marți, 28 iunie 2011

dragoste si har

Studiind viata lui David descopar ca sunt parti din ea in care efectiv ma lasa ... masca. Ma tot intreb ce am citit atatia ani? Stiam povestea, insa dincolo de ea ... nimic. O consideram istorie de unde sa invat si nimic mai mult. Ca si tot Vechiul Testament de altfel. Credeam ca nu a fost dat pentru noi, a fost pentru poporul evreu, in vechime. Noul Testament e al bisericii, al crestinilor. Insa descopar ca mare minte ingusta eram. Cum sa inteleg Noul Testament fara sa stiu Vechiul Testament. Cum sa pricep Psalmii daca viata lui David e o poveste de adormit sau nu copiii? Fara sa stiu si sa inteleg Vechiul Testament, Noul Testamente o carte cam SF din care nu inteleg prea multe, imi iau niste principii dupa care ma ghidez, ma dau mareata si mare crestina.
Natan vine la David si il confrunta. Ca sa faca asta ii spune o poveste si David isi da singur verdictul nestiind ca e vorba despre el: "Viu este Domnul, ca omul care a facut acest lucru este crednic de moarte!". Da, poftise pe nevasta lui Urie, si nu numai atat. Cere sa ii fie adusa si se culca cu ea. Placere care are sa il coste mult de tot, mai mult decat si-a putut inchipui David. Numai ca nevasta lui Urie ramane insarcinata si David se vede nevoit sa isi ascunda pacatul, care oricum era stiut de multa lume, si ordona ca Urie sa fie ucis "accidental".
Sentinta e data ... David ar trebui sa moara pentru curvie, omor. Numai ca Natan, trimis de Domnul ii spune: "Domnul ti-a iertat pacatul, i-a raspuns Natana, si nu vei muri". Dar asta e har! Asta face Christos. El ia pacatele mele, El deja le-a luat, purtat si murit pentru ele. El a murit ca eu sa am viata, har, viata vesnica. Dumnezeu nu si-a aratat harul din ziua doi a invierii asa cum credeam. Indurarea Lui e fara margini, El decide cui sa o arate, cum, cand ...
Si Natan isi continua cuvantarea: "Totusi, pentru ca prin fapta aceasta ai facut pe dusmanii Domnului sa-L dispretuiasca, copilul care ti s-a nascut va muri" 2 Samuel 12:14. Apoi Natan pleaca acasa.
Ceea ce David credea ca nu se stie, ca lumea e cam proasta ca sa isi dea seama de masinatiile lui e de fapt public.Pana si dusmnanii stiu de prostiile lui David si Il dispretuiesc pe Dumnezeul lui Israel din aceasta cauza. Calcarea legii Lui Dumnezeu nu poate ramane nepedepsita. In mod normal aduce moartea celui in cauza insa Dumnezeu a decis sa nu ii ia viata lui David. Nu inseamna ca moare copilul in locul lui David. Insa David va fi martor la moartea unuia dintre pruncii sai. Pana nu ma doare de simt ca am secatuit de tot, nu realizez ce bolovanca am fost si ca am pacatuit in stil mare.
Natan a plecat acasa si copilul s-a imbolnavit. Exista un sindrom al copiilor noi nascuti care mor din senin. Inca nu se stie cauza insa copiii afectati se sting rapid. Copilul acesta a fost bolnav sapte zile. In aceasta perioada, David a  postit, a plans, s-a rugat, a jelit. Stiu ca a jelit moartea lui Saul si Ionatan, a lui Abner si impreuna cu el, tot poporul a jelit, plans. Acum e in casa lui, jeleste postind, plangand si rugandu-se. Starea asta i-a ingrijorat pe servitori care se temeau pentru insasi viata regelui lor. Insa el a ramas neclintit in hotararea lui de a posti si de a se ruga pentru copilul acesta. Realizeaza cu varf si indesat pacatul lui, stie ca Dumnezeu poate sa redea sanatatea acestui copil daca vrea. Si de aceea cere indurare. Dar, dupa sapte zile, copilul mare. Nimeni nu are curajul sa ii spuna aceasta veste insa el ii vede susotind pe servitori si David se prinde ca a murit copilul. Se ridica, se spala si cere mancare. Gesturi care ii lasa blocati pe servitori. Sunt atat de mirati incat au tupeul sa ii ceara explicatii regelui pentru actiunile sale. Si David nu vede in aceasta impertinenta ci le raspunde: "Cand traia copilul posteam si plangeam pentru ca imi ziceam: Cine ştie, poate Domnul îmi va arăta îndurare şi copilul va trăi.“ Dar acum ca a murit, de ce sa mai postesc? As putea oare eu sa-l aduc inapoi? Eu voi merge la el, dar el nu se va mai intoarce la mine" 2 Samuel 12:22-23
Cu buna stiinta David a calcat legea Lui Dumnezeu facand poporul si dusmanii sa-L dispretuiasca, cumva crezand ca Dumnezeu nu vede. David nu mai era ciobanasul de la stana, era cel ce isi traia viata public, cel care invata pe altii, cel la care toti se uitau ca la un model. Modelul o daduse in bara, esuase si Pavel in Romani 2:21-24 spune: " tu deci care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care predici să nu furi, furi? Tu, care interzici adulterul, comiţi adulter? Ţie, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? Tu, care te  auzi cu Legea, Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin neascultarea de Lege? Căci, aşa cum este scris: „Numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre neamuri din cauza voastră. "
Dumnezeu nu se lasa blasfemeiat. El e Cel Sfant dupa care eu trebuie sa imi ghidez viata si in nici un caz invers. El e standardul dupa care eu trebuie sa ma indrept si nu invers. Nu eu sunt buricul pamantului si totul merge dupa cum imi tuna mie, ci El e Cel care ghideaza, dirijeaza totul si eu sunt cea care trebuie sa fac cum spune El. Cand imi uit locul, cand nu imi mai vad lungul nasului cad in stil mare blasfemeiind Numele Domnului. Si fapt asta nu ramane nepedepsita.
Copilul nascut de nevasta lui Urie moare in 2 Samuel 12:15 dar un pic mai incolo, in versetul 24 ni se spune despre Batsheba, ca fiind sotia lui David. Domnul, Natan, servitorii vad in Batsheba acum o sotie legitima, legala. Si li se mai naste un copil pe care cei doi soti, David si Batseba pe care il numesc Solomon. Insa Domnul Il trimite pe Natan la fericitul cuplu sa le spuna un mesaj, un alt mesaj de data asta. Sa numeasca copilul Iedidia care inseamna de dragul Domnului. Natan a fost trimis la David pentru ca Domnul Il iubea pe David.
Greseste fenomenal insa confruntat se pocaieste de pacatul lui, i se mai acorda o sansa si nu moare. Pocainta lui e sincera, e reala. Si Dumnezeu vede asta si de aceea Il trimite pe Natan la David sa ii spuna ca il iubeste si sa ii dea un nume pentru copilul Solomon. Il invidiez pe David pentru modul cum reactioneaza cand e confruntat. Nu isi cauta scuze, peste scuze, scuze la scuze. Efectiv spune: am pacatuit!
Imi place pasiunea cu care isi traieste viata. Cand e de plans, plange. Cand e de dansat danseaza. Cand e de luptat lupta. Cand e de cantat canta. Cand e de pocait, se pocaieste. Arde total in ceea ce face, nu face lucrurile intr-o doara. Se lasa iubit de Domnul cu aceeasi pasiune si cauta sa iubeasca, sa raspunda la dragostea Domnului ... si asta din toata inima.
Vreau sa traiesc cu aceeasi pasiune ca si David, sa am o inima ca a lui ... sa se spuna si despre mine, o femeie dupa inima Domnului.

Un comentariu:

katy spunea...

Pasiune...asta e cheia! Subscriu la ultima afirmatie, draga Cella!