duminică, 6 martie 2011

murmur aducator de urgie

Din Egipt, pleaca impreuna cu evreii, egipteni si alte nationalitati. Vad asta in Numeri 11:4, "adunatura de oameni". Stiu ca unii evrei erau casatoriti cu egipteni, Moise era casatorit cu o madianita si .... cum sangele apa nu se face, poftele oamenilor difera.
Plecasera din Egipt cu turme de oi, boi, pasari si alte animale ... aveau din belsug. Dar, adunaturii i s-a facut pofta de carne de peste care nu trebuia cumparat pentru ca era mocca in mare, de castraveti, pepeni, praz, ceapa si usturoi. Ca sa vezi de ce le era dor ...  Se pare ca mana isi schimba gustul in functie de dispozitia ta. Daca erai multumit era buna la gust, daca insa nemultumirea crestea in inima ta era mai seaca.
Adunaturii i s-a urat de atata mana care in gura lor nu avea gust si incepe a carcoti. Insa carcoteala cuprinde o masa mare de oameni. E ca o molima si ajung sa carcoteasca pana in fata Cortului Intalnirii. Moise stie ca asta nu e bine si se infurie si el, insa nu pe ei ci pe Dumnezeu. Numeri 11:11-15.
Domnul nu se supara pe el, nu ii zice vreo doua ci il linisteste pe Moise, are grija sa ii ia povara de umeri si s-o imparta cu inca 70 de lideri din popor. Vor primi din duhul Lui Dumnezeu ce fusese pus peste Moise inca 72 de lideri, care sa profeteasca, sa duca pe umerii lor conducerea poporului.
Moise insa venise cu problema mancarii la Domnul si nu cedeaza. Doamne, avem turme de oi si boi insa sunt atatia cu mine ca 600.000 merg pe jos, sunt in stare sa faca asta si pentru restu avem animale ce ii transporta ... de unde sa fie atata carne incat sa ii sature?
"Este oare mana Domnului prea scurta? Vei vedea acum daca se va adeveri sau nu Cuvantul Meu" Numeri 11:23.
Aveau turmele cu ei insa nu le taiau, nu consumau din ele, voiau peste si castraveti, pepeni, praz, ceapa si usturoi ca era mocca ... Isi pastrau turmele pentru cand vor ajunge in tara promisa, sa aibe acolo din belsug, sa nu duca lipsa, .... sa aibe pentru arderile de tot. Nu voiau sa manance carne numai cand se aduceau jertfele ... Un gratarel mergea si cand nu se duceau sa aduca jertfe ... Salivau numai la gandul unor frigarui cu salata de castraveti si mujdei si apoi sa se delecteze cu o felie de pepene.
Era primavara si pasarile calatoare se intorceau spre Europa. Citesc ca "un vant puternic care a adus prepelitele dinspre mare (Golful Arabic) si le-a facut sa zboare pe langa tabara, cale de o zi, de o parte si de alta a taberei, la o inaltime de de doi coti (un metru) de la pamant." Obosite de atata calatorie pasarile sunt aduse aici langa tabara evreilor, la o inaltime numa buna de apucat cu mana.
Numai ca pofta lor de carne era mai mare decat imi pot eu inchipui. Ei nu voiau carne pentru un gratar, pentru o pofta. Citesc in versetul 32 ca "Toată ziua şi toată noaptea şi apoi toată ziua următoare, poporul a adunat prepeliţe; cel care adunase cel mai puţin avea zece homeri (2200 litri). Ei şi le-au întins în jurul taberei." Cel mai putin adunare o cantitate de 2200 de litri? Ma gandesc la niste butoaie cum sunt pentru vin, care au cam 600 de litri si incerc sa imi imaginez cata carne incape intr-un butoi si apoi sa il inmultesc cu 4 ca sa inteleg ce cantitate de carne isi stransesera baietii acolo .... Nu isi terminasera insa prima portie de gratar si mania Domnului a venit peste ei si au fost loviti cu o mare urgie. La Chibrot-Hataava (Mormintele Poftei) i-au ingropat pe toti cei ce au poftit.
Inainte de a-i judeca pe ei ma gandesc la mine. Cum intervine ceva in confortul meu, cum incep sa murmur. Daca ma doare ceva incep sa ma plang, poate nu in gura mare insa imi fac cunoscuta plangerea. Cum a intervenit criza si s-a simtit in viata mea de zi cu zi cum am inceput sa intreb: de ce Doamne? Mai am paine pe mana insa ... maine ce voi manca? Am haine in dulap, dar vine vara si eu cu ce-am sa ma imbrac? Ehhhhe, pe vremuri  cand erau alte posibilitati aveam si de aia si de aia si de aia .... puteam sa fac un gratar cu salata de castraveti si mujdei mai des, pepenii nu erau asa scumpi .... Erau alte vremuri. 
Unde ma duce pofta? Cat de mare e? Cand mi se aduc prepelitele, cat imi iau de acolo? 2200 de litri? O capacitate imensa? Chiar asa de neostoita imi e pofta? Ma las dominata de pofte? Daca nu mi le pot satisface las multumirea sa creasca si sa devina molima si pentru cei de langa mine? Ma astept ca mania Domnului sa vina peste mine cu o mare urgie? Lectiile despre multumire sunt doar teoretice sau imi las canalul de comunicare desfundat si las informatia sa ajunga la inima? 
Doamne, nu vreau sa ajung la Chibrot-Hataava (Mormintele Poftei).

Niciun comentariu: