Citeam un pic mai inainte Numeri 5:11-31 si am ajuns la pasajul unde un sot incepe sa fie gelos si isi duce sotia la preot cu un dar de mancare si sa i se dea sa bea apa amara. Gelozia nu e ceva modern, inventat de ceva vreme. Insa altceva m-a framantat pe mine. De ce numai sotul lovit de gelozie se duce la preot cu acuzatia? Femeia nu avea voie sa se duca sa il reclame? Ea cumva trebuia sa indure si sa taca?
Vad ca Dumnezeu porunceste aici sa se faca curatire in popor. Porunca e valabila atat pentru barbati cat si pentru femei, deci si femeia se putea duce la preot. Insa nu e explicat aici numai faptul ca te duci la preot. Iti banuiesti partenerul de viata ca te-a inselat si gelozia ti se cuibareste in inima. Vrei sa scapi de gelozie si vii inaintea Domnului cu partenerul tau. Nu se facea judecata in fata preotului care e si el om ci in fata Lui Dumnezeu.
Ti se punea in mana darul de mancare si trebuia sa asculti blestemul si sa spui Amin. Nu te duceai acolo sa iti spui gandurile, sa te explici, sa o dai cotita ca asa fac toti, ca la un moment dat si tie ti s-a parut ca el/ea te-a inselat si ca ai vrut sa ii platesti cu aceeasi moneda. Nu, aici veneai ca sa afle celalalt daca erai sau nu vinovat. Iti rosteai singur sentinta.
Nu aduceai orice dar ci era unul precis: o efa de faina de orz, nu trebuia stropita cu ulei. Nu era nimic frumos in situatia asta, nu era ceva de care sa iti amintesti si mai ales sa iti amintesti cu placere. Toata situatia era amara ... atat pentru cel acuzat cat si pentru acuzator. Mai mult de atat, am crezut ca procesul asta e ceva discret, doar ei doi si preotul, ei trei in fata Lui Dumnezeu. Insa cazul devine public .... Toata lumea va fi sti, va afla daca e adevarata banuiala.
Femeia va tine darul in mana si preotul ii va desface parul si i-l va tunde. Va fi un semn ca este vazuta necurata, suspecta de pacat. Apoi preotul va rosti blestemul si femeia sa spuna: "AMIN! AMIN!" Daca femeia nu a pacatuit, nu a comis adulter, apa amara nu o va afecta deloc, parul ii va creste, va putea naste copiii si asa se va dovedi lumii intregi ca ea nu a fost vinovata. Dar daca nu a recunoscut sotului ca a gresit, nici cand a fost adusa la preot, inaintea Domnului nu a recunoscut ca e vinovata atunci apa amara ii va afecta organele genitale provocandu-i dureri mari urmate de sterilitate.
Vad de aici ca Dumnezeu dorea pentru copiii Sai sa traiasca in curatie, fara infidelitati, fara suspiciuni. Apa amara si praful de pe podeaua Tabernacolului nu era un soi de potiune magica care otravea persoana si ii cauza boli interne. Insa stresul si framantarea ca esti vinovat si ca nu ai recunoscut nici macar sub juramanat inaintea Domnului ca ai gresit iti provoca durerile iar urmarile nu erau usoare, nu mureai repede .... Nu, iti purtai semnul vinovatiei cate zile mai aveai de trait.
Daca femeia nu era vinovata, nu se imbolnavea, ramanea insarcinata, ducea sarcina pana la capat si nastea copii sanatosi era semnul ca acuzatia fusese gresita, eronata. Sotul nu este vinovat de acuzatie, iar femeii ii este restabilita reputatia. Dar, daca este vinovata isi va purta vina si sotul ei nu poarta nici o vina.
Dar ce se intampla cu barbatul cu care ea a pacatuit? Citeam pe http://www.hebrew4christians.com/Scripture/Parashah/Summaries/Naso/naso.html ca cel cu care ea a comis adulter va fi afectat de apa amara bauta de ea. Sentinta ei il va afecta si pe el. Nu are cum sa scape.
Pot vedea cum Dumnezeu urmareste fericirea copiilor Sai, sfatuindu-i sa ramana in curatie, fara acuzatii false, fara gelozie, fara banuieli. Mereu le reaminteste: "fiti sfinti caci Eu sunt Sfant". Sfant inseamna pur, curat, nepatat.
Prin Christos sunt sfanta. El a luat blestemul si L-a purtat pentru mine ca sa ma faca sfanta si sa ma prezinte in fata Lui Dumnezeu curata. A baut amaraciunea in locul meu, a suferit umilinta pentru ca ma iubeste, pentru ca vrea sa nu fiu blestemata, pentru ca imi vrea binele nu numai aici pe pamant ci pentru vesnicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu