suntem încă la Elim

Suntem în 6 iyar. În câteva ore se încheie ziua 21 de când am plecat din Gosen. Încă suntem la Elim. Nu înțeleg de ce stăm încă aici. Pe de altă parte, e bine aici. Am învățat multe de când am ajuns și am putut să mai povestesc cu Moise. El mi-a spus că în ziua în care am ieșit din Egipt se împlinea exact un an de când I s-a arătat Domnul pe muntele Sinai. A urmat călătoria spre Gosen, temerile lui de a se prezenta înaintea evreilor se întețeau, aproape îl apuca paralizia când se gândea că va trebui să vorbească cu noul Faraon.

După ce au venit Moise și Aaron în Gosen lucrurile s-au cam precipitat. Au fost multe comentarii. Unii îl credeau nebun, alții nici nu voiau să îl vadă, unii spuneau despre profețiile lui Avraam că sunt adevărate, alții spuneau că nu sunt adevărate. V-am spus că eu sunt strănepotul lui Avraam, da? Adica au mai fost câteva generații însă eu sunt a lui. Mi-ar fi plăcut să îl cunosc. Mi-ar fi plăcut să îl pot întreba mai multe despre întâlnirile lui cu Dumnezeu.

Noi am stat mult în Egipt și acolo, erau zei peste tot. Și în casele multor evrei erau zei. Ei au decis să nu mai creadă în Elohim, în Dumnezeul nostru și credeau în zei. Erau zei pentru orice. Era Zeul soare, zeul fertilității, zeul vinului, zeul dragostei, zeul ...

Părinții mei au decis să creadă că povestea lui Avraam, Isaac și Iacov e erală. Că ei chiar s-au întâlnit cu Dumnezeu și că ceea ce El a promis strămoșilor mei se va împlini.

M-am luat cu vorba și am uitat că vă povesteam că Moise s-a întors în Gosen și după ce a fost cu Aaron de câte ori la Faraon au început necazurile. Prima dată apa s-a prefăcut în sânge. Nu cred că vreți să știți ce miros era peste tot. Și acum mi se întoarce stomacul pe dos când îmi amintesc. Apoi au venit broaștele, păduchii, musca câinească, ciuma vitelor, vărsatul negru, piatra și focul, lăcustele, întunericul de trei zile și apoi moartea întâilor născuți.

Noi am fost martori la aceste urgii. Am văzut cum Dumnezeul nostru este puternic. A învins pe cei mai mari zei ai Egiptului. Evreii care aveau acei idoli în casă au renunțat la ei și îl căutau pe Moise ca să le spună mai multe despre Dumnezeul nostru. Moise nu i-a certat, nu i-a umilit pentru ceea ce făcuseră. Nu, el i-a ajutat să înțeleagă istoria noastră și cine este Dumnezeul nostru.

Apoi, Dumnezeu ne-a scos din Gosen, ne-a acoperit ziua cu un stâlp de nor ca să nu murim de cald și noaptea cu un stâlp de foc ca să nu murim de frig. Când egiptenii goneau după noi a pus ca o barieră de întuneric între noi și ei. Am ajuns la Marea Roșie, a adus un vânt puternic care a despicat Marea Roșie în două și noi am trecut prin mare ca pe uscat. După ce am ajuns la Mara i-a arătat lui Moise cum să vindece apa ca noi să avem ce să bem.

Am văzut multe minuni și mă gândeam că dacă le văd, o să Îl cunosc mai bine și mai mult pe Dumnezeu. Numai că am rămas dezamăgit. Nu e deloc așa! Minunile nu mă ajută să cred mai mult în Dumnezeu. Am descoperit că vreau mai multe și mai multe minuni și am devenit nemulțumit când Dumnezeu nu le face.

Aici, la Elim, Moise mi-a explicat că simpla vedere a minunilor nu-mi crește credința. Trebuie să decid să cred în Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, să îmi iau un angajament, să mă dedic cu toată mintea și cu tot ce ține de mine ca să mă țin de ceea ce am decis să cred.

Strămoșii mei L-au întâlnit pe Dumnezeu și El a vorbit cu ei. Zeii Egiptului erau niște pietre mute care trebuiau șterse de praf. Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov ne-a scos din Egipt, ne-a salvat, ne-a eliberat, vorbește cu Moise. Dumnezeul nostru vrea să aibă o relație cu noi!

Oare vrea să aibă o relație și cu mine? Chiar dacă sunt doar un copil curios?