joi, 23 septembrie 2010

interviu cu Saul din Tars

Saul din Tars, un fariseu vedeta, un invatat recunoscut, un tanar in care Gamaliel isi pusese mari sperante ia parte la o actiune ce nu era neobisnuita - uciderea cu pietre a unui om (Stefan). Partea lui in aceasta actiune era sa pazeasca hainele celor ce aruncau cu toata puterea si convingerea pietrele care vor mutila si omora acest tanar ce indraznea sa vorbeasca despre Dummnezeu ca despre cineva cunoscut, personal, ce vorbea despre si in Numele Lui Isus Hristos.
Mi-am inchipuit ca ii iau un interviu lui Saul si care ar suna cam asa:
-Domnule Saul, stim foarte bine care era pozitia dumneavoastra in societate si zelul pentru pastrarea identitatii nationale, dar ati putea sa ne povestiti putin despre acea zi in care ati asistat la uciderea lui Stefan?
-As vrea sa nu imi amintesc asta dar am fost acolo pentru ca asa cum spuneai tu ieri, si eu faceam parte dintre paparazzi vremii, din politia ideologica. Am facut tot posibilul sa fiu acolo, sa ma implic in multime si ... nu m-am lasat dus de gloata ci am vrut sa vad si pe altii ce cu aceeasi indrazneala ca acest tanar frumos, destept si cu viitor ca si Stefan sunt acolo. Ii deosebeai dupa durerea ce le trada chipurile, dupa cum isi ascundeau lacrimile. Voiam sa ii vad ca mai apoi sa scapam de cei ce distrugeau integritatea nationala.
-Urmeaza o calatorie spre Damasc unde stim ca urma sa faceti ravagii printre primii crestini, aveati scrisori din partea mai marilor politici si a conducatorilor religiosi. Insa aceasta calatorie se intrerupe schimbandu-va viata.
-Da, eram inebunit de furie pe acesti oameni ce parca se inmulteau ca ciupercile dupa ploaie. Cu cat mureau mai multi cu atat numarul celor ce credeau crestea - iar asta efectiv ma scotea din minti. Eram cu oameni de baza langa mine cand o lumina m-a orbit si un glas m-a intrebat de ce Il persecut. In nebunia mea am intrebat: "cine esti Doamne?". O voce indurerata mi-a raspuns: "Eu sunt Isus pe care-L prigonesti." si apoi mi-a spus sa ma duc in cetate si sa astept ca mi se va spune ce sa fac. Numai ca lumina ce ma oprise din drum m-a orbit si niste solzi mi se asezasera pe ochi ... durerea ma inebunea fizic insa eram ravasit sufleteste.
-Ce au spus oamenii cu care erati?
-Ei auzisera vocea insa lumina nu o vazusera si nu erau afectati de ea insa tremurau de frica si ei. M-au luat de mana si m-au condus in cetate si m-au lasat acolo iar ei au plecat fiecare in legea lui.
- Ni se spune ca trei zile ati stat in acea casa fara sa mancati si sa beti nimic. Puteti sa ne spuneti un pic despre acele zile?
- Gandeste-te un pic ca pleci intr-o calatorie cu planuri, cu scopuri precise, ai oameni de legatura care te vor ajuta, care iti vor deschide usile oriunde vei merge ... plecasem in "misiune" si deja credeam ca victoria e a mea. Dar, pe drum intervine Isus si Cel caruia ii negam dumnezeirea imi vorbeste mie, Cel care schimba oameni, ii vindeca, Cel pe care Il credeam un profet fals ce strica identitatea noastra nationala e de fapt Dumnezeu  si se atinge de mine ... insa intr-un mod dureros ... Iti dai seama ca totul in mine era ravasit, intrebari peste intrebari mi-am pus ... Am inceput sa ma gandesc la Isus ... sa realizez ca El e Fiul Lui Dumnezeu cum spunea El si lucrurile prindeau sens. Tot ce stiam despre Fiul ce va veni, tot ce stiam din profetii acum se potrivea cu Isus ... fusesem orb pe cand vedeam si acum cand nu vad fizic pot sa vad deslusit ce spunea El. Acolo, de unul singur am inceput sa ma rog ... diferit ... fara formule si fite ci cu disperare ...
- Cum a fost intalnirea cu Anania?
- Imi dau seama ca i-a fost teama sa vina sa vorbeasca cu mine insa cand Dumnezeu iti vorbeste ... te duci.
- Cum au reactionat superiorii dumneavoastra?
- Nu stiau ce sa creada si ce boala am insa cand au auzit ce vorbesc acum si spun despre Isus ca singurul Domn si Mantuitor, ca El e calea spre Dumnezeu au incercat sa ma omoare si au fost o gramada de comploturi ... dar fratii ma scoteau noaptea afara din cetate ...
- Ce ati invatat despre rugaciune in acele zile cand ati asteptat sa vina Anania?
- Stiam sa ma rog, aveam un ritual pentru asta ... iti dai seama ca nu eram oricine si teoretic bateam cam pe oricine in ceea ce stiam ... numai ca intalnirea cu Isus mi-a schimbat totul in mine ... Acum Dumnezeu era personal, imi vorbise mie ... eu celui mai infocat ucigas al crestinilor, mie celui ce plecasem sa omor pe cei ce indrazneau sa creada in El. Se atinsese de mine si eram orb, orb fizic, spiritual ... Am inceput sa vorbesc cu Dumnezeu insa nu cu Cel distant, nu cu Cel al stramosilor mei ci cu Cel real, Cel ce imi vorbise mie ... Cel ce era aici ... ii simteam prezenta langa mine si era neobisnuit ... Cand insa am inceput sa ma rog asa cum nu o mai facusem niciodata mi se parea ca cuvintele vin de la sine, ceream vindecare, ceream sa imi arate, desluseasca ce sa fac, ce sa cred ... tanjeam sa mi se descopere mai mult .... efectiv parca fusesem un pamant uscat ... ce astepta ploaia care il readuce la viata.
Unora Dumnezeu le taie calea in mod dramatic, pe unii ii conduce la El lin si frumos, pe unii ii convinge trecandu-i razant pe langa moarte ... ce intrebari pui cand iti taie calea? Ce faci cand Te atinge? Ce faci cand El ti se reveleaza? Cand dintr-odata realizezi ca Cel despre care credeai a e undeva departe, ca e Dumnezeul parintilor si stramosilor tai e aici langa tine, ce faci? Dai bir cu fugitii sau te lasi coplesit si schimbat de El? Cand solzii sunt grosi pe ochii tai cum reactionezi? Te rogi si astepti sau fugi cat poti de Isus?
Atingerea Lui Isus m-a transformat si nu in Zoro sau in nu stiu ce erou din povesti, cu muschi si cu o infatisare de vedeta ... m-a transformat intr-un apostol si am colindat lumea, am vazut regi, imparati si oriunde am fost am spus despre Isus si despre cine este El.
Cella, Il cunosc pe Isus din Nazaret, pe Cel ce a murit si a inviat, pe Cel ce mi s-a aratat pe drumul Damascului.
Ce se intampla? Nu mai ai intrebari? Sau ai nevoie si tu de trei zile in cetatea Damascului?
imagine preluat de pe http://www.flickr.com/

2 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Exceptionala postarea ta Cella.Am ramas cu gandul la finalul ei..

Cella spunea...

azi am tot gandit ce sa il mai intreb ... despre ce sa il mai trag de maneca sa imi spuna ;)