cine sunt?

De câteva săptămâni, tot frământ întrebarea “cine sunt?”. Normal că am adresat-o multora de lângă mine.

Cine sunt dincolo de nume, rolurile pe care le port zilnic, relațiile familiale sau sociale, statut, posesiuni materiale?

Cine sunt în fața Lui Dumnezeu, a Celui care m-a creat?

Cei mai mulți dintre cei întrebați se confundă cu unul dintre roluri, soție, mamă, soră, bunic/ă, profesor/medic, poziție și statut.

Am apelat la Psalmul lui David “Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! (Ps.139:14)”

Da, știau versetul cei mai mulți, dar peste 95% nu cred că li se aplică lor. Da, știu și textul din Geneza că omul a fost create după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu. Se citea vădit pe fețele celor cu care am discutat cam așa, poate că Adam și Eva au fost creați după chipul Lui Dumnezeu, dar eu nu. Eu sunt mult după crearea lor, nu prea mi se aplică …

Oamenii cu care am discutat erau oameni care știu Scriptura.

Ce credem despre noi? Ce ni s-a spus/cântat, cu ce cuvinte am fost “alintați”?

Nu mai pun glilimele pentru că au fost propoziții, urări aproape generale.

Faci umbra degeaba pământului!

Nu ești bun/bună de nimic!

Îți vor mânca câinii din traistă!

Nu ești bun/bună nici de dos de căciulă!

Eu te-am făcut, eu te omor!

Cella, nu am auzit niciodată că sunt frumoasă, valoroasă, că am făcut ceva bun, că e cineva mândru de mine. Și aceste cuvinte nu le-am auzit doar de la o singură persoană. În variații de cuvinte, idea este aceeași, iar persoanele cu care am discutat erau trecute de 30 de ani...

Am întrebat, când ți-am spus că ești frumoasă, prețioasă și minunată, m-ai crezut?

Nu!

De ce?

Pentru că nu mă cred frumoasă, prețioasă, valoroasă, minunată!

Dar Biblia asta spune despre tine!

Da, știu! Teoretic cred. Practic nu cred, și nu trăiesc asta!

Dar cum ar fi viața ta dacă ai crede asta?

Ar fi altfel! Ar fi frumos…

Și se ivesc lacrimile.

Cum ar fi viața mea dacă chiar aș crede Cuvântul?

Îmi vine în minte o frântură de verset “a trimis cuvântul Său și i-a tămăduit”. Psalmul:20

Ce ar fi dacă chiar aș lăsa Cuvântul să mă tămăduiască?

Ce ar fi dacă chiar aș crede ceea ce spune Cel ce m-a create despre mine?