vreau sa cuceresc lumea

Aud mereu de ceea ce faceau inaintasii nostri, cat de darnici, de plini de dragoste, credinta, intelepciune erau ei si ca noi am fi niste lesinati, lasi si lista continua. Nu pot fi de acord cu asta si am niste exemple vii, unii imi vor comenta decizia de a-i da de exemple insa asa ii vad eu. Si ma gandesc la Daniel Brinzei, Rodica, A.Dama, Denisia, Cristina, Luminita, Kis, Elena, Cristina, Emma, Virginia, parintii mei adoptivi Vyky, Chris si lista e lunga tare cu oameni ce sunt vii si care traiesc printre noi, cu noi, langa noi.
Citeam despre Caleb, despre credinciosia, curajul, darzenia, abilitatea de a lupta chiar si cand unii l-ar fi dar la "fier vechi". L-a crezut pe Dumnezeu pe cuvant, a crezut ca Dumnezeu le va da Canaanul in stapanire si chiar daca a asteptat, chiar daca a indurat langa neamurile, prietenii si cunostintele lui ce nu mai credeau frumosul vis, chiar daca a trebuit sa lupte si sa cucereasca cetate dupa cetate. A crezut o promisiune facuta demult si si-a vazut visul implinit.
Cand lui Iosua ii mai tremura haina, se trezea cu prietenul lui Caleb ca ii spunea aceeasi poveste, despre Marea Rosie, despre Moise, despre minuni .... . Avea aceeasi abilitate si tarie ca la patruzeci de ani cand a pornit in expediatia din Canaan alaturi de Iosua. Acum ii povestea lui Iosua toata istoria, ii aducea minte de promisiunile facute de Dumnezeu si ochii i se inflacarau si capeteniile se uitau la mosulica ce nu isi pierde vivacitatea si parca memoria nu ii joaca feste insa care ramaneau unimiti de abilitatea lui in lupta.
Daaaa, stiu Caleb a trait demuuuuult. Dar in zilele noastre? Pe cine mai stiu?
Ma simt binecuvantata pentru ca bunicii mei au fost oameni care si-au trait credinta cu fiecare por al lor. Nu sunt trecuti in cartile de istorie si nici nu au tablouri pe vreun perete insa de bunicul din partea mamei imi amintesc mai mult.
Bunicul Armasu lunar isi facea bagajul si pleca in sate cu pachete si pachetele ca sa afle ce se mai intampla cu prietenii lui, sa ii incurajeze, sa se roage si sa planga cu ei. Nu avea pensie de magnat, bunica nici macar nu avea pensie insa din banii lor isi platea calatoriile. Bunicu era un fel de Pavel al zilelor lui. Nu era un  Billy Graham, nu era nici Iosif Ton sau ... mai stiu eu ce somitate insa de fiecare data cand il auzeam predicand, il auzeam despre credinta, despre cum Il credea el pe Dumnezeu pe cuvant.
Bunica il lua la rost ca e batran (si asa era) si ca o sa moara pe dealuri si-o sa il manance ciorile insa in acelasi timp ii facea bagajul si ii pregatea hainele pentru calatorie ramanad sa aibe grija de casa si sa se roage pentru bunicu ca sa nu aibe cine stie ce peripetii pe drum, ca sa fie folosit de Dumnezeu si sa incurajeze pe cei pe care ii vizita.
Rare duminici nu avea musafiri (eu nu eram considerata musafir). Nu conta de unde erau oamenii, de la tara sau oras, bogati sau saraci .... efectiv la ei acasa gaseai mancare gatita tot timpul, si nu numai un fel.
Ok, bunicii au murit de ceva vreme .... insa ma opresc la parintii mei care au facut la fel. Uneori aveam atatia musafiri ca se golea tot insa niciodata nu se punea problema ca iar se apuca de treaba si de gatit ci in acelasi sentiment de bucurie isi pregateau ceva rapid si multumeau Domnului pentru ca le-a trimis in casa oameni binecuvantari.
Ma uit la fratii mei si sunt mandra de ei, de faptul ca in casa lor poti gasi un pat, o mancare calda si ei au decis sa Il creada pe Dumnezeu pe cuvant si au inteles ca numai daruind primesti, numai sacrificandu-te esti fericit, numai crezand esti binecuvantat. Nici un cronicar al vremii nu ii va notifica in pleiada de celebritati a vremii insa ei schimba lumea fara sa fie constienti ca atitudinea, gestul lor schimba si incalzeste inimi si insufla prin viata lor alte vieti.
Am inteles ca daca vreau sa schimb lumea trebuie sa Il cred pe Dumnezeu pe cuvant si am mai inteles ca de una singura nu pot schimba nimic ci "pot totul in Hristos care ma intareste".
"Eu nadajduiesc in Domnul, sufletul meu nadajduieste, si astept fagaduinta Lui. Sufletul meu asteapta pe Domnul mai mult decat asteapta strajerii dimineata, da, mai mult decat asteapta strajerii dimineata" Psalmul 130:5-6.

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/