Îi este testată autotitatea și identitatea

În cartea Geneza, cartea începuturilor, citesc despre Adam și Eva care erau în Grădina Eden, în Paradis. Aveau tot ce le trebuia, roua uda grădina, ei doar o lucrau, o păzeau și stăteau la povești cu Dumnezeu, cu Creatorul a toate.

Apare în grădină un intrus, șarpele. Acesta nu era un șarpe oarecare, era cineva care și-a luat un trup pentru o vreme și cu un scop. Era Diavolul, Lucifer – îngerul cel frumos, cel care s-a crezut mai presus de Dumnezeu. El creatul, creatura, s-a crezut Creatorul. Dumnezeu l-a înlăturat împreună cu îngerii săi în locuința morților, în adâncimile pământului (Isaia 14:10-15)

Șarpele sau Diavolul vine la Eva și îi arată ceva de mâncat, învârte și întoarce în așa fel cuvintele încât aceasta devine confuză. Încet, încet, fructul chiar arătă bine, poate că Dumnezeu nu a spus chiar așa cum credea ea. Apoi, Diavolul îi tot spune cuvinte despre cunoaștere, despre autoritate, despre cum ar putea și ea împreună cu soțul ei să ajungă ca Dumnezeu, să cunoască binele și răul ca El. Și Eva... ia fructul, mănâncă, îi dă lui Adam, mănâncă și el. Instant realizează că ceva se rupe în ei. Se uita unul la altul, se văd goi fizic, se simt străini, înstrăinați.

Este pus la îndoială Cuvântul Lui Dumnezeu, este pusă la îndoială autoritatea Lui. Ispita vine prin vedere, când îți este foame și parcă ești în stare de orice numai ca să își satisfaci necesitatea sau dorința fizică, prin dorința de a avea, de a stăpâni, de a poseda lucruri. Scriptura ne învață:

“Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-I slujești, și pe Numele Lui să juri.” Deuteronom 6:13

“Să nu ispitiți pe Domnul Dumnezeul vostru” Deuteronom 6:16

“Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame și te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoșteai și nici părinții tăi n-o cunoscuseră, ca să te invețe că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăiește omul.” Deuteronom 8:3

Acel episode din Grădina Edenului se repetă cu fiecare om care s-a născut și a trăit pe pământ. Diavolul își face agenda dorind să-și atragă cât mai mulți adepți. Nu a avut nici o problemă să apară în fața Lui Isus-Yeshua. Știa cine este! Știa că este Dumnezeu întrupat. Știa că este Creatorul a toate, și cu toate acestea, apare în Fața Lui și Îl ispitește provocându-l să facă minuni pentru a-și potoli foame, oferindu-I ceva ce nu are, testându-I identitatea și autoritatea. Cuvântul Întrupat este testat invocându-I propriul Cuvânt.

“Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini."

Drept răspuns, Isus i-a zis: "Este scris: "Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu."

Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streașina Templului și I-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: "El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră."  "De asemenea este scris", a zis Isus: "Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău."

Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis:

"Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie."

"Pleacă, Satano", i-a răspuns Isus. "Căci este scris: "Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești."

Atunci diavolul L-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri și au început să-I slujească.” Matei 4:1-11

Isus-Yeshua știa Scriptura. El este Cuvântul întrupat. A răspuns Ispititorului citându-I Scriptura.

Și Diavolul știe Scriptura și o folosește răstălmăcind-o. Dacă a făcut așa cu Isus-Yeshua, o poate face și cu mine, și cu tine.