie el. Taică-su nici nu se sinchisește să îl aducă la întâlnirea cu Samuel, frații nu dau doi bani pe el, cei de pe lângă el au aceeași atitudine. Însă David decide să nu îi creadă, să nu acționeze conform muzicii cântate de cei de langă el.

David scrie cei mai mulți dintre Psalmi. El este cel care știe și crede că Dumnezeu l-a creat în chip minunat, că e înzestrat cu calități, daruri și talente, că Domnul Îi este Stânca și Refugiul. Și nu doar crede, el acționează pe baza credinței. 

Astăzi, cred că Domnul a pus în mine daruri, talente și abilități. Cred că sunt binecuvântată și că binecuvântările pe care mi le dă trebuie să le împart cu alții.

Tu ce crezi astăzi?

Domnul este Numele Lui!

Citind Scriptura vreau să văd de data asta cum se prezintă Dumnezeu. Am trecut zilele acestea prin Daniel, Osea, Ioel, Amos şi Obadia şi îmi place să văd modul în care Dumnezeu ni se face cunoscut şi ce vrea El să ştiu eu despre cine este El.

El face să găsesc îndurare şi bunăvoinţă înaintea oamenilor.

El este Dumnezeul cerurilor înaintea căruia eu cer îndurare.

El este Cel ce binecuvântă!

A Lui este înţelepciunea şi puterea, El schimbă vremurile şi împrejurările, El răstoarnă şi ridică împăraţi, El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi, El descoperă lucrurile ascunse şi adânci. El ştie ce se află în întuneric şi cu El locuieşte lumina.

El este Dumnezeul părinţilor mei!

El este Dumnezeul care dezvăluie misterele!

El este Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul ce mare, Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul împăraţilor.

El este Cel care mă poate scăpa şi izbăvi!

El este Cel Preînalt, Cel ce face semne mari şi minuni puternice, Cel a cărui Împărăţie este o împărăţie veşnică iar stăpânirea lui dăinuişte din generaţie în generaţie.

El face ce vrea cu oştirea cerurilor şi cu locuitorii pământului. Nu există nimeni care să-L poată opri sau care să-I poată zice: Ce faci?

Toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte şi El poate să-I smerească pe cei ce umblă cu mândrie.

El este Dumnezeul cel Viu, Care dăinuieşte din veci! Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată iar stăpânirea Lui nu va avea sfârşit. El izbăveşte şi mântuieşte, El face semen şi minuni în ceruri şi pe pământ.

El face dreptate sfinţilor Celui Preînalt!

El este Stăpânul, Dumnezeul mare şi înfricoşător, Cel ce păstrează legământul şi îndurarea faţă de cei ce Îl iubesc şi păzesc poruncile Lui. El este Cel la care este milă şi iertare, Cel ce ne-a dat Legile Lui.

Lui I se zbate inima în El şi I se mişcă lăuntrul de milă. El este Dumnezeu, nu om.

El este Cel la care orfanul găseşte milă!

Căile Lui sunt drepte!

El este Cel ce porunceşte să povestim celor de după noi şi să le spunăm acestora să spună mai departe despre El.

El este Cel Atotputernic.

Domnul îşi face auzit glasul în fruntea oştii Sale.

El este îndurător şi milostiv, încet la mânie şi plin de dragoste, şi-I pare rău când trimite nenorocirea.

El a făcut lucruri mari, a dat ploaie din belşug, ploaie timpurie şi târzie.

El răsplăteşte, răscumpără şi regenerează!

El a făcut minuni pentru mine!

El este Dumnezeul meu!

El toarnă Duhul Său peste mine!

El face semen în cer şi pe pământ!

La glasul Lui cerurile şi pământul se cutremură!

El este Cel ce a întocmit munţii, Cel ce a creat vântul şi i-a descoperit omului gândul Său. El preface răsăritul în întuneric, El umblă pe înălţimile pământului.

Domnul, Dumnezeul Oştirilor este Numele Lui.

El este Cel ce a făcut pleiadele şi Orionul, Cel ce preface întunericul şi dimineaţa şi preschimbă ziua în noapte, Cel ce cheamă apele mării şi le varsă pe suprafaţa pământului – Domnul este Numele Lui!

El aduce într-o clipită prăpădul peste cel tare şi face să vină devastarea peste fortăreaţă!

Stăpânul, Domnul Oştirlor, este Cel ce atinge pământul şi el se topeşte, iar toţi locuitorii lui jelesc.

El este Cel ce şi-a zidit scările în ceruri şi Şi-a întemeiat bolta deasupra pământului!

El este Cel ce cheamă apele mării şi le revarsă pe suprafaţa pământului!

Domnul este Numele Lui!

bridal shower ... gânduri pentru Luiza!

Dragă Luiza,

Îți doresc să înveți de la Sara! Să ai credința și încredințarea că Dumnezeul care îi vorbește soțului tău e și Dumnezeul tău, că acolo unde te vrea El e cel mai bine pentru voi, că promisiunile Lui se împlinesc chiar dacă răbdarea ta va trebui să treacă prin teste, încercări, necazuri, dureri și șlefuiri!

Dumnezeu nu lucrează pe modul instant!

Îți doresc că în ciuda a tot și toate să zidești casa soțului tău așa cum au făcut Lea și Rahela!

Îți doresc să fii o mamă vigilentă așa cum a fost Rebeca, soția lui Isaac. Ea a avut înțelepciune și ochi deschiși să vadă că soțul ei nu are puterea de a-și îndeplini atribuțiile de tată. A împletit și învelit cuvintele în așa fel încât l-a convins pe Isaac că e bine ceea ce ea a plănuit și și-a trimis fiul iubit departe de ea …numai că să nu se piardă în obiceiurile și tradițiile neamurilor care îi înconjurau.

Îți doresc să faci din casa ta o casă ca a lui Pereț, vestită în Israel. Povestea lui Pereț ne dovedește că din orice context ai proveni, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov are puterea să răscumpere, vindece, regenereze și restaureze.

Îți doresc să înveți de la Iochebed, mama lui Moise! Să ai puterea, tăria și nervii ei și să ții la viața copiilor tăi mai mult decât la legile pe care le dau cei ce pentru o vreme sunt la conducere. Să îți crești copiii investindu-te în așa fel încât aceștia oricât de sus ar urca ierarhic să nu uite ceea ce tu ai sădit în ei.

Îți doresc să te legi de Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov așa cum a făcut Rut și Rahav.

Îți doresc să ții la poporul tău și la credința ta așa cum a făcut Estera, pentru o vreme ca asta Domnul te-a așezat acolo unde ești acum.

Îți doresc să înveți de la Abigail care l-a lăsat pe Nabal, soțul ei, în nebunia lui și a decis să-și salveze casa de la pieire. L-a cucerit pe marele David dând dovadă de înțelepciune, de o bună mânuire a cuvintelor dar și de o atitudine de umilință și reverență.

Îți doresc să înveți de la Maria, mama lui Isus, care după ce aude ce plan are Dumnezeu cu ea a spus “Facă-se după cuvintele tale”. A calculat rapid că putea muri ucisă cu pietre, că Iosif ar putea să o lase, că ar ajunge rușinea cetății. Dar a ales să Îl creadă pe Dumnezeu pe cuvânt și de atunci … se tot vorbește despre ea.

Îți doresc să înveți de la Lidia, cea care făcea haine oamenilor din cetate. Cred mai mult că ea le învățase pe femeile din cetate să țese, croșeteze, coase și dincolo de haine … cred că a fost o femeie care a văzut potențialul din fiecare om cu care s-a întâlnit, cred că avea o vorbă bună pentru ei și mai cred ca îi iubea pe oameni.

Și îți doresc să fii tu și nu copia nimănui!

Îți doresc să Îl lași pe Dumnezeu să te modeleze și să facă din tine femeia pe care a intenționat El să o facă!

El e în control!

Din Isaia, Ieremia, Plângerile lui Ieremia și Ezechiel am descoperit ceva nou perioada asta. Domnul, de fiecare dată când vorbește, se prezintă. Și spune că este Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel. Dumnezeul lui Iuda, Stăpânul Domn. Mai spune despre El, în Ezechiel (că asta citesc acum) că e gelos. Și o spune destul de des.

Dar nu se oprește la asta. Atunci când ni se prezintă spune că El este Cel care a creat pământul, El a întins bolta cerului și aici îmi place să las imaginația să se desfățoare și parcă Îl văd cu cerurile în mână ca și cu un material pe care îl aranjează sus pe cer.

Trimite profeții ca să vorbească poporului, El se prezintă acestuia când încă le era binișor, când au pierdut tot sau pe toți din familie, când erau vai de mama lor în exil ...

Indiferent de contextul prin care trecem, El este același ... . El este Stăpânul Domn, Cel ce Singur face minuni, Creatorul, Vindecătorul, Mângăietorul, Răscumpărătorul.

Nu știu de ce însă toate aceste gânduri se leagă de Psalmul 139. Pot să mă prefac că nu Îl cunosc pe Domnul, pot să uit că El nu e în stânga și dreaptă, în față și spate, sus și jos, că nu e lângă mine când îmi e cumplit de greu. El spune că nu mă pot ascunde de El. E cu mine la fiecare pas și îmi știe fiecare gând, știe cursul fiecărei celule și e cu mine în fiecare miliardime de secundă.

Nu sunt singură!

El e în control!

Și e gelos pe mine când mă prefac că nu Îl văd, când durerea și necazul parcă așează o pâclă pe ochii și sufletul meu și nu Îl simt, când nu Îl aud ...

El e în control!

Petru Popovici - Un model de tata

Daniel Branzei - Despre familie

binecuvântare pentru Miriam

Cu vreo 11 ani în urmă, o fată cu ochi mari şi căprui a intrat în viaţa mea şi s-a lipit de inima mea. 

Împreună am plâns, am râs, am gătit, am experimentat minuni şi rugăciuni ascultate, am cântat, însă am şi împărtăşit din durerile şi bucuriile noastre. 

Între timp, anii s-au scurs. Fata cu ochii căprui s-a căsătorit! Neoficial, la nunta lor am avut rol de naşă!

La începutul anului trecut, vestea că a rămas însărcinată ne-a bucurat inimile. Eu i-am găsit rapid nume. Din mai multe motive, numele Moise sau Moshe – scos din apă, părea cel mai potrivit. Dar Moshe era, de fapt, fată, iar părinţii au decis că Miriam e cel mai potrivit nume, e mai aproape de Moise ...

În data de 2 octombrie 2017, la 22.25, Miriam s-a născut!

Miriam, nume evreiesc, înseamnă amărăciune şi rebeliune. Sora lui Moise (Moshe) apare în perioada în care poporul evreu era sclav în Egipt, era o perioadă amară. Miriam nu a fost o femeie care tace şi îndură, una care stă cu mâinile în sân şi aşteaptă să îi cadă de sus. A fost o femeie lider, o femeie cu influenţă. Miriam a compus versurile şi linia melodică a primei cântări despre care citim în Biblie, le-a învăţat pe femei mişcările de dans, le-a invitat şi le-a învăţat să-şi exprime bucuria. 

Scăpaseră cu viaţă! Erau liberi!  

Acolo, pe malul Mării Roşii, s-a scris prima melodie, prima cântare! Iar lidera închinării era Miriam. Aceeaşi Miriam care şi-a riscat viaţa şi a apărut în faţa fetei lui Faraon oferindu-se să găsească o doică pentru copilul "scos din apă".

Miriam dragă, îmi doresc ca părinţii tăi să te crească ca pe Miriam, fata lui Amram şi Iochebed.

Mă rog ca Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Cel care te-a plăsmuit şi a vegheat ca nimic rău să nu ţi se întâmple, să te păzească, să te binecuvânteze, să te crească şi să te protejeze. El, Singurul care face minuni, să fie bucuria inimii tale. El să fie Cel care te învaţă cum să fii o femeie lider, model, învăţător pentru fetele şi femeile pe care le va aşeza lângă tine.

Mă rog ca Dumnezeu să îi ţină pe părinţii tăi lângă El şi să te crească în cunoaşterea Lui, să le dea înţelepciune şi pricepere ca să te modeleze cu blândeţe, să le dea putere să tacă şi să nu te provoace la mânie şi resentimente, la amărăciune.

În acelaşi timp, mă rog ca Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov să aşeze lângă tine oameni ca Moise şi Aaron, adică oameni dispuşi să înveţe, să se lase folosiţi de Dumnezeu pentru a vedea, experimenta şi povesti minunile Lui, oameni care să nu se împotrivească chemării divine şi care sunt transformaţi în eroi ai credinţei.

Despre minunea de la Beith Lechem!

Anul acesta, pentru mine, a debutat năvalnic, cu schimbări, vânzări, achiziţionări, notari, bănci, vizionări de case şi apartamente, peripeţii comice ... Mi-a scos Domnul în cale îngeri, oameni bandaje de dragoste, oameni cu idei bune şi demne de luat în seamă, oameni cu inimă mare care vor să mă ajute ...

Doamna de la bancă, o doamnă foarte scumpă şi drăguţă, m-a consiliat, ajutat să înţeleg procesul prin care urma să trecem împreună pentru Prima Casă. Mi-a plăcut de ea că nu a încercat să îmi bage pe gât o altă opţiune de achiziţionare a unei case ... Când m-am prezentat la bancă cu precontractul, a început să îmi explice ce mă aşteaptă, ce piedici pot apărea, ce s-ar putea ivi şi m-ar putea împiedeca în procesul achiziţionării apartamentului.

Nu m-am recunoscut când m-am auzit spunându-i, „Casa asta e o minune pentru mine. Eu cred că Dumnezeu face minuni. Şi eu le aştept!”. S-a uitat la mine îngăduitor şi ironic încercând să fie înţelegătoare şi zâmbitoare.

A doua zi dimineaţă, m-a sunat şi mi-a spus că nu înţelege ce s-a întâmplat dar banca mi-a acordat împrumutul.

M-a chemat iar la ea şi mi-a spus ce urmează, ce se mai poate ivi. I-am răspuns că ma rog pentru casa asta. La care ea s-a grăbit să spună „Da, rugaţi-vă! Aşa! E bine!”. Am mai făcut ceva drumuri la bancă după asta şi ieri, m-a chemat iar. Fondul de garantare a aprobat împrumutul. Nu a rezistat şi m-a mângâiat încurajator pe spate ... era bucuroasă pentru mine.

Studiind Scriptura, m-am tot gândit ce fel de oameni erau patriarhii, Moise, David, Iosua şi toată pleiada eroilor care sunt lăudaţi pentru credinţa lor. Ce făceau de aveau aşa credinţă? Cum erau ei de au decis să lase tot şi să plece, să creadă, să spere în ceva nevăzut ...

La notar şi la bancă, au încercat să îmi spună că e posibil ca ceea ce eu încerc, să nu fie posibil. Dar o voce îmi reamintea că ceea ce mi-a promis, se va împlini. Nu era vocea mea. La cât sunt eu de stresată şi plină de îndoieli ... în nici un caz nu era gândul meu. Era şoapta Duhului Sfânt care mă întărea şi mă ajuta să nu intru pe panta îndoielilor.

Cred că apartamentul acesta e o minune pe care Domnul o face cu mine, pentru mine şi pentru toţi îngerii deghizaţi care vor intra în ea.

Cred ca numele de Beith Lechem nu a fost ideea mea. Oridecâte ori mă rugam pentru casă, acest nume îmi venea în minte. Beith Lechem înseamnă Casa Pâinii!

Cred că Domnul mă ajută să experimentez credinţa patriarhilor şi a pleiadei de eroi din Scriptură ca să văd că aceştia erau oameni ... la fel ca mine.

Am promis că voi povesti minunile Lui făcute cu mine, în mine şi pentru mine şi de asta vă şi povestesc toate astea.

Cred că El va lungi şi lăţi banii ca să mobilez şi aranjez casa.

Casa asta e o minune, un răspuns la multe rugăciuni, o promisiune, o binecuvântare! E o casă cerută cu un scop foarte precis: să mă las folosită de Domnul în lucrarea cu fetele şi femeile pe care Domnul le-a aşezat lângă mine iar ele, să găsească, în Beith Lechem, Pâinea, Pacea, Adevărul, Vindecarea, Eliberarea, Mântuirea, Regenerarea, Răscumpărarea ce doar Isus Christos le poate da.

E casa Lui iar eu sunt doar administratorul! El e Pâinea Vieţii!

zakar şi ezer kenegdo - un cuplu de poveste!

Studiind Proverbe 31 a trebuit să merg în Geneza 1 şi 2 unde am descoperit că cuvântul bărbat este zakar. Acest cuvânt are dublă semnificaţie. Poate însemna bărbat şi a-şi aminti, amintit. Bărbatul este cel care trebuie să-şi amintească cine este Dumnezeu, care sunt poruncile şi instrucţiunie Lui şi să acţioneze în această cunoaştere. Bărbatul este cel care dă mai departe copiilor săi din cunoaşterea Creatorului Său, din istoria poporului său iar copiii îi duc numele mai departe. Tot bărbatului i-a fost încredinţat rolul de a avea grijă, de a servi şi de a lucra, de a întreţine ceea ce i-a fost încredinţat. 

Femeia are rol de ezer kenegdo - ajutor potrivit. Rolul ei este de a-l ajuta, proteja, salva, de a fi ca un zid de protecţie pentru bărbatul ei, de a-l ajuta să îşi împlinească rolul pentru care a fost creat. 

Mă întorc la Proverbe 31, la sfaturile pe care le primeşte Lemuel, la ceea ce a devenit idealul feminin. Văd din text că femeia această despre care vorbeşte mama lui Lemuel nu e o copilă. Proverbe 31:28-29 spune "Fiii ei se scoala si o numesc fericita; barbatul ei se scoala si-i aduce laude zicand: 29. "Multe fete au o purtare cinstita, dar tu le intreci pe toate." Deci, fiii ei au ajuns la vârsta în care realizează ce fel de mamă au, posibil sa aibă peste 25-30 de ani. La un calcul sumar, femeia asta s-a căsătorit la 15-20 de ani iar vârsta la care copiii ei o laudă e undeva la 25-30-35. Asta înseamnă că ea are peste 40 de ani ... cel puţin.

Mai mult de atât, citesc că bărbatul cu care s-a căsătorit este unul bogat. Dacă ea cumpără un pământ fără să facă rate la bancă, fără să afecteze cursul vieţii de zi cu zi din casă ... înseamnă că bani avea din belşug. 

Văd că femeia asta era una şcolită, instruită, învăţată. Are cunoştinţe de administrare a afacerilor, de viticultură şi agricultură, de manageriere şi soluţionare a problemelor, ştie să vorbească în relaţiile de afaceri însă şi cu servitorii care mişunau din bleşug în casa lor, ştie să gătească bucate alese, să ţese, coase, croşteze, împletească, toarcă şi urzească. Ştie să urmărească vremea şi să îşi vopsească casa în culori ce menţin căldura între zidurile căminului ei.  Aşa că dacă sunt şcolită, instruită şi învăţată şi mai ştiu şi eu câte ceva din ceea ce ştie ea ... semăn puţin cu această femeie. 

Modestia e un cuvânt care mi-a dat de furcă cam de când mă ştiu. Îmi plac hainele de calitate, scumpe şi frumoase şi văd că femeia ideală are acelaşi gusturi ca şi mine. Ca să fiu sinceră .... nu îmi permit să mă îmbrac ca ea. Această femeie îşi permitea să îşi aducă cele mai fine mătăsuri şi cea mai bună lână. Chiar şi în zilele noastre este cunoscut faptul că cea mai bună lână se găseşte în Egipt. 

Femeia asta îşi aducea cea mai bună lână şi supraveghea procesul de prelucrare a lânii până apăreau frumoasele haine pe care ea, familia ei însă şi slujitorii le purtau. 

Mai mult de atât, se tot vorbeşte în text că îşi vopsea ţesăturile. Familia lor era din înalta societate iar hainele lor erau vopsite în mod sigur în albastru - culoarea regală. Ca să vopseşti o tunică, doar o tunică (adica o cămaşă), pentru vopseaua de care era nevoie, trebuiau să fie striviţi 12.000 melci din Tirul Sidonului, în Israel. Casa acestei femei era mare şi încerc să îmi imaginez cam câţi bani plătea această femeie numai pentru colorantul natural adus din Tir. Bănuţii aceştia nu îi afectau absolut deloc bugetul şi nu îi dădea bătăi de cap la cheltuieli. 

S-a descoperit, în Israel, un bazin în Tel Dor unde se vopseau ţesăturile în cărămiziu. 

Avea suficienţi bani încât să aibă lumină de veghe toată noaptea, să nu orbecăie prin casă pentru că nu mai are ulei în candele. 

Din text reiese că nu era pasăre de noapte ci de zi. Se trezea dis de dimineaţă şi avea grijă să dea mâncare bună şi sănătoasă slujitorilor ei. Prima carte de vizită pentru casa lor erau slujitorii ei. Avea discernământ şi ajuta cu dragă înima pe cei în nevoie.

Femeia această este o femeie matură, înţeleaptă, deşteaptă, harnică, muncitoare şi chibzită. O duce mintea să facă afaceri şi poate face asta pentru că are un soţ înţelept care i-a dat finanţele pe mâini şi care vede că banii se înmulţesc în mâinile ei. Printre cunoştinţele lui sunt oameni de afaceri pe care el îi prezintă soţiei lui şi cu care aceasta face afaceri. 

El este un om matur (trecut şi el de 40-50 de ani), bogat, credincios, învăţat, educat, şcolit, stilat (ştie şi îi place să poarte ce e mai bun şi frumos, să mănânce cele mai alese delicatese ale vremii, să se învârte în cele mai selecte cercuri). Este un om integru, care nu face compromisuri ca să dea bine. Este un bărbat care îşi iubeşte soţia, îi vede calităţile şi o încurajează să şi le perfecţioneze, o laudă în faţa copiilor şi a slujitorilor, are încredere totală în ea. E asul din mâneca lui. 

A ales-o pentru că a văzut în ea potenţial de a deveni o femeie de valoare! A crezut în ea şi a încurajat-o! A ajutat-o să îşi înţeleagă rolul şi a lăsat-o să îşi împlinească rolul şi chemarea. El a devenit un om important la poarta cetăţii, în sfatul înţelepţilor pentru că ea era o femeie fericită acasă cu bărbatul ei, preţuită, stimată, apreciată şi onorată.

Ea era vorbită de bine la poarta cetăţii din cauza faptelor ei şi cred că el era vorbit de bine pentru că ea l-a ajutat, îndemnat, protejat să fie omul care devenise. Au devenit celebri şi fac istorie pentru că au înţeles rolurile pentru care au fost creaţi şi se ajută reciproc să şi le împlinească!

Look For Me - by Rusty Goodman

Look For Me - by Rusty Goodman
sung by Tanya (Goodman) Sykes

When you finally, make your entrance, to that city
Of jasper walls, and bright gold avenues
As you behold ,all it's beauty, and it's splendor
Remember, there's just one request I make of you

Chorus:
Look for me, for I will be there too
I realize, when you arrive, there'll be so much to view
After you've been there 10,000 years, a million, maybe two
Look for me, for I will be there too

As you go down your list of firsts, there's no question
You'll want to see your loved ones, waiting there for you
And when you feel, you've shared your story with the last one
That wants to hear you tell, just how you made it through

2nd Chorus, sung after 2nd verse:
Look for me, I'd like to hear it too
I realize when you arrive, there'll be so much to view
After you've been there 10,000 years, a million, maybe two
Look for me, for I will be there too

https://www.youtube.com/watch?v=SIU-14gS2Oo

Anul 2017 a fost!

Anul 2017 a fost! E de domeniul trecutului!

A fost un an al minunilor de plecări sau al minunatelor plecări. Am început cu o vizită la nişte oameni dragi care mă așteptau de vreo nouă ani în vizită la ei, prin munţii noştri. Apoi am plecat în Moldova, Israel, Polonia şi am încheiat cu Satu Mare ...

M-am îmbogăţit cu oameni noi dar am lăsat în urmă relaţii. În unele, am obosit să fiu doar eu motorul ... aşa că le-am abandonat. Cred că am făcut bine!

Am un dicton după care trăiesc! E un dicton care sună ciudat, rău dar care e foarte adevărat. "Dragoste cu de-a sila se numeşte viol!" Am mai scris asta şi o repet. Când simt că doar eu trebuie să dau, să investesc ...văd, simt şi înţeleg că nu sunt dorită şi îmi văd de drum! Poate că ceilalţi consideră că e normal doar să primească însă eu consider că devine toxică pentru mine acea prietenie / relaţie.

Nu am timp să mă intoxic şi nici nu vreau să devin toxică!

Am ales să plec dintr-un loc unde ... nu îmi găseam locul. A fost greu, extrem de dureros însă vindecător din multe puncte de vedere şi revelant relaţional încât mi s-a confirmat că am făcut bine ce am ales. 

Am ales să adun lângă mine oameni cu aceleaşi nevoi ca mine, să studiez, să citesc, să despic firul în miliardimi şi apoi din ce am descoperit ... să dau mai departe, să provoc la mai mult, mai adânc, mai cu sens şi conţinut. 

Îmi este greu să aştept ... timpul Domnului. Îmi pierd răbdarea, încrederea că ce am înţeles bine  ... Dar văd cum El este Credincios şi Bun cu mine. 

Anul 2018 e un an altfel. Deja sunt "pe rol" nişte răspunsuri la rugăciune. Capătă contur nişte vise puse în stand by de vreo 10 ani. 

Mi-am propus să trec iar prin Psalmi însă nu ca într-o baie ci ... în stilul meu, uneori cuvânt după cuvânt.
În Versiunea Complete Jewish Bible, primul verset din Psalmul 1 este diferit puţin de versiunea Cornilescu.
“How blessed are those who reject the advice of the wicked, don’t stand on the way of sinners or sit where scoffers sit!”
"1. Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi si nu se asaza pe scaunul celor batjocoritori!"

Vreau să refuz sfatul celor răi!
Vreau să nu stau în calea celor ce intenţionat sau cu plăcere vor să păcătuiască!
Vreau să nu stau pe scaunul / în apropierea celor ce îşi găsesc plăcerea în a batjocori, a-şi bate joc de alţii, a lua peste picior pe oricine, a face mişto oricând de ceilalţi!
Vreau să cresc în cunoaşterea Cuvântului, în El!

Profeția s-a împlinit!

“Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi un prooroc ca mine: să ascultaţi de el! Astfel el va răspunde la cererea pe care ai făcut-o Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, în ziua adunării poporului, când ziceai: «Să nu mai aud glasul Domnului, Dumnezeului meu, şi să nu mai văd acest foc mare, ca să nu mor.» Atunci Domnul mi-a zis: «Ce au zis ei, este bine. Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.»” (Deut. 18:15-18, vezi şi Deut. 34:10; F:A. 3:22- 23; 7:37).

Profeția s-a împlinit!

Isus Christos sau Yeshua HaMashiach este Proorocul așteptat! Acceptat de unii, denigrat și disprețuit de alții, existența îi este acceptată .

We will remember the works of Your hands

We Will Remember We will remember, we will remember We will remember the works of Your hands

We will stop and give you praise For great is Thy faithfulness We will remember, we will remember We will remember the works of Your hands We will stop and give you praise For great is Thy faithfulness You're our creator, our life sustainer Deliverer, our comfort, our joy Throughout the ages You've been our shelter Our peace in the midst of the storm With signs and wonders You've shown Your power With precious blood You showed us Your grace You've been our helper, our liberator The giver of life with no end We will remember, we will remember We will remember the works of Your hands We will stop and give you praise For great is Thy faithfulness When we walk through life's darkest valleys We will look back at all You have done And we will shout, our God is good And He is the faithful One Bridge Hallelujah, hallelujah To the one from whom all blessings flow Hallelujah, hallelujah To the one whose glory has been shown We will remember, we will remember We will remember the works of Your hands We will stop and give you praise For great is Thy faithfulness I still remember the day You saved me The day I heard You call out my name You said You loved me and would never leave me And I've never been the same We will remember, we will remember We will remember the works of Your hands We will stop and give you praise For great is Thy faithfulness We will remember, we will remember We will remember the works of Your hands We will stop and give you praise For great is Thy faithfulness Thy faithfulness

Estera - eshet chayil

Estera este mereu menţionată pentru credincioşie, ascultare şi supunere, curaj şi demnitate. 

A fost o evreică, orfană, înfiată de verişorul ei şi a locuit în casa acestuia. Mai citesc că era frumoasă. Şi, în mod clar, locuind în casa unui scrib, a avut acces la multe suluri, la literatura vremii, la cărţile lui Moise. Cred că scria şi citea în persană (posibil şi greacă) iar Mardoheu nu ar fi admis ca ea să nu ştie ebraica ... la perfecţie.

Împărătesei Vashti i se ridică titlul de regină pentru că a refuzat să apară după cum spun cronicile vremii ... mai mult goală decât îmbrăcată şi să poarte doar coroana de împărăteasă pe cap. Nu a vrut să apară în faţa oaspeţilor beţi ai împăratului îmbrăcată ... sumar. Dă dovadă de coloană vertebrală şi acest gest o costă ... coroana. 

Mă uit la textul din Proverbe şi citesc Estera, realizez că Ahashverosh are casa împodobită cu tot ce era mai frumos, luxos şi preţios, mai ceva ca lucrăturile femeii din Proverbe 31. Estera nu trebuie să lucreze nimic! Doar trebuie să se deplaseze la epilat, cosmetică, masaj, manichiură şi pedichiură, sala de lectură, la cursurile de politică, istorie, geografie, cultură generală, cursurile de maniere elegante, gestică şi mimică, la masă, ... şi de la capăt. 


Nici vorbă de ţesut, tors, cusut, dat ordine, cumpărat pământ şi plantat vii.

Nu a ştiut nimeni că era evreică. Da. Era o evreică liberă! Bunicii sau părinţii ei ajunseseră în Persia ca robi, în exil. Nu se ridică nimeni să o laude însă citesc că ea căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau. 

N-a făcut caz de religia ei, nu s-a sclifosit la dieta care i s-a impus, nu s-a bătut cu pumnul în piept pentru că era citită, deşteaptă şi frumoasă.

A ajuns împărăteasă şi din text văd că s-a purtat cu înţelepciune cu oamenii ce îi împlineau ordinele. Când s-a dat edictul ca toţi evreii să piară, toate slujitoarele ei au postit trei zile şi trei nopţi împreună cu ea. Puteau să mănânce, să nu le pese ... însă o iubeau, avusese parte de trecere din partea Domnului. Lor, slujnicelor, le spusese cine este ea, cine este Dumnezeul în care se încrede ea, care era istoria poporului ei, care sunt minunile făcute de El cu Israel. Şi nu cred că slujnicele ei erau evreice ... adica femei care să o creadă pentru că ştiau cine este Dumnezeul lui Israel! 

Estera văzută prin Proverbe 31 pare că va cădea la testul de eshet chayil. Doar partea cu "femeia care se teme de Domnul va fi lăudată" pare a fi de partea ei. 

O femeie deşteaptă, cultă, manierată, bogată, care s-a bucurat că Ahashverosh nu a citit instrucţiunile date lui Lemuel de către mama lui. 

Estera, o femeie care ajunge în funcţie de autoritate şi nu îşi compromite credinţa, străluceşte şi are trecere în faţa oricui o vedea pentru că a ştiut să se lege de Dumnezeul ei şi să nu facă rabat la învăţăturile Scripturii. S-a îmbrăcat cu cele mai scumpe şi fine ţesături, a purtat cele mai frumoase şi preţioase bijuterii, a mâncat cu cele mai luminate minţi ale vremii, a stat de vorbă cu regi, regine, domnitori şi domniţe. Şi totuşi ... caracterul ei frumos nu s-a schimbat datorită mediului, circumstanţelor. Nu a vrut să fie relevantă în societatea unde a fost catapultată!

Estera a fost şi va rămâne o eshet chayil pentru cum s-a comportat, cum a  vorbit şi acţionat deşi Numele Lui Dumnezeu nu apare scris in Cartea care îi poartă numele.