vineri, 24 septembrie 2010

crin aducator de viata

Mi-am amintit o poveste ...
O tanara - vaduva, obosita, franta fizic, psihic si emotional ... care de suparare uitase ce e curatenia iar obrajii ii capatasera nuante ciudate, parul candva frumos acum parea o claie ce trebuia acoperita - nu mai conta cum, iar papucii devenisera ca niste epave ce lasau apa sa intre in voia cea buna prin ei, merge prin piata. Ar cersi un cartof, cateva boabe de fasole ... o bucata de paine. Acusica se intorc copiii de la scoala si va trebui sa-i hraneasca. Sotul ei e mort ... ingropat acolo in cimitir ... si ea e singura, fara nici un ajutor ... si cu copiii ce trebuie crescuti. Si-ar dori sa moara, sa dispara dar isi aminteste de ochii micutilor ei, cui ii vor ramane ei? Le-a murit tata ... iar acum sa ramana si fara mama?
Ochii i se impaienjenesc de lacrimi cand o mana blanda i se aseaza pe umeri. Se infioara ... uitase ca exista asa atingeri ... Langa ea, o florareasa ii zambeste si ii intinde un crin si o sacosa. Realizeaza ca statea de ceva vreme tot admirand crinii si inspirand parfumul acestora nemaiauzind sau vazand nimic in jur ... pierduta in propriile ganduri, dureri ...
Multumeste pentru crinul si sacosa ce le primeste de la florareasa si pleaca acasa.
Lucrurile erau intr-o dezordine totala, lucruri frumoase, curate ce odata isi stiau locul ... acum erau aruncate oriunde ... de cand sotul se imbolnavise iar baniii se scurgeau fara nici o jena la doctor, nu mai avusese grija casei, a copiilor ... totul intrase in deriva.
Vrea sa aseze crinul intr-o vaza insa aceasta era murdara asa ca o spala. Si apoi unde sa puna floarea asta - primul semn de bunatate dupa foarte multa vreme? In fata oglinzii ar fi frumos. Dar peste oglinda paianjenii dansasera iar mustele jucasera X si zero asa ca lua o carpa si spala oglinda ... ii lua ceva vreme insa acum era curata, stralucitoare ...
Dar, cine-i straina asta palida si cu cearcane adanci si fata asta de o culoare nedefinita ...  si cu doua dungi lungi pe obraji? Cu mana umeda da peste fata si culoarea se imprastie ... decolorand-o. Iese afara si se spala pe fata. Revine in fata oglinzii ... isi aminteste de chipul acesta ce acum e palid si imprimat cu o tristete ce poti sa o tai cu mana. Dar ce e in spatele ei? Ce e mormanul ala acolo?
Si tanara doamna se apuca de spalat, maturat, aruncat lucruri ce fusesera depozitate aiurea in casa ... ce-i cu lucrurile astea care candva fusesera elegante ...? 
Doamne, in ce stare sunt? Doamne, scapa-ma!
Isi aminteste o melodie si incepe sa o fredoneze in timp ce deretica prin casa. In soba incepe sa arda un foc vesel. Incet, incet casa devine curata, paianjenii sunt aruncati, panzele lor scoase afara, mustele alungate ... patul are din nou cearsaf, cuvertura, ... pernele au fete curate si stau ca doamnele la taclale ....
Oooh, avea si un ceas caruia cu greu i se disting acele ... il sterge repede si realizeaza ca trebuie sa vina copiii de la scoala. Trece prin fata oglinzii si obrajii ii devenisera rozii de la munca ... un zambet ii urca incet incet pe fata, ochii ii erau stralucitori ... ohhh, ce-i cu claia asta ce odata se numea par? Isi face repede o baie scapand si de hainele zdremtuite si mirositoare ... Revine la oglinda si de data asta isi vede chipul frumos, trist dar frumos oglindit ... cantecul nu a incetat sa se auda iar pe soba capacul face un zgomot fericit si niste arome care te lasa cu gura apa iti fac nasul atent ca sub capac, e ceva delicios.
Se aud voci de copiii pe drum, miresme de mancare invaluie aerul si copiii il adulmeca insa se gandesc tristi ca ei iar o sa visese la bucatele alese gatite de alte mame in timp ce a lor abia daca isi aminteste de ei, de mancare, de ea ....
Dar, au gresit casa? Si cine-i femeia din prag? "Mama, tu esti? Ce e cu tine?" Le povesteste de crin, de schimbarea inceputa ... in timp ce face asta ii baga in cada la spalat si, da-i frecat ... ca rapanul nu se duce usor ...
O vad pe mama lor frumoasa, tanara din nou, cantecul despre Isus pe care ii invatase acum il canta mama mai facand si piruete ...
Din ochii lor curg lacrimi si spun: "Mama, stim ca Dumnezeu ne-a ascultat pentru ca ne-am rugat pentru tine, ne-am rugat sa revina in viata ta si sa ni te redea. Schimbarea nu vine de la crinul floraresei ci de la Dumnezeu ... ce de data asta a folosit un crin."
imagine preluata de pe http://www.flickr.com/

8 comentarii:

mitica spunea...

,,Eu sînt un trandafir din Saron, un crin din văi.''

de aici probabil si versurile

,,El e crinul cel din vale,
Trandafirul din Saron''
El este cel ce face [a facut si va face ] -SCHIMBAREA- in orice inima [casa]

cella spunea...

Mitica,
ma intreb cum erau trandafirii din Saron ...
cum miroseau?
O zi de poveste iti doresc;)

Lavinia Dance spunea...

foarte frumoasa povestirea , m-a impresionat intr-un mod placut :)

cella spunea...

nu mai stiu unde am auzit-o sa citit-o ...
mersi Lavinia ;)

elena marin-alexe spunea...

Ai transmis un mesaj plin de sensibilitate.Pace si binecuvantari sa ai draga mea!

Anonim spunea...

absolut coplesitor...imi amintesc cu drag de aceasta poveste, am citit-o intr-o carte cu multi ani in urma, ca si atunci mi-au dat lacrimile! Ce minunat e Dumnezeu , caci doar EL poate reda VIATA!! (Ade)

cella spunea...

Multumesc Elena ... ce ai mai auzit de petrecere? ;))

cella spunea...

Ade ai pe mine m-a marcat povestea asta ....