marți, 28 septembrie 2010

100%

David, "copil cu par balai" acum imparat, viseaza cu ochii deschisi si ii spune Domnului ca vrea sa Ii faca o casa. Multumeste pentru binecuvantarile primite, pentru victoriile in batalii, pentru ca ii itareste domnia spre binele poporului Israel si vrea sa faca si el ceva pentru Domnul. Asa ca viseaza sa ii faca o casa .. una mare. Sa nu mai stea Domnul in cortul pe care l-au carat levitii inca de pe vremea lui Moise ...
Dar, vine Natan. Si Natan asta nu aduce intotdeauna vesti bune ... De data asta iar ii da un raspuns negativ. Nu poate David ca isi materializeze visul. Nu el va construi casa mareata pentru Domnul, pentru ca el e un om de razboi, nu un constructor ... insa fiul sau va fi cel care va costrui casa. Si mai adauga Natan ceva: Domnul iti va zidi tie casa si nu e vorba de case din piatra si scanduri cu sau fara pietre pretioase ci e vorba de casa ca si familie ....
Ce faaaaain ... ia sa vad eu ce pot sa fac pentru Domnul? Ce sa construiesc? Casa n-am nici eu si nu am nici o abilitate in acest domeniu ... David a dat aur, argint si bogatii fara masura ... ia sa vad la mine. Vreo doua-trei grame de aur si cateva de argint, pietre scumpe am vazut cum arata in vitrinele cu bijuterii ... ce sa iti dau Doamne? Ce sa fac pentru Tine? Sunt binecuvantata desi nu sunt imparateasa, nu am fost numita "copil frumos cu par balai" desi cand eram mica am fost balaie. Sunt binecuvantata desi nu am case, pamanturi, slujitori, copii ... ce sa fac?
"ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. (Rom.6:13) si "Aduceţi însă toate zeciuielile în vistierie, ca să fie hrană în Casa Mea. Puneţi-Mă astfel la încercare, zice DOMNUL Oştirilor, şi veţi vedea dacă nu voi deschide pentru voi stăvilarele cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi binecuvântare până nu veţi mai avea loc unde s-o ţineţi!
Atunci toate neamurile vă vor numi fericiţi, pentru că veţi fi o ţară plăcută, zice DOMNUL Oştirilor." Maleahi 3: 10 si 12.
Pot sa dau zeciuiala din frica de Tine, pot sa o dau fara nici o bucurie, pot sa dau si sa ajut pe altii fara nici o tragere de inima, fara dragoste, pot sa stau in casa Ta consumand oxigenul degeaba, pot sa semnez condica si sa fiu critica si acida de m-as inscrie cu brio in cartea recordurilor, pot sa spun despre Tine si sa ma dau peste cap insa ce vrei Tu e sa ma dau pe mine insumi Tie.
Doamne, dar asta e curata nebunie (nu e nimic nou si Pavel spune asta). Si, ce vor zice oamenii? Ce va zice lumea despre decizia mea? O sa mi-i ridic in cap? Insa stii ceva Doamne? Mi s-a acrit de gura lumii, si asa nu ma considera intreaga si normala. Iaca, mai pot eu de gura lor. Cand imi tremura inima in mine, cand behaiam de foame si sete ii durea fix undeva de mine, pe deasupra mai si radeau de mine asa ca ... nu-mi mai pasa de ei ... si oricat de nebuneste ar suna si suna eu vreau sa ma dedic suta la suta Tie. Gata cu procentele, gata cu imparteala, gata cu calculele de te doare mintea ... si desi sunt constienta ca asta inseamna o aventura, necunoscut, uneori durere fara seaman vreau sa ma dedic 100%. Si, nu-s artista, nu-s poeta, nu-s cantareata, nu-s pictorita, nu mai stiu acu ce nu-s insa asa cum sunt si cu ce mi-ai dat si cu ce ai pus in mine vreau sa ma folosesti Tu, cum stii Tu, pentru cine stii Tu, unde stii Tu ... Gata cu complexele de inferioritate si cu falsa modestie ce ma tin ca lipita cu superglue de scaun ca sa nu fac nimic ....
Sunt aici la dispozitia Ta!
 
imagine preluata de pe http://www.flickr.com/
 

Niciun comentariu: