o inmormantare ... cu viitor

Traducere Rodica Botan (Autor Necunoscut)
Consumata de pierderea mea, nici macar n-am observat cit de incomoda era banca de lemn pe care sedeam. Eram la inmormintarea celei mai bune prietene – mama mea. In cele din urma a pierdut batalia cu cancerul. Tristetea si durerea pierderii ma coplesisera ca mi se parea ca nici nu mai pot sa respir. Mama mea a fost totdeauna stilpul meu de nadejde si de putere: la piesele de la scoala cine credeti ca aplauda mai tare decit toata lumea … cind aveam cite o durere de inima lua o cutie cu servetele si ma asculta pina imi varsam toata inima in fata ei … ea m-a mingiiat de moartea tatalui meu, ea m-a incurajat in anii de studentie si s-a rugat pentru mine toata viata mea.
Cind mamei i s-a dat diagnosticul de cancer, sora mea tocmai nascuse un bebe, iar fratele meu numai ce se casatorise cu iubita lui din copilarie ... asa ca a cazut sortul pe mine,  fata de 27 de ani care nu eram legata de nimic … sa am grija mamei. Am considerat insa acest lucru ca o onoare.
-Si acum … ce urmeaza Doamne? … am intrebat eu stind acolo pe banca in Biserica. Viata se intindea in fata mea ca un abis pustiu. Fratele meu statea stoic privind crucea de pe perete tinindu-si sotia de mina. Sora mea isi rezemase capul pe umarul sotului ei, iar el o sprijinea cu o mina pe dupa mijloc in timp ce in celalalt brat era copilasul lor… Toti erau adanciti in durerea lor … dar nimeni n-a observat cit de singura am ramas eu …
Locul meu fusese alaturi de mama, pregatindu-i mincarea, ajutind-o sa mearga, vizite la doctori, medicamente si citind Biblia impreuna. Acum ea s-a dus la Domnul. Lucrul meu s-a ispravit si eram singura…
Am auzit o usa deschinzindu-se si inchizindu-se cu putere in spatele Bisericii. Pasi repezi s-au auzit apropiindu-se pe carpet. Un tinar exasperat se uita cu miscari rapide in jur si apoi se aseza linga mine. Si-a impreunat miinile si le-a pus in fata lui. Ochii ii erau inlacrimati. A inceput sa-si sufle nasul…
-Am intarziat … incepu el sa se scuze, desi nu era nevoie de nici o scuza. Dupa ce ascultaram citeva elogii, s-a aplecat si a comentat pe soptite …
-De ce o amintesc in elogii cu numele de Mary, cind numele ei a fost Margareta?
-Pentru ca numele ei a fost Margareta … de aia. N-a fost Mary niciodata. Nimeni nu i-a spus Mary…am raspus eu soptind …
Si ma miram de ce persoana asta s-a asezat linga rudele apropiate … putea sa stea in partea cealalta de Biserica. Ma intrerupe mereu cu lacrimile lui si se fitie intr-una … cine o fi strainul asta pina la urma?
-Nu … nu-i drept … a insistat el in timp ce lumea din jur se uita la noi ca susoteam...
-Numele ei este Mary … Mary Peters ... mai zise el cu convingere inca odata…
-Nu …ea nu este Mary Peters…i-am raspuns eu.
-Nu sintem in Biserica Luterana?...mai intreba el…
-Nu…Biserica Luterana este peste drum…
-Oh…
-Cred ca ai gresit inmormintarea, domnule…
Solemnitatea acestei ocazii amestecata cu realizarea greselii acestui om, a creat un amestec de emotii in mine care a iesit afara fara sa vreau sub forma … de ris. Mi-am pus mainile peste fata, sperind ca lumea o sa ia galagia facuta de mine drept planset…dar n-a fost asa. Si privirile contrariate ale celor ce jeleau in jurul meu au facut situatia sa para si mai comica. M-am uitat la barbatul de linga mine ce parea atit de confuz. La urma l-a apucat si pe el risul, in timp ce se uita in jur realizind ca e prea tirziu sa se retraga.
Mi-am imaginat ca mama mea ridea si ea de situatia creata. Cind ultimul Amin s-a spus, ne-am grabit sa iesim afara in parcare.
-Cred ca o sa fim de risul orasului … zimbii el. Mi-a spus ca numele lui este Rick si pentru ca deja era tirziu sa mai mearga la inmormintarea matusii lui Mary, m-a invitat la o ceasca de cafea.
Dupa amiaza aceea a fost inceputul unei lungi calatorii cu acest barbat care nu s-a prezentat la inmormintarea care trebuia dar s-a prezentat la locul unde trebuia. Un an dupa aceasta intilnire, eram casatoriti la o biserica de tara unde el era pastor asistent. De data asta amindoi am venit la timp si am ajuns la biserica care trebuia. In momentele mele de durere, Dumnezeu mi-a dat motive de ris. In loc de singuratate, Dumnezeu mi-a pregatit dragoste. In iunie, am celebrat aniversarea a 22 de ani de la casatorie. Si oridecite ori ne intreaba cineva cum ne-am intilnit, Rick le spune ca”Mama ei si Matusa mea Mary, ne-au facut cunostiinta. Si este un aranjament cu adevarat facut din cer."