Doamne, inima nu mi-e buna de nici o treaba,
Prea am tinut-o in piept de podoaba!
N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la scoala;
Am crutat-o, si mi-a ramas nepriceputa, goala!
Am crescut-o mai rau ca pe printese,
Nu staruie-n nimic, nu coase, nu tese!
Voinica, se plange ca oboseste indata,
Inima fara de rost, inima rasfatata!
Credeam ca sa trebuie poetii
Sa-si poarte inima mai presus de greul vietii!
Dar, iata, acum mi-e plina de toane si nazuri,
Sta numai de dragoste, imi face doar necazuri!
...Doamne, eu nu mai izbutesc s-o indrept
Numai Tu singur de-acum poti...te astept!
Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.
Imagine primita pe e-mail.
6 comentarii:
Dar, iata, acum mi-e plina de toane si nazuri,
Sta numai de dragoste, imi adună-n Cer comoară de haruri...!
Și dacă-i așa de pricepută,
Doamne împarte-o în mii de iubiri dăruite
Să-i aprindă și pe cei cu inimi adormite!
Minunate versuri!
Insa eu cred ca Domnul stie ca inima e numa NAZURI ... si apoi, numai El stie cum sa o modeleze.
Imi plac poeziile lui Voiculescu ...
"Intră, Doamne, acolo, la ea în piept" ... m-au emoţionat versurile...
e un vers de abandon ..
Trimiteți un comentariu