Fac planuri, dezvolt idei, iau hotarari, incep sa cred puternic in ele, mi se par bune, apoi ... extraordinare si cred ca sunt venite de la Dumnezeu. Uneori i le atribui Lui. Numai ca planurile mele esueaza. Ideile dezvoltate de mine sunt duse parca de vant si sfaramate. Hotararile in care credeam cu atata tarie sunt clatinate si desi mi se pareau bune, chiar extraordinare incep sa imi aduca durere, necazuri. Dar de ce? Vezi, Doamne! Tu esti vinovat! Tu nu intelegi. Suna comic. Insa nu e deloc asa.
Capitolul 7 din 2 Samuel ma da peste cap ... efectiv imi darama toate ideile mele crete sau intinse. Ma simt naucita. La fel ca David, am luat hotarari ce mi se pareau extraordinare, au fost aprobate de oamenii Lui Dumnezeu si am crezut ca Domnul deja le-a avizat, stampilat si apoi le-a pus pe banda de executie. Numai ca ... nu e asa.
David e rege peste Israel. Chivotul Lui Dumnezeu e in Ierusalim. Hiran a terminat de construit palatul regal pentru David. Si, intr-o zi, David multumit de starea in care se afla, poate chiar se plimba pe acoperisul casei lui, vede cortul unde se afla Chivotul. Pfuuuu! Coace o idee si cand vine prietenul, confidentul si profetul Natan i-o impartaseste. Acestuia i se pare o idee buna si pune stampila ca din partea Domnului.
Era rege, puternic, bogat, statea in ditamai palatul dupa ce atatia ani haladuise prin pesteri, desert, corturi mai mult sau mai putin frumoase si confortabile. Vede cortul adapostind Chivotul Lui Dumnezeu si se gandeste ca n-ar fi rau sa faca o casa si pentru Dumnezeu. Daca tot are cu ce, de ce sa nu Il ajute pe Dumnezeu?
Numai ca, Dumnezeu nu i-a cerut asta. Cine e David ca sa ii construiasca Lui Dumnezeu o casa? Natan e trimis la "slujitorul Meu David" sa ii spuna ce gandeste Dumnezeu despre planul extraordinar gandit de David. Este repus in pozitia corecta. Dumnezeu ii reaminteste de unde l-a luat, de la stana, de la pastorit oile si l-a pus conducator peste Israel. David nu fusese cioban sef sau director la stana, ci un simplu pastor care ducea oile la pascut. De acolo l-a luat Dumnezeu.
Dumnezeu nu e de acord cu ideea dintr-un motiv foarte simplu. Nu i-a cerut asta. Nu are nevoie de o casa. El e Cel ce a dat legea si instructiunile lui Moise, i le-a spus clar si precis, acolo pe Muntele Sinai. A calatorit intr-un cort cu poporul Israel. De ce ar avea nevoie de o casa?
Apoi, David este rugat sa isi reaminteasca ca Dumnezeu este Cel care a fost cu el tot timpul, El e Cel care i-a dat victorie, care a nimicit toti dusmanii cu care avea de luptat, El e Cel care i-a facut un nume mare in Israel si nu numai. Dumnezeu face lucruri mari cu David, prin David si pentru David. Nu putea face nimic fara Dumnezeu.
Am crezut ca ideea lui David e extraordinara insa in continuare Natan ii spune ce idee are Dumnezeu pentru David. Si ... ochii imi fac ca girofarurile. Dumnezeu vrea sa ii construiasca lui David o casa. Promisiunea aceasta se numeste in termeni teologici legamantul Davidic.
Termenul de casa nu inseamna doar o constructie, ci o familie cu urmasi. Insa aceasta promisiune e cu bataie lunga, se va implini dupa ce David nu va mai fi, il va urma la tron un baiat nascut dupa ce aceasta promisiune este facuta. Deci Solomon inca nu se nascuse cand Dumnezeu ii promite "casa". El este cel ce va zidi o casa pentru Numele Lui iar Dumnezeu ii va intari tronul de domnie pe vecie. Mai mult de atat, ii va fi fiu si Dumnezeu va fi pentru Solomon ca si Tata. Da, Solomon va pacatui insa va fi mustrat omeneste si indurarea Lui Dumnezeu nu se va indeparta de la el. O sclipire de promisiune il include si pe David: "casa ta si regatul tau vor dainui vesnic inaintea Mea, iar tronul tau va fi intarit pe vecie."
Gloria Lui Dumnezeu nu o gasesc in lucruri spectaculare, extraordinare, mediatizate ci o gasesc acolo unde El este prezent. Dumnezeu nu vrea o casa mareata, extraordinara pentru ca El este "intronat in mijlocul laudelor lui Israel" (Psalml 22:3). A ales sa locuiasca intr-un cort, iar in zilele noastre "Aşadar, acum nu mai sunteţi străini sau de alt neam, ci sunteţi cetăţeni împreună cu sfinţii şi membri ai casei lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia pusă de apostoli şi de profeţi, piatra din capul unghiului fiind Cristos Isus. În El, întreaga clădire, bine închegată, creşte până devine un templu sfânt în Domnul. Şi, prin El, şi voi sunteţi zidiţi împreună pentru a deveni o locuinţă în care trăieşte Dumnezeu prin Duhul Său." Efeseni 2:19-22
Ca si lui David, mi se reaminsteste ca nu e nevoie de un templu, de o constructie spectaculara, extraordinara ca sa ma inchin, ca sa vin sa vorbesc cu Dumnezeu, ca sa vad maretia si harul Dumnezeului meu. El este Cel care are grija de mine, de nevoile mele, de viata mea si nu sunt eu cea care trebuie sa am grija de El, de nevoile Lui, sa aibe si El ceva. Sa nu fac din constructii, cladiri, localuri obiectul inchinarii mele, ci din Dumnezeu.
Imi place atitudinea lui David, imediat realizeaza ca se credea buricul pamantului, imediat se reaseaza in pozitia lui si Il lasa pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu. Regalitatea i se urcase la cap insa Regele Il roaga pe "servitorul Meu David" sa isi analizeze pozitia si sa nu uite de unde a fost luat. David vede clar cine este, de unde este, cum este. Nu cu amaraciune, nu cu inima suparata si ofuscata ci plin de reverenta, coplesit de maretia Lui Dumnezeu incepe sa Il laude. Il invidiez oarecum pe David pentru cum vorbeste, cum poate sa faca din cuvantarile lui psalmi de lauda si adorare la adresa Lui Dumnezeu. E coplesit de ceea ce ii reveleaza Dumnezeu, de ce ii descopera si se roaga pentru implinirea promisiunii.
E un dar de la Dumnezeu ceea ce am si sunt. Imi reaminstesc mereu asta ca sa nu imi uit pozitia mea in relatia cu Dumnezeu. Sa nu uit ca El e Dumnezeu si are totul in control iar eu sunt Cella care are nevoie de Dumnezeu si care nu poate respira in urmatoarea secunda daca El decide ca eu sa plec Acasa. "Căci cine te face diferita? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te lauzi, ca şi cum nu l-ai fi primit?" Am personificat versetul din 1 Corinteni 4:7.
Mi-a cerut Dumnezeu ce am promis, hotarat, decis, ce am inceput sa fac chiar daca aveam aprobarea oamenilor Lui? De pe ce pozitie am luat hotararile, deciziile, promisiunile? Care e raportarea mea fata de El? Cred ca Il vad pe Dumnezeu in spectaculos, maret, extraordinar sau vreau sa Il gasesc acolo unde e El prezent? Am inceput sa Ii port de grija sau Il las pe El sa imi poarte de grija? Succesul mi-l insusesc sau recunosc Mana Lui la lucru?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu