miercuri, 1 iunie 2011

azi e ziua lor si ... a lor

Azi avem dreptul sa mancam bomboane, prajituri.
Azi avem liber la suc indiferent de culoare, in orice cantitate.
Azi avem voie sa ne jucam cu baloanele.
Azi avem voie sa radem cu zgomot.
Azi avem voie sa ne lasam imbratisati si sa dam imbratisari.
Azi avem voie sa desenam un sotron si sa sarim coarda.
Azi avem voie sa ne dam in leagan ... insa nu si daca scrie ca e ilegal celor peste 14 ani.
Azi avem voie sa desenam in cartile de colorat.
Azi avem voie sa ne jucam de-a Baba Oarba, Ratele si Vanatorii ...
Azi avem voie sa ne credem Ileana Cosanzeana, Cenusareasa, Gretel sau Greuceanu, Fat Frumos, Hans sau cine stie ce alt personaj de poveste.
Azi nimeni nu ne va spune nimic daca umblam costumati in cine stie ce personaj.
Azi avem voie sa cantam tare.
Avem voie chiar sa falsam.
Si asta nu pentru ca ne-am prosti sau ca ne-am deregla la cap ci pentru simplul fapt ca azi e ziua copilului.
Azi ne reintoarcem in copilarie uitand ca de la bomboane ne cad dintii, ca sucul in exces va produce broaste, ca copiii mari nu se mai joaca jocuri de copiii.
Azi avem voie sa ascultam povesti, sa ne imaginam ca am cucerit lumea, ca suntem niste razboinici neinfricati sau niste printese pline de farmec.
Dar, oare de ce numai astazi sa fac asta? Maine o sa par ca am dat in mintea copiilor? O sa par numai buna de sus la Spitalul cu numarul 7 (Socola sau spitalul celor cu probleme la "mansarda").
Insa tot azi e si ziua celor ce nu vor avea parte de nici o bomboane, imbratisare. A celor ce nu stiu cum arata o jucarie noua decat din vitrine. A copiilor fara copilarie. A celor care numai vazand umbra parintilor se ascund pe unde pot.
E ziua copilului chiar daca e unul abuzat fizic, emotional sau psihic.
Azi e ziua copilului care cerseste la colt de strada, care e atat de murdar incat nici nu poti ghici ce culoare are pielea lui, care nu a avut niciodata o pereche de papuci pe masura lui iar hainele sunt ale multor altora dinaintea lui.
Azi e ziua copilului care are parintii divortati, decedati, a celui care a fost abandonat si uitat in "familie" la neamuri sau bunici, a celui care nu stie ce insemana blandetea, bunatatea, bucuria copilariei e in casa altora ca la el nu a venit niciodata.

8 comentarii:

Unknown spunea...

of, sucul ala "tec" si ingheata aiaaaa ce o vindeau astia prin sate.....

cella spunea...

Tec-ul multi bani ne-a mai scos din buzunare ;))
Insa nu numai asta ci si guma Turbo cu surprize: masini sau tatuaje, desenele animale cu Sandy Bell ...
Ehaaa e vremuri maica ! =))

Unknown spunea...

apoi, mergeam la vecinul meu sa ma uit la desene cu Sailor moon sau cum le spunea, si mai era un serial Beast Master....maicaaa, da...fiecare cu amintirile lui;))

Unknown spunea...

O data, sotia invatatorului a facut gogosi muuuuuulte, un lighian mare pentru toata scoala noastra!...cred ca am sa merg sa ii vizitez sa ii multumesc pentru gogosii aia!:)) au fost bestiali! (normal ca au venit cu liber pe toata ziua, bonus)

cella spunea...

Oooo, de Caracatita nu stii nu? Erai prea mic cred:D
Ce ma indragostisem ca Cattano ...
http://www.youtube.com/watch?v=kX035GiMuVM
valeu ...=))

Unknown spunea...

eram prea mic sau nu eram deloc :P =))

Oana spunea...

La mulţi ani... şi ţie, copilule :)

cella spunea...

Multumesc Oana;))