vineri, 25 martie 2011

anul iertarii

Intr-o sambata dupa amiaza, eram acasa cu totii. Era vara si cu mic cu mare intrasera in casa la un pui de somn. Eu eram in bucataria de vara pregatind ceva, cand ma trezesc ca imi intra pe poarta vreo 10 femei mai inchise asa la culoare. Si-au inceput povestea ca nu stiu de unde vin, sunt sarace, ca daca tot fac mancare sa le dau si lor.
Le-am invitat imediat pe poarta afara. Dar, de unde? Ca le trebuie si lor menta, ca niste rosii ar manca si ele, ca merele din copaci is bune de mancat acum?  Cand am vazut ca nesimtirea e dusa la limita, m-am enervat si le-am  spus sa paraseasca curtea imediat.
Ce era la gura lor ... valeu mama. Le-am rugat sa vorbeasca mai incet ca am copii in casa care dorm. Oooo, si mai mult de atat s-au legat de mine, cuvinte urate ...
Nu stiu de ce m-a mancat limba si le-am intrebat de ce nu au venit dimineata, pe la ora 6 cand lumea pleaca la treaba ca sa munceasca o zi si apoi isi luau plata. Vai, vai, vai! Ce am auzit ....
Tata auzind galagia a iesit afara repede temandu-se sa nu ma ia la bataie. Nu puteam face fata de una singura la zece femei nemuncite si vanjoase. Vecinii au auzit ce era la gura lor cand au iesit pe poarta si toti au iesit sa isi incuie portile, asa ca nu au mai gasit nici o poarta deschisa unde sa faca scandal.
Am o problema cu cersetorii ... daca ar fi sa dau la toti, eu as ajunge intr-o singura zi ca si ei. Nu vreau sa aud de cei care fug de munca si fac din cerut o arta. Ii vezi imbracati ca din reviste si tanguindu-se cat le e de greu, ca ar manca nu stiu ce scofeturi, ca ... Dar, cand le spui de vreun servici, vai tu nu ai habar cat de tare sunt nedreptatiti, cand de mult au fost umiliti, jigniti, cum au fost tratati. Problema e cu ceilalti ...
O vreme am urmarit niste materiale cu cei ce au ajuns fara casa si dorm prin canale. Una din intrebari era: de ce ati ajuns aici? Cum? Nu am rezistat presiunii. Era prea greu si efectiv am abandonat lupta si mi-am luat lumea in cap si am plecat de acasa ... lasand totul in urma.
Citeam mai inainte Deuteronom 15 si un pasaj m-a socat: "
Dacă va exista printre voi vreun sărac, dintre fraţii voştri, într-una din cetăţile voastre, în ţara pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, să nu vă împietriţi inimile şi să nu vă închideţi mâna faţă de fratele vostru sărac. 

Ci să-ţi deschizi mâna ca să-l împrumuţi cu tot ceea ce are nevoie. 
Ai grijă ca nu cumva să te gândeşti cu răutate în inima ta şi să spui: «Of, se apropie anul al şaptelea, anul iertării!» şi ca nu cumva să priveşti cu ochi rău pe fratele tău nevoiaş şi să nu-l împrumuţi. Atunci el va striga către Domnul şi vei fi vinovat de păcat. 
Să-i dai cu dărnicie, nu cu părere de rău în inimă, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările tale şi în orice lucru pe care vei pune mâna.
Întotdeauna vor exista săraci în ţară; de aceea îţi poruncesc să fii darnic faţă de fratele tău sărac şi faţă de cel nevoiaş din ţara ta.
"

Dar Doamne, ce inseamna printre voi? Intre noi ca si romani? Nu, ci intre fratii vostri, frati de sange, neamurile tale, cei din comunitatea ta, din grupul tau de cunoscuti, din biserica ta nu tot romanul de oriunde ar fi. E vorba de aproapele meu pe care sa il iubesc ca pe mine insami. Sa nu il las sa moara de foame, sa imi deschid inima, si sa ii dau din ce am eu. 
Evreilor li se poruncise un an de iertare a datoriilor. Adica sase ani imprumutai, dadeai cu imprumut insa al saptelea an trebuia sa ierti orice datornic si sa nu faci din anul iertarii, un an de pauza, ca apoi sa iti reiei revendicarea datoriilor. Trebuia sa stergi datoria, sa eliberezi pe cel ce fusese in imposibilitatea de a plati si ti se vanduse sclav. Si ... sa nu faci asta cu parere de rau, sa nu dai cu parere de rau, sau sa gasesti scuze in a nu da celui ce iti cere desi tu ai. Pentru ca cel flamand si sarac va striga la Dumnezeu in necazul lui si faptul ca eu nu mi-am deschis punga, portofelul si inima mi se considera pacat.
Daca insa voi da, voi fi binecuvantata in toate lucrarile mele.
Ieri citeam de zeciuiala din tot ce am care trebuie inchinata Domnului. Daca nu aveam cum sa o duc in locul stabilit de Domnul, trebuia sa o vand si banii aceia sa ii tin pana ajung in locul unde sa ma inchin si acolo sa cumpar mancare, bautura si sa ma bucur inaintea Domnului de tot ce am strans ca si zeciuiala. Sa nu fur nimic lasand pe mai tarziu sau cine stie ce sa fac. Sa imi scot din minte si inima ideea de zgarcenie ce parca imi curge prin vene, e imprimata in fiecare atom. Sa ascult intru totul de ceea ce spune Domnul ca sa fiu binecuvantata si mai mult.
Vom avea printre noi saraci si nevoiasi tot timpul. Nu spune de oameni ce fug de munca, spune de saraci si nevoiasi. Fata de ei sa imi deschid inima, sa impart cu ei, sa dau zeciuiala mea pentru a fi impartita saracilor, nevoiasilor, celor ce acum le tipa maseau in gura.
De ce sa dau? Pentru ca asa spune Domnul. Cam seaman cu Iacov ce mereu urmarea binecuvantarea si vreau sa fiu binecuvantata de Dumnezeu in tot ceea ce fac. Am decis sa ascult insa nu numai mental, nu vreau sa mai las canalul de comunicare dintre minte si inima blocat ci vreau sa las informatia sa circule, sa las Duhul Lui Dumnezeu sa ma transforme, sa deblocheze ideile mele crete intepenite si sa le scoata afara ... Unul din semnele transformarii e dragostea ce o manifest fata de ceilalti. Si dragostea asta nu vine asa de la mine ci vine din Christos. Daca nu se vede dragostea ce intrece normalul, firescul in mine ... atunci sunt o arama sunatoare. 
Tata ... ma dau pe mana Ta, Te las sa ma transformi, sa schimbi dragostea mea egoista in dragoste divina venita de sus, sa imi intorci ideile cu susul in jos ... schimba-ma!

2 comentarii:

katy spunea...

superba melodie si versuri :)

Cella spunea...

asa e Kati;)