clocotirile inimii mele

 Ziua 22

Îmi place de David dar și de cel care a scris despre viața lui. Nu i-a scris doar lucrurile bune, pompoase, frumoase, amabile. Nu i-a dat uitării greșelile, păcatele, căderile. Cred că dictonul „despre morți să vorbești numai de bine” nu se inventase.

Uneori parcă ne curge același sânge prin vene așa că învăț de la David cum să manageriez relația cu cei care nu îmi doresc binele. Psalmii sunt îmbibați cu reacții de furie, mânie, cu ce le-ar face el dușmanilor lui. David este real în relația cu Dumnezeu. El nu consideră că Îl ofensează pe Dumnezeu dacă Îi spune că inima îi clocotește de mânie și ar face pe X sau Y să dispară de pe fața pământului. Spunându-i Domnului despre sentimentele lui, nu pot să nu observ cum spre finalul psalmilor “furioși”, starea lui David se schimbă și se roagă pentru dușmanii lui.

Am învățat de la David că pentru sănătatea mea mintală, este bine ca unele relații să fie ca a lui cu Saul, unul pe un munte și celălalt pe alt munte. David îl iubea pe Saul, îi voia binele dar îl prefera departe. Apropierea ar fi ucis pe unul dintre ei. În zilele noastre, această ucidere poate fi emoțională, psihică, sufletească.

Și tot de la David am învățat să Îi spun Domnului furiile și mâniile mele, să Îi spun ce mă doare, cum mă doare, cum mă afectează vorbele, acțiunile, atitudinile. Duhul Domnului este Cel care aduce pacea și liniștea inimii și minții mele. La fel ca la David, Duhul Domnului potolește inima și mintea dar și clocotirile din mine.

Tot David este cel care a scris o altă profeție despre Mesia, că se va ruga pentru dușmanii Lui.

“4. Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune.” Psalmul 109:4

“34. Isus zicea: "Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!" Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți.” Luca 23:34

Îmi este greu să mă rog pentru cei care îmi fac viața amară. Prima reacție este să nu mă rog pentru ei ... deloc. Apoi, la fel ca David vorbesc cu Domnul despre ei și Îl las pe El să mă convingă să îi iert.

Am crezut că o dată cu trecerea anilor, voi învăța iertarea și acceptarea, că îmi va fi mai ușor să trec peste anumite situații, că le voi manageria cu înțelepciune, că iertarea va veni de la sine. Dar nu e așa cum mi-am închipuit eu ...