pe ogor la cules spice

La ce iti folosesete sa te tii de Dumnezeul tau? La ce iti foloseste sa fii corecta? La ce iti foloseste sa iti pese? De ce sa fii constiencios? De ce sa lasi de la tine pentru altii? Nu vezi contextul in care traim? De fapt, tu pe ce lume traiesti? Nimanui nu-i pasa de celalalt ... Chiar nu auzi cum e in ziua de azi: coruptie, crime, razboi, bombe ce explodeaza, violuri, sclavie, saracie, foamete, epidemii, inundatii, tsunami, ura groasa tare, ... stirile te ingrozesc si te fac sa te baricadezi in casa si, .... sa nu iti mai doresti sa iesi .... Dumnezeu ne-a uitat, ne-a parasit ... La ce iti foloseste ca ai decis sa Il urmezi? Si apoi nu uita ca nu esti din poporul Lui ales ... si traiesti in Romania. Nu esti din familie buna, cu renume ... esti nimeni. Chiar asa ... esti nimeni.
Da, trebuie sa recunosc ca nu imi curge sange albastru prin vene ... ultima data cand m-am taiat intr-o foaie si a inceput sa curga sange din deget, era tot rosu. Nu sunt de neam ales, nici un membru al familiei mele nu e trecut in cartea de istorie, nu a scris vreo carte, nu a compus nici o melodie sau poezie, nu a pictat ... nu e om de stiinta sau politic. Privind asa ... sunt nimeni. Nu sunt de neam ales, nu sunt "din poporul ales", locuiesc in Romania si nu in tara Sfanta ...
Asta e contextul anului 2010 si seamana cu al unei alte femei, tot tanara era si ea ... pe deasupra mai era si vaduva. Aceasta femeie a decis sa plece cu soacra-sa in Israel. Plecarea de acasa a aruncat-o printre cersetori si printre cei saraci lipiti pamantului. Nu-i folosea la nimic ce stia. Insa decisese sa faca din Dumnezeul soacrei ei, Dumnezeul ei si in ciuda saraciei, a faptului ca in tara Sfanta trebuia sa mearga cu saracii la adunat resturi din spicele de grau a ramas consecveanta dedicarii ei. Nu se lua cu tinerii dornici de distractie, nu incerca sa farmece pe nimeni ca sa scape de saracie, de statutul de sarantoaca si straina ...
Si, daca la inceput au ignorat-o oamenii ce lucrau pe ogor .... au trebuit sa isi indrepte privirile spre aceasta tanara care isi facea treaba cum trebuie si nu se dadea in stamba pentru a iesi in evidenta. Stapanul ogorului o vede si i se confirma ce auzise despre ea.
Rut cere de la Boaz in stilul ei personal, dar socant pentru noi oamenii moderni, protectie. Boaz o trimite acasa si el merge la poarta cetatii sa rezolve problema acestei femei. Nu pleaca de acolo pana nu rezolva tot ... mostenire, nume ... . La finalul intalnirii de la poarta cu batranii cetatii, Naomi - soacra model era din nou proprietara iar Rut era pe cale sa devina sotia unuia dintre bogatii cetatii, sotia celui ce avea ogoarele unde ea fusese in calitate de straina si saraca sa culeaga spice.
O vreme, Naomi a crezut ca Dumnezeu o uitase ... poate si Rut si credea asta cand se intorcea de pe lanul de grau cu spicele atarnandu-i sub brat. La ce ii folosea sa Il urmeze pe Dumnezeu? La ce ii folosea sa fie o femeie cinstita, corecta?
Uneori "vremea" asta poate parea fara sfarsit .... si parca Dumnezeu m-a uitat ... oare m-a uitat numai pe mine sau pe toti ... Numai ca vine o zi cand binecuvantarea vine .... si vine si vine ....
Straina aceasta ce si-a dedicat viata Lui Dumnezeu ajunge sotia lui Boaz, bunica lui David si genealogia lui Isus se mandreste cu o straina frumoasa si credincioasa. Fara sange albastru, fara vedetism, fara spita impunatoare ... fara sa fie "de-a noastra" ajunge sa ne spuna Domnul despre ea "e de-a Mea".
Chiar de contextul ma face sa cred ca Dumnezeu m-a uitat, chiar daca pare fara rost sa fac din El Dummnezeul meu, chiar de pare nebunesc sa Il iubesc, chiar de nu sunt "de-a noastra" imi place cand Tata spune "e de-a Mea, are sange din sangele Meu".
Sunt la cules spice acum si caldura e mare ... si e greu .... dar nu sunt uitata de Tata.

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/