"15 Stăpânul Domn, Sfântul lui Israel, vorbeşte astfel:
«În pocăinţă şi aşteptare va fi izbăvirea voastră, în calm şi încredere va fi tăria voastră.»
Dar n-aţi vrut!
16 Aţi zis:
16 Aţi zis:
«Nu! Ci vom fugi pe cai!»
– tocmai de aceea veţi fi nevoiţi să fugiţi!
Şi:
«Vom călări pe cai iuţi!»
– tocmai de aceea urmăritorii voştri vor fi şi ei iuţi!
17 La ameninţarea unuia vor fugi o mie şi la ameninţarea a cinci veţi fugi cu toţii până veţi fi lăsaţi ca un stâlp pe vârful unui munte, ca un steag pe creştetul unui deal. " Isaia 30:15-17
17 La ameninţarea unuia vor fugi o mie şi la ameninţarea a cinci veţi fugi cu toţii până veţi fi lăsaţi ca un stâlp pe vârful unui munte, ca un steag pe creştetul unui deal. " Isaia 30:15-17
Stapanul Domn, Sfantul lui Israel vorbeste prin Isaia poporului din Iuda. Vorbeste in perioada cand fratii lor, cei din Israel, deja erau in captivitatea asiriana, incepuse procesul de asimilare ... Iuda voia sa scape. Trimisese deja bogatii in Egipt, avea ambasadori, delegati, politicieni care sa faca lobby acolo pentru ei. Isi cumparasera cai si planuiau cum sa scape. In acelasi timp, erau intr-o perioada de crasa necredinta. Unii imbratisasera idolatria, unii doar traditia si ritualul. Dumnezeu nu avea loc in viata lor ... Daca ar fi intrat, le-ar fi stricat planurile ... si ei nu aveau de gand sa Il lase sa faca asta.
Numai ca neascultarea se plateste, Uneori cu robie cum a avut Iuda, uneori cu alte forme de robie.
Mereu si mereu ma surprinde la Domnul bunatatea si indurarea. Stia ca nu vor asculta, stia ca-s vai de cozonacul lor in relatia cu El. Si, nu ii abandoneaza. Nu reia procesul cu un alt popor. Nu ii lasa de izbeliste. Nu. Le spune si cum va veni izbavirea pentru Iuda desi stia ca nu vor lua in seama nici mesajul asta. Stia ca nu se vor pocai, nu se vor intoarce la el nici de pe caii cu care visau ca "zburau" spre Egipt.
"În pocăinţă şi aşteptare va fi izbăvirea voastră, în calm şi încredere va fi tăria voastră."
Izbavirea nu vine cand, cum si de la cine vreau eu. Ea vine de la Domnul. Si nu vine oricum ci are niste conditii. Trebuie sa ma pocaiesc. Uooof si suna atata de demodat in zilele noastre acest cuvant. Dar, daca nu ma pocaiesc, nu ma intorc la Domnul ... izbavirea nu va veni. Trebuie sa invat sa astept. Nu totul se face cand vreau eu. Nu sunt eu buricul pamantului. Nu se invarte lumea in jurul meu. Procesul de pocainta nu e unul scurt si ... gata izbavirea vine instant. Ranile si povara robiei trebuie vindecate, eliberate ... si procesul de vindecare dureaza.
Izbavirea vine insa nu in timp mai scurt daca ma agit ca un Pepsi. Trebuie sa invat sa imi pun increderea in Domnul si sa cred in promisiunile Lui indiferent de circumstante, indiferent de forma de robie in care sunt, indiferent de contextul social, politic, istoric, denominational, etc.
Increderea in promisiunile Domnului inseamna intoarcere la El, pocainta.
Increderea in promisiunile Domnului inseamna odihna in El.
Increderea in promisiunile Domnului inseamna sa invat sa tac, sa fac liniste in jurul meu, in mine ... desi in jur e furtuna.
Increderea in promisiunile Domnului inseamna sa am incredere in El, sa Il cunosc, sa stiu ca El e Atotputernic, Sfant, Sfant, Sfant, drept, milostiv, plin de indurare si bunatate ....
Increderea in promisiunile Domnului inseamna ca voi fi salvata, ca in El si la El imi gasesc puterea, ajutorul.
Imagine preluata de pe Facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu