de ce ducem cu noi oasele lui Iosif?

Astăzi, suntem în 15 iyar. Ieri, am uitat să vă spun și de carne. Numai la pâinea despre care ne-a spus Moise îmi era gândul. Moise ne-a anunțat că vom mânca carne și apoi vom primi pâine. Foamea cred că mă face să vreau lucrurile despre care aud mai repede decât vin ele. Iar am înțeles eu greșit că le vom primi astăzi.

O văd pe mama obosită căutând ce să ne pună pe masă.

În seara aceasta vom primi carne. Până atunci, mama trebuie să ne dea ceva de mâncare. Sunt ultimele boabe de grâu pe care le avea pe fundul sacului. În mimica și gesturile ei văd disperarea. Nemulțumirea clocotește în ea dar se abține! Văd cum în ochii îi joacă lacrimile dar se ridică și pleacă!

Prăjește boabele și ni le pune în față! Sunt câteva boabe și pe acestea trebuie să le împărțim! Mă apucă jalea! Cu boabele acestea nu mă satur nici eu d-apoi să le mai și împărțim.

Simt amărăciunea cum crește în mine.

Poate că oamenii au dreptate! Poate că era mai bine în Egipt!

Îl zăresc pe Moise așezându-și cortul și îl văd manevrând cu grijă ceva. Oare ce are acolo? Oare e ceva de mâncare? Numai la mâncare îmi este gândul!

Oh! Nu. Sunt oasele lui Iosif. Am recunoscut învelitoarea în care sunt înfășurate!

Oare de ce a adus Moise oasele lui Iosif cu el? Ce, Iosif știe unde îi vor fi oasele îngropate? Și așa avem multe lucruri de cărat, de ce să mai ducem și oasele acelea? Nu că le-aș căra eu sau că ar fi responsabilitatea mea. Dar acum ... orice mă deranjează!

Mă plimb prin tabără și ajung la cortul lui Moise. Îl găsesc singur. Când mă vede, îmi zâmbește. Se uită lung la mine și parcă îmi citește întrebarea pe față. Mă îndeamnă să mă așez lângă el și începe să îmi povestească despre Avraam, Isaac și Iacov. Apoi despre ce s-a întâmplat cu Iosif, despre marea foamete, despre cum au ajuns strămășii mei în Egipt.

Iosif a poruncit să îi luam oasele cu noi când vom ieși din Egipt ca să nu uităm cine suntem. Oasele ne amintesc că suntem copiii legământului dintre Dumnezeu și Avraam, Isaac și Iacov.

Oasele acestea vor fi îngropate însă acum ne amintesc că Dumnezeul care l-a căutat pe Avraam, Isaac și Iacov, Cel care ne-a scos din Egipt, Cel care mi-a spus că este Eu sunt Cel ce Sunt este Dumnezeul nostru și că noi suntem ai Lui. Suntem în legământ cu El chiar dacă eu nu prea știam despre asta și nu prea înțeleg!

El ne-a scos din Egipt și ne va duce în Canaan!

Oh! Eu vreau să ajung în Canaan! Mai e mult până acolo?

Moise se uită lung la mine, îmi zâmbește, mă mângâie pe cap și îmi spune să fiu liniștit pentru că Dumnezeul nostru ne poartă de grijă. Mă îndeamnă să merg la părinți să îi ajut la treabă și să nu uit că în seara aceasta vom mânca carne. Iar carnea ne este trimisă de Dumnezeul nostru. Și mâine când mă voi trezi, voi mânca pâine din cer.

Îmi spune să nu uit despre ceea ce am vorbit și când voi crește mare să povestesc copiilor și nepoților mei despre minunile pe care le-a făcut Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov cu noi, cu mine și pentru noi!