miercuri, 2 martie 2011

alegeri si alegeri

Ieri a fost o zi ... nu prea placuta. Reziliasem abonamentul la telefon ca sa raman pe cartela si sa imi manageriez eu banii. Fusese un abonament reincarcabil si aveam bani in cont. Fiind prima zi de primavara, mi-am zis ca am bani sa trimit mesaje insa .... surprize, surprize! In cont nu aveam bani decat pentru cateva mesaje, un credit initial. Am sunat la ei si m-au trimis de la Ana la Caiafa, iar la Ana, iar la Caiafa, nestiind care sa imi raspunda si de unde imi pot recupera banii.
Spre seara am fost la un punct de lucru si am intrebat despre banii mei, domnita de acolo mi-a raspuns: "i-ati pierdut! De ce nu i-ati cheltuit?" Am rugat-o sa imi arate in contract unde scrie asa ceva si alt raspuns socant: "unde scrie in contract ca dumneavoastra il veti rezilia? Asta e. I-ati pierdut. Ce vi se pare incorect aici?"
Nu m-am lasat si am mers la alt punct de lucru si am intrebat domnita de acolo cum sa fac sa imi recuperez banii. Simplu: "sunati un operator si rugati-l sa vi-i trasfere."
Cine spune ce e corect, drept si cine nu? Unde e standardul? Am sentimentul ca sunt inselata, furata, trasa pe sfoara, cred ca am dreptate insa cand celalalt e foarte convins ca are dreptate si ca eu sunt vinovata, cum imi gasesc punctul de reper? Unde este ADEVARUL? Ce este moral pentru mine, pentru altcineva acest aspect nici nu conteaza. Un adevar absolut pentru mine nu e neaparat si pentru celalalt iar eu trebuie sa fiu toleranta.
Sunt adevaruri pe care le inghit fara sa ma gandesc, sunt normale ... nici nu imi pun problema asupra lor insa cand e vorba despre ce cred, despre Dumnezeul in care ma incred atunci se schimba fata monedei.
Cred ca formula sarii este NaCl (clorura de sodiu) si ca formula apei este H2O. CO2 se numeste dioxid sau bioxid de carbon si nu "codoi" cum spunea distinsa doctor academician profesor, Elena Ceausescu. Pun intrebari in ce priveste moralitatea Lui Dumnezeu, ce e drept si de ce e drept ce zice El ca e drept. De ce imi impune mie sa nu fur? De ce sa nu ma uit la nevasta/sotul aproapelui meu? De ce e pacat sa nu Il recunosc ca Dumnezeu? De ce e pacat sa ma culc cu cine imi tuna? De ce e pacat sa mint, sa insel? De ce nu ma lasa pe mine sa decid ce e bine si ce e rau?
Nu ma duc la nici un chimist cu jalba in protap sa ii spun ca nu mi se pare corecta formula sarii sau a apei. Nu ii explic ca elementul Cl este ofensat ca sta dupa Na sau ca in formula apei nu este echitate si ca ... din punctul meu de vedere, ar fi corect sa fie doi atomi de hidrogen si doi de oxigen.
De fapt, as putea face asta. M-as trezi ori la Socola, ori as fi servita cu un pahar de H2O2 (apa oxigenata) si mi-as decolora intestinele, asta in fericitul caz ca ar mai ajunge pana la ele lichidul.
"Totul este realtiv. Nu exista adevar absolut. Fiecare trebuie sa decidem ce e bine si ce e rau si apoi sa ne luam deciziile pentru viata." Asa am invatat la scoala, asa ma invata societatea si ... vad ce bine o duce societatea. E drept ca filosofia asta imi da dreptul sa ma cred buricul pamantului, sa fiu din nou in Gradina Edenului si sa  am dreptul sa ating ce Dumnezeu a spus ca nu ating si sa mananc din ce El a spus sa nu mananc. Adam a stiut ce consecinte vor urma, a avut dreptul sa aleaga si ... impreuna cu preaiubita lui nevasta, au ales. Urmarile se vad cu ochiul liber.
Nu pot sa cred in Dumnezeu pentru ca nu Il vad, nu Il simt, nu Il aud. Nu pot sa cred ca Dumnezeu e Trinitate: Tata, Fiu si Duh Sfant. Atata vreme cat nu i-am vazut, nu pot sa cred. Asta inseamna religie si religia e opiu pentru popor. Cred dezaxatii, labilii emotionali ... cei ce au probleme cu capul, prostimea ...
Mi-a placut replica lui Albet Einstein data unui profesor: "daca nu v-am vazut creierul putem sa credem ca nu il aveti, ca nu ganditi".
Nu L-am vazut pe Dumnezeu fata in fata. Biblia imi spune ca nu pot sa Il vad si sa traiesc. Insa L-am vazut pe Dumnezeu manifestat in natura, oameni, imprejurari, peste tot unde arunc privirea. Cred ca El e Adevarul si mi-am facut din El punctul meu de reper, de referinta. Cred ca El e Dragostea si ca sa invat sa iubesc, ma las iubita de El. Cred ceea ce spune Biblia pentru ca am experimentat in viata mea ca ce scrie acolo e adevarat.
Problema nu se pune de moralitate, ce e moral si ce nu. Problema e spiritualitatea. O viata oricat de morala ar fi nu ii garanteaza o vesnicie cu Dumnezeu. Prin Christos s-a aruncat o punte intre mine si Dumnezeu. Prin Christos ajung la Dumnezeu. Christos nu a murit ca sa ma transforme pe mine din fata rea in fata buna ci sa ma transforme din om mort in om viu. Am ales sa cred in El si sunt vie!

3 comentarii:

maranata spunea...

Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea

maranata spunea...

Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.

Cella spunea...

Da... bine zice mentorul meu David;)