nu pot sa nu aleg

Cuvantarea lui Moise e destul de lunga dupa cat se pare insa ... mi-as dori sa ma pot teleporta acolo. Sa-l vad pe acest barbat, la cei 120 de ani ai sai, aratand la fel ca la 80, cu parul alb, cu pletele si barba miscate de adierea vantului dar cu ochii scanteind. 
Citesc ce spune Moise acum in secolul instantului insa nu pot sa nu simt dragostea cu care el vorbeste. Cartea Deuteronom e imbibata, saturata in dragoste fata de Dumnezeu. Si, nu pot sa uit ca Moise e cel care se vedea cu Dumnezeu in cortul intalnirii. Moise este considerat prietenul Lui Dumnezeu, cel mai bland om de pe fata pamantului. Si, pamantul nu avea putini locuitori nici atunci. Daca nu era Discovery Chanel sau Teleenciclopedia, asta nu inseamna ca era numai o mana de oameni ce haladuiau dintr-o parte in alta.
In lumea asta mare sunt drumuri nenumarate, cai, poteci, sosele, autostrazi insa din punctul de vedere al Lui Dumnezeu exista doua cai: a omului rau si a omului bun. Nu sunt obligata sa o aleg pe cea buna, Dumnezeu nu m-a creat robotel. Insa nu pot sa stau locului, la raspantia dintre drumuri. Nu am cum sa fac asta. Un drum trebuie sa aleg. 
Aleg sa merg pe drumul omului bun care a ales: "Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să păzeşti îndatoririle, hotărârile, legile şi poruncile Lui tot timpul". Cu ce se alege omul bun daca decide sa mearga pe calea asta, adica sa pazeasca ceea ce a spus Domnul? Deuteronom 11 imi da raspunsuri care ma lasa cu gura cascata: sa fiu puternica, sa am zile multe acolo unde ma duce Domnul, in acel loc promis unde voi merge, voi avea belsug pentru ca Domnul insusi se ingrijeste de tinutul meu si ochii Lui vegheaza continuu peste el, voi avea ploaie care sa ajute semintele semanate de mine sa rodeasca, voi avea ce sa mananc eu si familia mea si daca am animale, vor avea si ele din belsug. Voi avea ce sa mananc si ma voi satura. 
Mai mult de atat, Domnul va lupta cu dusmnanii mei, ii va duce din fata mea chiar daca sunt mai mari, mai puternici. Pentru ca decid sa ascult de Domnul, voi fi binecuvantata. In orice loc unde voi merge, si oriunde va calca talpa piciorului meu voi duce cu mine binecuvantarea. Nimeni nu ma va putea dobori. De ce? Pentru ca Domnul, Dumnezeul meu este cu mine.
Am toate astea daca aleg sa pazesc: "îndatoririle, hotărârile, legile şi poruncile Lui tot timpul". Mi s-a pus inainte binecuvantarea si blestemul. Eu trebuie sa aleg. Nu pot sa nu aleg. Nu pot sa sar cand pe un drum, cand pe altul. Nu pot sa gandesc ca Dumenzeu nu vede, ca Il pacalesc, Il trag eu cumva pe sfoara. " Nu vă înşelaţi! Dumnezeu nu Se lasă batjocorit! Ce seamănă omul, aceea va secera. " (Galateni 6:7) Dar, ce gasesc pe calea cea rea? "Pe căile celui rău sunt spini şi curse" (Proverbe 22:5).
Inainte de creatie, inainte de a face primul atom din univers, Dumnezeu a decis sa ne lase sa alegem. Adam si Eva si-au facut alegerile proprii. Eu, la cateva mii de ani distanta, mi le fac pe ale mele. Nu Il pot invinovati pe Dumnezeu de alegerile mele sau de urmarile alegerilor ce le-am luat. In deplinatatea facultatilor mintale mi-am facut alegerile si le fac zi de zi. 
Dar, de astazi, vreau sa aleg sa merg pe calea omului om, pe calea fara spini si curse, pe calea pe care o binecuvanta Dumnezeu. De una singura nu pot face un singur pas. Insa, Tata nu ma lasa singura. Ce tata ar putea sa isi lase copilul ce merge de-a busilea sa mearga de unul singur fara sa il supravegheze? E drept, ca ... in ziua de azi, aproape ca nu te mai mira nimic si ... e posibil acest lucru. Numai ca, Tatal meu nu e un tata caruia nu ii pasa, care sa aibe nazuri, mofturi, care sa fie amnezic, sa ma arunce cat colo pentru ca am calcat stramb. Nici vorba. Atata va trebuie sa va luati de mine care sunt lumina ochilor Lui.