Ce vreau sa devin implica vointa mea. Vreau sa devin informatician, cantaret, doctor, profesor, frizer, electronist, pantofar, politist, pompier sau mai stiu eu ce. Pentru asta e nevoie de vointa. Adica sa imi pun mintea la contributie si sa invat, studiez, observ pe cei ce deja lucreaza ceea ce eu vreau sa devin si sa "fur" secretele meseriei. Trendul insa e altul. Sa devin ceea ce vreau fara sa muncesc, invat, studiez. Sa astept sa imi ploua in gura, sa mi se aduca totul de-a gata ... facut de altii, normal. Eu numai sa dictez ce am nevoie.
La fel reactionez si in relatia cu Dumnezeu. Si atata iti trebuie sa te iei de relatia mea cu El. Sunt religioasa pana la ultimul atom, stiu sarbatorile mari si pe unele mai mici, stiu niste semnificatii auzite, stiu ca exista pacat si ca de Dumnezeu trebuie sa te temi. Nu e bine? Nu e suficient?
Dumnezeu mi-a lansat o provocare: sa Il las sa imi fie Dumnezeu personal. Adica sa imi vorbeasca mie si eu Lui, sa povestim amandoi, sa discutam, sa Il ascult cand imi spune ceva, sa ii cer sfatul, sa ma las mustrata cand eu o iau pe aratura, sa nu ma bosumflu si sa dau din picior ca un copil plin de nervi. Dumnezeu vrea ca eu sa vreau sa avem o relatie, vointa Lui si vointa mea sa fie implicate in aceasta relatie. Nu o relatie de care pe care, ci o relatie de Tata-fiica.
Exista ceva ce face relatia asta sa nu mearga cum trebuie si anume pacatul. Imi place o definitie data o mama a nouasprezece copiii: "Fiule, orice lucru care iti slabeste judecata, iti diminueaza sensibilitatea constiintei, iti intuneca sentimentul prezentei Lui Dumnezeu sai iti ia placerea pentru lucrurile spirituale; pe scurt, daca ceva sporeste autoritatea si puterea firii asupra Duhului, atunci pentru tine acel lucru devine pacat, oricat ar fi de bun in sine insusi" Sussana Wesley a fost mama lui John si Charles Wesley doi titani ai credintei ce au avut in spate un titan al credintei si rugaciunii.
Ce vreau in relatia cu Dumnezeu? Caut numai beneficii? Ascult si ma supun ca sa fiu binecuvantata? Sa imi impac constiinta ca sunt ok? E ca o indatorire ce trebuie bifata? Dumnezeu vrea o relatie si o relatie implica o legatura, conexiune intre mine si El. Adica un circuit deschis in ambele sensuri stabilit intre mine si El. Informatia pleaca de la El spre mine, trece prin mine si se intoarce la El.
Ce mi-am stabilit in relatia cu El? Ce Il las sa faca cu viata mea? David Livingstone s-a rugat in tinerete: "Doamne, trimite-ma oriunde mergi si Tu cu mine. Pune asupra mea orice povara, numai sustine-ma. Taie orice legaturi, cu exceptia legaturii care ma leaga de slujirea si de inima Ta."
Wow, wow, wow! Sunt dispusa sa ma rog asa? Sunt constienta de ceea ce ma rog? Asta inseamna sa imi supun vointa mea vointei Lui, sa vreau sa stiu visul Lui Dumnezeu pentru mine renuntand la visele mele marunte sau altfel spus sa stiu planul Lui Dumnezeu cu privire la viata mea. Sa vreau sa port poveri dar numai sprijinita de El, adica sa duc povara semenului meu care acum trece prin necaz, suferinta. In deplinatatea facultatilor mintale sa Il rog pe Dumnezeu sa taie orice legaturi care m-ar impiedica sa Il slujesc si sa cunosc inima Lui. Legaturi inseamna relatii, pozitii, avutii, vise mari sau mici.
Dumnezeu ar putea sa ma forteze sa fac ce vrea El. Insa nu vrea asta. Nu ar mai fi relatie Tata-fiica, circuitul informatiei ar fi de la El la mine si atat. Insa El vrea o relatie bazata pe incredere, dragoste, credinta reciproca.
Vrea sa ma rog la fel ca David Livingstone: "Taie orice legaturi, cu exceptia legaturii care ma leaga de slujirea si de inima Ta."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu