ghemotoc de celule implinit

De multe ori imi doresc sa nu simt nimic, nici o durere, nici o emotie. Nici un sentiment sa nu imi deranjeze mintea, inima ... Sa respir, traiesc insa sa nu simt nimic. Asta inseamna sa fiu un fel de mort viu. Dar, ... am fost creata dupa Chipul si asemanarea Lui Dumnezeu. Si la creatie, El a pus duh de viata in mine. Duhul asta de viata pe langa capacitatea de gandi, vorbi, auzi, cuprinde emotionalul si senzorialul.
Imi place sa studiez oamenii, sa ii ascult si ii descopar dincolo de cuvintele ce le rostesc. Fiecare din noi reactionam in mod unic la diverse situatii, si reactionam asa pentru ca am fost creati unici. Unii suntem logici, unii sentimentali, unii parca numai cu capul in nori, unii gandesc in rime, altii matematic, unii filosofic ....
Actul creatiei l-am vazut doar pentru Adam si Eva. Un act istoric ce nu avea de a face cu mine. Un eveniment petrecut in timp si spatiu ce nu are legatura cu mine. Da, e o poveste ce trebuie sa o stiu, e inceputul acestei lumi.
Dar, odata cu Adam si Eva apar si eu pe scena omenirii chiar daca asta se intampla mai tarziu. Ma intereseaza cum a modelat Dumnezeu lutul, cum i-a sculptat nasul, buzele, urechile, in interior i-a tesut venele, arterele, intestinele, a fost atent la fiecare detaliu, nici un tesut sa nu fie pozitionat gresit, nici o celula sa nu lipseasca. Creat dupa chipul si imaginea Lui Dumnezeu. O frumusete de om si femeie. Abia astept sa ajung in cer sa ii vad, sa vad cat de frumosi erau .... cat de inteligenti, cata sclipire in ochii lor ...
Adam impreuna cu Dumnezeu a dat nume animalelor si .... nu sunt putine animale pe fata pamantului, putine speciii ... eu nici nu le stiu sau vazut pe toate, d`apoi sa le mai tin minte numele la toate. Lui Adam i-au placut animalele insa nu era nimic care sa semene cu el si sentimentul de singuratate a aparut in el. De unde a aparut sentimentul asta? Adam a fost creat perfect. Era acolo in comuniune cu Dumnezeu. Solutia a venit de la Creator si ... a aparut Eva. Frumusete de femeie ce a fost creata special pentru Adam, care i-a placut lui Adam, care a raspuns emotional emotiilor lui.
Aud foarte des expresia: "ceva s-a rupt in mine". E folosita cand intervine o ruptura in relatii, o trauma sau cand moartea vine brusc si rapeste pe cineva drag. De fapt, nu se rupe nimic insa emotional e o stare de paralizie ....
Nu sunt un ghemotoc de celule legate bine intre ele. Sunt conectata prin duhul de viata din mine la Dumnezeu. Daca sunt vie, daca viata pulseaza in mine inseamna ca duhul de viata ce L-a pus Dumnezeu e in mine ca vreau sau nu sa recunosc asta. Augustin scria ca am fost creati cu un gol emotional, spiritual ce nu poate fi umplut decat de Dumnezeu. Iar Eclesiastul spune ca am creata cu dorul dupa vesnicie, cu dorinta de a relationa 100% cu Dumnezeu.
Cand voi muri, acest ghemotoc tesut din celule se va descompune, emotionalul va muri si sufletul va pleca la Cel care L-a pus in mine daca am ales sa cred ca El l-a pus in mine, daca cred ca Christos e calea catre El.
Nu sunt o intamplare, nu sunt un rebut al societatii, nu sunt o nepoata isteata a nu stiu carei maimute darwiniste, nu sunt o etapa din evolutia unei molustei sau mai stiu cu carei celule incatapante cu dor de descoperire. Inainte de a fi creat totul, Dumnezeu ma avea in plan. S-a gandit cum sa arat eu ghemotoc de celule, vene, piele si par, emotii, sentimente, spirit. A avut grija de toata linia mea genealogica. Avut grija de mama si tata. Apoi din momentul conceptiei a vegheat si a tesut celulele trupului meu in uterul mamei.
Sunt conectata la Dumnezeu prin fiecare respiratie, prin fiecare por, clipire a ochilor, emotie, sentiment, tanjire dupa El, dupa vesnicie. Nu pot trai fara El, fara dragostea Lui, fara iertarea Lui, fara mangaierea si protectia Lui. Prin Christos, Dumnezeu mi-a devenit Tata si golul meu nu mai doare, e plin, implinit.

http://www.flickr.com/photos/carolyncochrane/4726861303/sizes/o/