curata nebunie

In momentul cand am decis ca vreau sa Il cunosc pe Dumnezeu mai mult decat la suprafata, a inceput un proces dureros. Dreptatea mea a intrat in conflict cu dreptatea Lui Dumnezeu. Dar, mai socant de atat, a fost ca imaginea mea despre El a inceput sa fie demontata ....
Doamne, stai asa ... Ok, vreau sa Te cunosc insa eu nu inteleg modul asta a Tau de a face dreptate. E nebunesc. Ce fel de legi aplici Tu, ca nu seamana deloc cu ale noastre. Deloc. Ar trebui sa Iti iei niste avocati ca sa Te ajute un pic in aplicarea legii si a dreptatii. Si tot asa nebuneste imparti dragostea, bunatatea ....
Pai, cum poti Tu sa spui ca esti drept, cand pe toti cei ce fac rau Ii lasi in pace si pe deasupra le mai dai si binecuvantari? Ca sa nu mai zic ca Ii si iubesti ... pfoai, nu vezi ca iesi in pierdere? Apoi, eu inca de mica Te stiu si Tu ma rasplatesti la fel ca pe cei ce isi traiesc viata ignorandu-Te? Hai sa fim realisti, noi doi ne cam stim (e drept ca Tu ma stii bine ...) si vrei sa spui ca ma iubesti la fel ca pe Bin Laden sau ... Che Guevara sau Vlad Tepes?
Sunt socata sa descopar ca icoanele mele despre Dumnezeu sunt scoase afara, cand ideile mele sunt efectiv distruse .... Cunosteam ceva, insa nu despre Dumnezeu ci despre un Dumnezeu uman, ce actiona dupa legile noastre, ce da dragostea in moduri umane, ce iarta dupa legile noastre, ce rasplateste conform eticii umane ... Dar, Dumnezeu e Dumnezeu! El e Unic, Necreat, Atotputernic, Atotstiutor, Dragoste, Nemarginit ....
Eu credeam intr-un Dumnezeu destept insa ... ce trebuia ajutat in dreptate si sa ii mai aduc eu la cunostinta niste fapte de care El nu stie. Il marginisem in cunoastere, putere, dragoste, iertare, bunatate ... Dumnezeul meu era manipulabil toanele mele ....
Dumnezeul ce m-a provocat la cunoastere e total diferit de cel din ideile mele. Iar dragostea Lui e nebuneasca. Efectiv ... nebuneasca. Fara nici o logica umana, fara nici o dreptate umana ... Efectiv e o risipa absurda de dragoste ... Dreptatea Lui n-are nici in clin, nici in maneca cu a mea ... iar despre bunatate ... nu mai vorbesc ...
Ma simt ca fratele fiului risipitor si carcotesc ca Tata ii iubeste pe toti pierde vara, pe toti nebunii ce au plecat in lumea larga si au cheltuit tot, si-au pierdut puterea, frumusetea cu neispravitii si acum s-au intors putind a porci si Tata ii primeste .... Sau sunt zilierul angajat de dimineata ce am tras de sapa din zori si vad ca mai vin muncitori si pe la 9 dimineata si pe la 12 - ora pranzului, mai aduce altii pe la 3 dupa amiaza. Culmea culmii e ca pe la 6, cand mai avem un pic de lucru, mai aduce cativa. Unde or fi stat astia? Acu le arde de lucru? Numai ca vine momentul cand vom fi platiti si aici explodez: Doamne, cum poti sa fii atat de nedrept? Aceeasi plata? Si eu si ei? Eu sunt aici de la ivirea zorilor si imi dai aceeasi plata ca la astia ce au aparut dupa amiaza? Oricat de bogat ai fi ... aici e vorba de risipa nebuneasca ... Nu realizezi ce faci?
Tata se apleaca, se uita in ochii mei si imi zice: e treaba ta ce fac cu ce e al Meu? Ia-ti plata si pleaca. Eu nu gandesc ca Tine, nu iubesc ca Tine, nu judec ca Tine. Suntem diferiti, avem sisteme complet diferite. Total diferite.
Normal ca ma apuca bocetul... e bocet cu nervi ca nu e drept si nu-i corect ... "Lasa-Ma sa iti schimb ideile despre Mine. Lasa-Ma sa scot idolii, icoanele, conceptele, filosofiile tale despre Mine ...  pentru ca vreau sa Ma descopar asa cum sunt. Lasa-Ma sa indepartez pe cei ce te tin departe de Mine. Lasa-ma sa-ti curat inima si ochii ca sa Ma poti vedea .... "
Dar ... e nebuneste!
Da, din punctul tau de vedere. Ma lasi?

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/