"6 O profeţie cu privire la animalele din Neghev. „Printr-un ţinut al necazului şi al strâmtorării, al leoaicei şi al leului ce rage, al viperei şi al dragonului, ei îşi cară bogăţiile pe spinarea măgarilor şi averile pe cocoaşa cămilelor, către acel popor ce nu poate ajuta, 7 către Egipt, al cărui ajutor este doar deşertăciune şi nimic. De aceea Îl numesc: «Rahab cel ce nu face nimic.»“ " Isaia 30:6-7
Am aflat starea poporului si acum, ironic, Isaia plange soarta animalelor de povara ce duc bogatiile poporului din Iuda in Egypt. Le duc prin Neghev - prin locul unde iesise poporul din Egypt. Poporul a iesit fizic de multi ani din Egypt insa cu inima erau inca acolo. Au iesit din Egypt insa Egyptul n-a iesit din ei. Erau dependenti de Egypt.
Israel e deja in robie si Iuda nu invata nimic din asta. Isi pune bogatiile pe camile si magari si le trimite in Egypt. Acolo cauta ajutor. Nu se gandesc sa Il intrebe pe Domnul, nu vor ajutor de la El, nu vor sa stie ce vrea El, nu Il cauta, nu vor sa aiba de a face cu El. Fac drum `napoi in Egypt ca sa ceara cu disperare ajutor de la egipteni .
Isaia stie despre aceste manevre, ii descopera Domnul asta si isi spune discursul in gura mare. Insa ... nu il aude nimeni. Nimeni nu are timp de el. Nimeni nu vrea sa asculte ce spune Domnul.
Egyptul este denumit Rahab - si nu e vorba aici de vestita Rahab ci de numele care i se da Egyptului. Rahab = gura mare, cel/cea care promite mult si nu face nimic. Si istoria dovedeste ca a primit bogatiile si s-a uitat la Iuda cum pleaca in robie.
Imi amintesc de robia mea. Am iesit din ea fizic insa mental, psihic, emotional sunt uneori catapultata inapoi mai mult decat mi-as dori. Uneori imi doresc cu disperare inapoi in robie. Ca si cum acolo eram in siguranta. Era greu si ma obisnuisem asa. Dar, Domnul m-a scos de acolo. M-am bucurat, am cantat de bucurie, am dansat de fericire ...
Am ales sa Il urmez pe Domnul, sa Il fac Domn in viata mea si desi stiu ce imi spune, aud si vad Cuvantul Sau ... decid de multe ori sa aleg robia.
Ce anume din trecut ma atrage inapoi?
Ce funii inca ma leaga?
Chiar nu cred ca Domnul ma poate salva?
Chiar nu am de gand sa Il las pe El sa aiba control deplin?
Chiar nu Il las pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu?
De ce de atatea ori e nevoie sa Ii dau Lui controlul ca apoi sa ma intorc la 180 de grade?
Asa bine ma aseman cu evreii contemporani lui Isaia....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu