Suntem în 14 iyar. Am plecat așa de fericit de la Elim. Acolo a fost tare frumos. Ne-am bălăcit, am alergat, am stat la povești, ne-am odihnit, am mâncat bine!
Am intrat în Deșertul Sin. Inițial, mi-a plăcut! Era ceva
nou și mi se părea fantastic. Suntem deja de câteva zile în pustiu și uneori
văd în depărtare oaze și mă grăbesc să ajung la ele și am realizat că acestea
sunt himere. Adica imaginația și căldura creează imagini care nu există – așa mi-a
explicat tata.
Îmi doresc să ajungem mai repede în Canaan. Uneori aș
vrea să nu mai facem opriri dese sau lungi. Ne vom odihni când vom ajunge!
M-am săturat! Am nisip peste tot. Îl simt pe șira
spinării, la subraț, printre dinți ... dacă mă scarpin în cap realizez că
nisipul s-a lipit de părul meu umed. Mâncarea e cam gata. Mama a tot lungit-o
însă se vede că mare lucru nu mai are ce să ne dea. Noroc cu animale care ne
dau lapte. Am descoperit că laptele e bun acum de sete dar și de foame.
Mă uit la părinți și îi întreb dacă mai durează mult.
Ridică din umeri și îmi spun că nu știu ce să îmi răspundă. Am vrut să merg la
Moise, să îl întreb pe el. Dar când m-am apropiat, am descoperit că erau mulți
bărbați furioși care ridicau glasul la el și la Aaron.
L-au luat la întrebări de ce i-a scos din Egipt.
De unde le-a venit ideea asta?
Moise nu a obligat pe nimeni să plece. Fiecare dintre noi
ne-am luat bagajele și am decis să plecăm. Mai mult de atât, egiptenii ne-au
zorit să plecăm!
Mi-i milă de Moise și ... îmi înghit întrebările!
Oamenii aceștia chiar au chef de ceartă! Îi spun lui
Moise că în Egipt aveau oale cu carne, că mâncau pâine pe săturate. Că acum ar
vrea să fi murit în Egipt.
Oare de la căldură au reacționat așa?
Mai stau și mai ascult. Mă trezesc că și eu aș vrea niște
carne și că sunt nemulțumit de condițiile actuale de trai. Părinții mei nu știu
dar aseară i-am auzit cum comentau și ei. Nu și-au spus nemulțumirile cu voce
tare ca să nu auzim noi dar nici lor nu le mai place călătoria asta.
Apa din burdufuri e caldă. Mi-i dor de o cană de apă rece
de la izvor!
Mi-i dor de niște carne ... așa cum o gătea mama în
căsuța noastră!
Oh! Ar merge niște turte coapte în ulei ....
Dar tot ce primesc sunt niște turte coapte pe pietre și
dacă adie vântul mai tare ... devin pudrate cu nisip.
Moise a ascultat ce aveau oamenii de spus și apoi am
văzut că s-a retras o vreme. A revenit și ne-a spus că a vorbit cu Dumnezeu și
că va ploua pâine din cer.
Bine! Până și eu care sunt un copil nu pot fi păcăli cu
asta! Cum să plouă cu pâine? Nu ne va lovi când va cădea? Oare vor fi turte sau
pâine? Oare chiar va ploua cu pâine?
Și ne-a mai spus Moise că doar șase zile din săptămână va
ploua cu pâine. În a șasea zi să strângem dublu cantității. De ce să facem așa?
Îmi explică tata că ziua a șaptea e ziua de odihnă și din acest motiv nu va
ploua cu pâine.
Când va începe să plouă cu pâine? Mâine?
Bine! Vă las! Vă spun mâine mai multe despre pâine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu