joi, 16 decembrie 2010

de ce traiesc?

Cateva intrebari mi-au framantat fiinta ani in sir. De ce traiesc? Pentru ce am venit pe lumea asta? Care e scopul venirii mele pe lume? Nu era mai bine fara mine? Si asa mi se spune uneori ca incurc lumea, nu era mai bine daca nu eram? De ce sa traiesc? Pentru ce sa traiesc?
Pentru a avea bani? Banii, acu ii ai, acu nu. Deci ... nu se merita.
Pentru pozitie in societate. Ahaa, asta e si mai aiurea ... orice neispravit se gaseste sa te judece. Mai bine nu.
Pentru intelepciune. Si ce? Ajungi intelept si apoi mori? La ce iti foloseste? Mori cu ea ... deci n-ajuta la nimic.
Pentru frumusete? Un virus si s-a dus.
Pentru vedetism? Tine si asta o vreme.
Pentru familie, copiii, casa si masa? Adica scopul in viata e sa am o familie? Pai ... am una ca doar nu am aparut asa de nicaeri. Una a mea, cu copiii, cu casa si tot ce tine de ea. Asa, si dupa ce le am? O sa am alt scop?
"Sa te cunosc pe Tine!"?
Doamne, asta suna nebuneste, nepamantean, inuman, ireal ... cam stiitifico-fantastic, mistic ... Stai, adica de asta sunt eu pe pamant? Sa te cunosc pe Tine? Pai ... Tu esti in cer, Tu esti atat de mare, de necuprins ... cum sa Te cunosc eu? Unde sa te gasesc? Cum sa ajung la Tine?
"Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?" (1 Corinteni 3:16).
Am acceptat ca Hristos mi-i Domn si mantuitor si de atunci Duhul Lui Dumnezeu locuieste in mine, da ... imi amintesc asta ... numai ca nu Il aud, nu Il simt .... Doamne, ce e cu mine? E ceva in neregula?
Incetineste ritmul in care alergi, stabileste-ti prioritati, asculta ce iti spune Duhul Lui Dumnezeu care locuieste in tine. Nu mai alerga ca un Pepsi agitat.
Cata vreme totul parea frumos si bine, durerile erau pentru cei foarte batrani sau pentru cei mofturosi, placerile isi gaseau implinirea, tot ce atingeam parea de aur, uimitor, de explorat am crezut ca pentru asta traiesc. Sa experimentez tot. Sa gust ce-i mai bun si frumos. Sa vad tot ce-i de vazut, sa am relatii cat mai suspuse, sa cunosc ce e dincolo de suprafata .... Numai ca atunci cand durerea a venit ca si trenul lasandu-ma bucati sfasiate .... am realizat ca nimic nu merita toata energia, puterea, fiinta mea ... nimic nu merita.
Ca si Solomon a trebuit sa recunosc oarecum sarcastic ca "totu-i desartaciune si goana dupa vant". Un gol imens ca si un hau se deschidea in fata mea atragandu-ma ca un magnet. Atunci m-am intalnit cu Isus. Pe marginea haului si mi-a spus ca a murit ca eu sa nu mor, ca ma iubeste asa cum sunt, ca vrea sa fiu a Lui. Am ramas socata ca nu ii pasa de starea mea si ca ma iubeste ... cand nimeni nu o face si cand toate ma imping spre hau ...
Ai devenit cavalerul meu in armura stralucitoare, Salvatorul, Mantuitorul, Domnul meu si nici un erou din povesti nu se compara cu Tine. Ce vreau? "Un singur lucru cer de la Domnul şi-l caut cu stăruinţă: să locuiesc în Casa Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să-L caut în Templul Lui, căci El mă va tăinui în Coliba Sa în ziua cea rea, mă va ascunde în locul tainic al Cortului Său şi mă va înălţa pe o stâncă." (Psalmul 27:4,5). Adica sa locuiesc in Casa Domnului, sa Ii vad frumusetea, sa ma stiu ascunsa de El cand vine greul, incercarea. Asta nu inseamna ca n-o sa am necazuri, probleme ci ca nu pot fi doborata de ele. Orice ar veni, sunt in Mana Lui. Pacea Lui va fi peste mine si eu n-am sa-mi pierd mintile. El ma va inalta peste ele, ma va ridica din vartejul durerilor, necazurilor, problemelor ca o stanca in mijlocul marii.
Doamne, stiu ce vreau! Sa te cunosc pe Tine! Ireal, nepamantean, nebunesc, mistic, stiintifico-fantastic, oricum mi s-ar spune ca e, eu sunt hotarata.

Niciun comentariu: